M-am mutat...

De mai bine de jumatate de an mi-am mutat blogsorul de pe aceasta platforma (blogspot) pe wordpress.com si mi-am schimbat si numele :D

Cei care mai intrati si vreti sa cititi ce mai aberez io intrati pe noul blog: www.ionutzcris.wordpress.com

Multam

C.I.

London... Partea II si ultima...

Deschid acest post cu ultima fraza din ultimul post: "Si inca nu am vorbit de ceea ce inseamna infrastructura si chestii de genul asta pentru ca mi-e ca evidentiez prea mult, cat rahat exista in tara noastra. Asta nu inseamna ca nu o voi face in curand."

Coborand din distinsul mijloc de transport pana la Londra, ajung in aeroport. Din aeroport, trebuie sa ma deplasez catre casa in care aveam sa locuiesc pentru urmatoarele 3 zile. Astia au autostrazi si in canale (ma gandesc eu). autostrazi cat vezi cu ochii, una peste alta, intersectii uriase si alte alea. Lateeee, cat vezi cu ochii si fara gropi. Ce m-a surprins foarte tare, era iarba tunsa de pe marginea autostrazii. La noi nu se tunde nici unde trebuie, nu mai vorbesc de iarba tunsa de pe marginea soselelor (ca la noi termenul de autostrada e aproape inexistent).

Asta se gaseste pe marginea autostrazilor. In oras, vine iarasi surprinderea. Strazi destul de inguste, asta e adevarat. Insa un trafic fluent de nu iti vine sa crezi. E o diferenta intre capitala europeana Bucuresti si capitala europeana Londra de iti smulgi parul din cap. Fluidizarea vine insa alaturi de un trafic muuuuult mai intens decat ceea ce exista in Bucuresti. Atunci am realizat ca acei 80 de ani prognozati de Silviu Brucan pentru a ajunge la nivelul civilizatiei din vest sunt putini, foarte putini. Extrem de putini.

Atata timp cat la europarlamentare se duc dudui ca Eba (numele ei ma duce cu gandul la Ebola) si Gigi Becali, cum naiba sa ajungi macar la jumatatea nivelului celor din vest.

Astea sunt ultimele cuvinte despre Londra, pentru ca am ajuns la concluzia ca nu mai conteaza.
Ma rog lui Dumnezeu sa apuc ziua cand voi pleca spre acolo fara sa ma privesc inapoi. Nimic nu ma mai tine aici, nimeni din cei care sunt pe langa mine nu ma mai tine aici. Cei de suflet vor fi cu mine acolo, asa ca pentru aici urez numai bine si sanatate!

Civilizatia este procesul de eliberare a omului de oameni.

C.I.

Uite ca mai apar si eu... London Part I

Iaca dupa o lunga perioada de timp am decis sa revin si eu pe micile bloguri.
Dupa ce am postat un articol in care vorbeam despre pitipongeala din jurul meu, adica caminele Moxa, am intrat intr-o pauza. Pauza in toate: in activitate, in viata, in socializare, in tot...
Dar as putea spune ca e o pauza binemeritata. Am trait muuulte si am vazut tot la fel.
De curand am mai si plecat din tarisoara asta si mi-am trasat niste directii de viitor de la care nu prea as vrea sa ma abat :D Despre astea voi mai povesti pe parcurs...
Revenind la viata de zi cu zi, observ pe zi ce trece cat de inapoiati suntem ca si natie si cat de mult suntem in urma cozii Europei Mama. Distanta de la Soare la Pamant si inapoi e muuult prea mica fata de diferenta dintre noi si statele civilizate.
Nu sunt eu primul care observa asta si nici nu vreau sa reinventez mersul pe jos, insa cand vezi cu ochii tai nu te poti abtine sa nu vorbesti. Repet: nu sunt cel care spune si observa pentru prima data toate acestea, insa acum am mai vazut si eu cu ochii mei si doar intaresc ideea general creata.

Londra: ploaie, vant puternic, coafura rezista! Si rezista tata toate prin zona aia, ca daca nu ar rezista nu ar mai fi Londra. Frumos oras, imens, urias si alte cateva calificative din aceasta sfera, dar si curat, ordonat si plin de viata. Aglomerat dar si fluidizat in acelasi timp, civilizat, modern si clasic, plin si totusi nu prea.
Spiritul britanic isi face simtita prezenta pana in cele mai ascunse zone ale comportamentului si atitudinii. E un conglomerat de calificative, un oras care si-a lasat amprenta asupra psihicului meu.
Trecand peste drumul cu avionul care a fost un continuu roller coaster (si nu exagerez), e orasul imbinarilor perfecte. De cand am ajuns in aeroport si pana am decolat inapoi spre amaratul bucuresti, am trait in alta lume, o lume civilizata, bine pusa la punct si automatizata.
Trecand la partea de plimbare, de vizitare si de pierdut vremea prin Londra, adaug ca am fost si eu ca tot omul si ca sa nu mor asa cum am fost pana acum, la obiectivele principale si cele mai cunoscute ale orasului: London Bridge, Tower Bridge, London Eye, Big Ben, Westminster Abbey, Palatul Buckingham, Hyde Park, Trafalgar Square, Piccadilly Circus, Oxford Street, Madame Tussauds si metroul londonez :D
Nu am avut posibilitatea fizica sa vad mai multe pentru ca timpul nu mi-a permis. Insa multumesc lui Dumnezeu ca si astea mi-a dat posibilitatea sa le vad. M-a fugarit Dorian ca nebunul pentru ca e imens orasul asta si ca sa ajungem la cat mai multe obiective "strategice" a trebuit sa mergem ca nebuniiiii.
Pe langa alte multe chestii si Londra mi-a confirmat un lucru pe care l-am mai intalnit si pana acum pe unde am mai umblat: toooooaaaaaate natiile, IN AFARA DE ROMANI, stiu foarte bine sa isi promoveze obiectivele turistice si din pamant, din iarba verde scot locatii de vizitat si de produs bani. Noi care de exemplu avem Casa Poporului, a doua cladire in lume dupa Pentagon, nu stim nici cat e de mare cu adevarat. Nu mai incape vorba de stabilire ca si obiectiv turistic. Si in Londra si nu numai, scot tot felul de suveniruri spre vanzare care mai reprezinta o piatra, vreun fir de nisip care cine stie cand a fost descoperit sau vero zona de cativa metrii patrati pe care a calcat nu stiu cine. Bravo lor, si rusine maaaaaaaaaaaaaaare noua romanasilor.
Suntem atat de mici si de vai de noi... Si ma astept sa primesc replici de genul: "Bine ca ai vazut nu stiu ce zona a lumii sau nu stiu ce tara si te-ai gasit tu sa zici ca tara noastra e aiurea si e de rahat". Asa cum ma astept la astea, asa le si raspund: " Oricat de mult s-ar prostii unii sau altii sa spuna ca si Romania noastra e buna de ceva, nu vom ajunge nici intr-o mie de ani ca cei din vestul Europei. Si asta nu pentru ca nu avem ce arata, ci pentru ca nu are cine sa arate si nici cine sa puna tara asta la punct." Aici ma refer putin si la distinsa doamna udrea =))
Si inca nu am vorbit de ceea ce inseamna infrastructura si chestii de genul asta pentru ca mi-e ca evidentiez prea mult, cat rahat exista in tara noastra. Asta nu inseamna ca nu o voi face in curand :D

Civilizatia este procesul de eliberare a omului de oameni.

C.I.

Prin club...

Cum ieri blogul meu a implinit un an si cum noi prin camin muream de plictiseala, ne-am hotarat o gashca destul de mare de oameni sa o ardem ca nebunii printr-un club.

Zis si facut: plecaram toti dupa o destul de lunga perioada de luare de decizii in clubul "The Gate" de prin zona Agronomie. Tin sa mentionez faptul ca vreo cativa dintre noi (eu si prietenii apropiati) am plecat in club pe baza de imprumut.

Dupa ce ne-am adunat cu totii in fata clubului si am intrat, pe mine si vreo cativa ne-a cam pocnit uimirea. Daca pana acum, cand mai ieseam si noi din Pasti in Craciun, mergeam prin cluburase inghesuite si micute facute in vreo pivnita de casa veche, acum am nimerit intr-unul destul de mare, inalt si bine aerisit. Prima impresie: foarte placuta.

Din toti cativa 20 de oameni cati am fost, nu cunosteam decat pe vreo 4. Dar la mine nu e problema foarte mare, ca eu ma distrez in orice conditii. Am intrat noi, ne-am facut comozi (cam inghesuiti 20 oameni la 2 mese de cate 3 locuri fiecare... dar suntem studenti si nu ne dau banii afara din casa deloc) si am inceput sa comentam locatia. Parerei bune pe general si din partea celorlalti membrii. Noi 4, eu, bubu, botez si andreutza (o veche si buna prietena) cunoasteam doar o singura fata din cealalta gashca mare: andreea. Ea era punctul de legatura dintre cele doua grupuri. Si doar atat a ramas... punct de legatura, fara a reusi sa faca comuniunea celor doua grupuri.

Pe la un 12 noaptea, s-a incins atmosfera in club. Distractie, muzica buna, agitatie, nebuneala, voie buna, bautura, fete, baieti si... fitzeeeeee. Ca la mama lor erau acolo. In celalalt grup, destul de separat de noi pe tot parcursul iesirii, erau tatii doua specimene in afara de oameni: pitzipoance si cocalari. Cum le-am recunoscut: pai era simplu... fitze, basini, haine mulate, poshetutze (nu erau Vuitton), par intins la maxim (de preferat blond, dar erau si brunete), rozul la putere, machiaj masiv, si bineinteles buzele tzuguiate si sclipicioase excesiv (o conditie sine qua non... fara ele nu intrii in categorie).
Ma, daca ar fi stat in bancuta lor ar fi fost intelepte. Dar cum pitzipoanca nu e pitzipoanca 100% fara poze, au trecut la actiune. Nu am poze de la evenimentul respectiv, dar tot am ales una de pe net care sa exemplifice momentul respectiv: Uitati-va la astea si mai adaugati una. Ca la noi erau 3, ca sa fie treaba treaba. Bineinteles ca show-ul a continuat toata seara (cel putin pana cand am plecat noi si nu le-am mai vazut).
Bai tata, au astea un stil de a turna machiaj pe ele de nu-i adevarat. E adevarat ca le face fata perfecta, dar stau si incerc sa ghicesc ce se afla pe dedesubt daca ele toarna in halul asta. In cautarile mele de poze sugestive pe net, am gasit si o varianta de pitzipoanca trecuta de prima tinerete. Feteleor, aveti grija sa nu o intreceti:
Ma gandeam cine le poate tine companie si imediat si-au facut aparitia 2 baieti cool. Tricou mulat, marca "No Stress", mers cu batul in fund, smecherie, miscari semi-techno, plini de fitze si vraja marii. Respectivii au zis ca aseara vor da lovitura vietii fara doar si poate. A inceput degringolada dintre cele doua categorii: unul se da la una, celalalt se da la alta... nu le iese, fac schimb (ca bunurile trebuiesc impartie). Nici asa nu le iese, se mai ia o gura de votca, sau una de whisky si treaba se repeta... la nesfarsit a fost aseara ca nu a picat nimic pentru nici unul dintre ei. Pacat, mare pacat, ca asa eram sigur ca nici unul din cele doua categorii nu nenoroceau pe cineva din rasa umana.

Aaaa, mi-am adus aminte... unul dintre ei a incercat ceva si in grupul nostru, dar nici de data nu i-a mers. Flitul e la putere.

In concluzie: distractie, muzica buna, agitatie, fitze, machiaj excesiv, buze tzuguiate sclipicioase, basini, mers cu batul in fund, vraja marii si alte alea. Mai pe larg, intalnire intre doua categorii similare, care a iesit bineinteles cu multe poze de hai faiv (ca fata, de mult nu au mai primit comenturi pe acolo).
Fetelor si baietilor, sa traiti tata de acum si pana peste 1000 de ani (in poze). Ca la cata publicitate va faceti e imposibil sa nu fie asa. Sa va traiasca neamul ca multi mai sunteti.

Precizari: tinand cont ca nimeni din cele doua categorii nu a fost mentionat cu numele sau ID de mess, nu vad de ce s-ar supara cineva. Pozele de pe acest post sunt cu titlu exemplificativ pentru a pune si putina culoare (ca eu am vazut aseara destula). Fata le este blurata tocmai pentru a nu supara pe nimeni. Articolul este creat cu scopul de a evidentia unele specii care cica s-ar lega de neamul omenesc. Persoanele carora li s-a mentionat numele nu fac parte din nici una din categorii.

Unele fiinte umane sunt capabile sa se comporte irational in numele frumosului. Nu mereu le iese.

C.I.

Un an...

Astazi, 11 aprilie 2009, se implineste un an de zile de cand am zis sa ma apuc si eu de blogarit.

Cu aceasta ocazie, tin sa-i urez blogului un sincer si calduros "LA MULTI ANI!!!"

Tot cu aceasta ocazie, tin sa multumesc acelor catorva cititori fideli, care imi accepta mass-urile sau care citesc blogul si fara mass-uri.

Cu bloguletul asta (cu varsta de sugar) am reusit sa ma cert cu lumea, m-am impacat cu ea, am ras de unii de altii, am expus parti mai frumoase sau mai putin frumoase ale acestei lumi, insa sunt multumit de ceea ce am scris.

In cercul nostru de prieteni am facut vedete, sau le-am sustinut pe cele deja existente =)), am creat intrigi sau adevarate certuri. Cert este ca blogul a pus pe tapet diferite caractere umane, si a incercat sa schimbe macar cateva idei preconcepute prost din capul unora. Unele articole au fost de caterinca, altele au fost cat se poate de pragmatice si serioase. A expus o viata de zi cu zi, plina de mondenitati sau lucruri cu adevarat serioase.

Unele articole mi-au expus o particica din viata insa sub masca unor cuvinte intelese doar de unii intr-un anumit sens (in special amanuntele), si intelese de catre toti in sensul larg si general.

Deci pe general, un blog din asta, dupa parerea mea, este benefic. Iti mai arata si o altfel de fata, sau latura, a oamenilor, inclusiv a mea.

Buna intelegere dureaza atata timp cat iti tii limba.

C.I.

Blogurile... si cresterea de trafic...

Uite ca am stat eu asa si m-am gandit mai bine si am ajuns la urmatoarea concluzie: blogul meu este citit doar de cateva persoane apropiate sau care doar asa mai tin legatura cu mine.

Drept urmare, vreau sa il fac cunoscut catre cat mai multe persoane. Si cautand eu idei asa pe alte bloguri mai cunoscute decat al meu, am gasit o carte destul de interesanta despre optimizarea site-urilor web. Pe langa cartea asta, am mai gasit multe alte idei si sfaturi, care garanteaza un trafic mult mai mare decat am eu acum si drept urmare, mai multi cititori ai ideilor mele.

O alta idee interesanta este cea referitoare la link-exchange. Pana acum nu am facut schimb productiv de link decat cu un singur om. O sa vad de acum incolo ce voi reusi sa fac.

Asadar, in urmatoarea saptamana voi pune la punct mai multe strategii de imbunatatire a traficului si apoi voi astepta... ziua urmatoare.

C.I.

Repetitia, mama invataturii...

De trei luni incoace, eu nu mai am pace...
Si m-am apucat, de photoshopat...
Cu putina invatatura, munca, repetitii peste repetitii, a iesit asta:

Catorva nu le place poza asta deloc. Spun ca e groaznica. Groaznica ar fi doar daca te gandesti ca eu, personal, as fi acolo. Insa refuza sa vada chinul si munca depuse ca sa se ajunga la asa ceva. Insa mie imi place si sunt foarte mandru de ceea ce am realizat.

Munca este victorie!

C.I.

Se intampla in Romania anului 2009... Ce dragutz...

Locatie: Bucuresti;

Anul: 2009;

O dimineata obisnuita de facultate, cu trezitul la ora 7 fara ceva... Pana aici, bineinteles nimic ciudat.

Iata insa ca vine momentul plecarii spre facultate atat pentru mine cat si pentru toti ceilalti colegi de-ai mei.

Eu si cu inca 11 colegi suntem norocosi sa avem parte de un drum linistit catre facultate, insa o colega de-a mea a intalnit peripetii pe drum: o familie, respectabila probabil, isi transporta o ruda cu metroul. Problema care incurca acum vine: ruda era moarta. :D Poate va vine sa radeti, asa cum mi-a venit si mie cand am auzit povestea pentru ca am trecut de mult de faza in care sa vad ca in Romania chiar se poate orice.

Da, la ora 8 dimineata, in sttatia Obor, o familie isi transporta o ruda decedata (de sex feminin) cu metroul. Transportul se realiza intr-un scaun obisnuit de bucatarie, inconjurat de rudele imbracate in haine potrivite pentru aceasta ocazie si anume negre. Probabil ca probleme prea mari nu au intampinat cand au trecut de garda de la metrou, pentru ca toti slabanogii aia sau toate femeile trecute de vreo 50 ani care reprezinta o anumita autoritate, nu s-au sinchisit sa faca ceva. Bine ca autoritatile, in general, isi arata coltii si puterea in cu totul alte cazuri. Dar asta e alta poveste pe care nu o suport, dar care am mai tratat-o in acest blog. Si daca probleme nu au intampinat din partea gardienilor, uite ca au intampinat din partea tehnicii moderne, care presupune ca trebuie sa fii viu ca sa o folosesti: coarnele de acces la / in metrou le-au dat rudelor raposatei cel mai mult de furca. Scaunul trebuia ridicat prin aer cu tot cu raposata in el. Nu-i asa ca e interesant ce se intampla la noi??? Nu va place???

Iata ca UE ne interzicea acum ceva vreme sa sacrificam porcii de Craciun prin injunghiere, dar nu se uita nimeni ca am ajuns sa transportam mortii cu metroul. Intelegem ca e pe sub pamant si ca ar fi un ultim antrenament pentru vecie, dar totusi... sa nu exageram chiar pana aici.

Intamplarea de fata a fost patita de o colega de grupa de la facultate, care a ajuns la cursuri stupefiata si i-a luat ceva pana sa ne povesteasca ce minunatii a intalnit ea in timp ce consuma serviciile Metrorex.

Moartea e savoarea existentei!

C.I.

Cu intarziere... dar cu aceeasi scarba

Stiu ca asta s-a intamplat cu ceva zile in urma, insa acum am avut ocazia sa vorbesc despre...

Se face ca la noi in Romanica, s-au gandit niste scelerati mintali in adevaratul sens al cuvantului, sa faca mici modificari la Codul Civil si anume:

Agenţia de Monitorizare a Presei (AMP) a atras marţi atenţia asupra unei prevederi din proiectul noului Cod civil, care, în opinia acestei ONG, ar împiedica difuzarea emisiunilor de pamflet politic. „O altă atingere adusă vieţii private este considerată: utilizarea numelui, imaginii, vocii sau asemănării cu o altă persoană în alt scop decât informarea legitimă a publicului” (art. 80 litera i). Din această prevedere înţelegem că o emisiune de tip pamflet politic şi social cum ar fi „Divertis Show”, „Cronica cârcotaşilor”, „Mondenii” nu mai pot avea loc pentru că folosirea asemănării cu un prim-ministru sau preşedinte nu mai sunt posibile”, consideră AMP într-un comunicat difuzat marţi.

Citat Cotidianul, 18 martie 2009.

Daaa... deci intr-o tara libera, moderna, EUropeana, civilizata, asa ceva este posibil. Ba, deci astia nu sunt zdraveni deloc. Cum nu le convine cand mai rade unul sau altul de ei, cum intervin la latura legislativa. Este adevarat ca ei au puterea asta, dar, fir-ar ea a dracului de putere, nu noi le-am dat-o? Cand au vazut si ei ca asta ne mai bucura si pe noi romanii, s-au hotarat sa ne taie si macaroana asta. Cum sa faci asa intr-o tara EUropeana??? Cine dracu' sunt ei ca sa te ingradeasca in halul asta? Sunt Dumnezeu pe pamant??? Fi-le-ar puterea de cap sa le fie ca tot noi le-am dat-o... Aici intr-un fel sau altul ne-o platesc, insa nu cu aceeasi moneda cu care i-am investit noi in putere.

A inceput de mult timp sa mi se faca scarba de ceea ce vad in jurul meu, insa vad ca astia tin mortis sa ni se ia de tot de tara asta... Cat o sa mai furati ma din ea??? Cat o sa mai faceti ce vreti voi din ea??? Cat a facut si Ceausescu, doar pana ce a murit. Inca nu i s-a luat romanului chiar de tot, dar nu mai e mult pana atunci... tare va mai meritati soarta lui Ceausescu... TOTI, TOTI, TOTI. Va puteti numi orice, numai oameni nu. Animale, scarbe, jigodii, lepre si lista poate continua la nesfarsit. Nu mai e mult si pana si amaratele astea de idei liber exprimate pe o pagina de internet vor deveni istorie. De ce? Pentru ca atenteaza la imaginea bravilor nostrii conducatori, pentru ca asta sunteti: o imagine, fara fond. In spatele imaginii pute de iti stramba nasul. Sa va fie rusineeeeeeeeee... o sa ajungem o tara in care sa ne fie frica sa mai deschidem ochii dimineata pentru ca si asta va fi ilegal. Nu mai vorbesc aici despre legea lu' "Big Brother", ca scarba imi va provoca voma... si mi-e mila de laptopul asta.

Romanului ii este scarba si de umbra lui.

C.I.

De atat de mult timp...

De atat de mult timp nu am mai scris pe blogul asta... nu am mai avut nici timp, nici chef, nici inspiratie... viata e mai monotona decat mi-as fi inchipuit.

Si cu toate acestea, tot mai am ocazia din cand in cand sa mai ies cu colegii, prietenii, la cate o cafea, un suc, o bere...

In seara asta, o duminica linistita si plina de aceeasi plictiseala caracteristica vietii mele, iesiram si noi intr-o cafenea, bar... nici nu stiu cum sa ii spun: Aromaroma. Un loc foarte tare. Un loc extraordinar de linistiti atat ca si locatie cat si ca atmosfera. Situat pe vechile stradute ale batranei capitale, intr-o curte veche, cu usi grele care te introduc intr-o anumita stare inca de cand incerci sa intrii. Lumina obscura, muzica in surdina, ritmuri orientale, muzica de linistire. Chiar daca totul mi se parea plictisitor la inceput, dupa un vin fiert, o prajitura si o alta portie de vin fiert, totul se leaga. Te calmeaza si te smulge cu totul din lumea monotona in care esti nevoit sa iti duci viata oricum grea.

Am mai iesit eu printr-un clubulet, printr-una, printr-alta... dar aici e printre acele locuri in care simti o diferenta. Mi-a placut foarte mult....

Dupa un pahar de vin fiert, ai impresia ca iti vine sa dai afara din sentimente si din ceea ce simti ca vrei sa faci... dar daca nu continui...

Scriind asta, mi-a venit in cap un cuvant dureros pentru cei care nu inteleg anumite situatii: ipocrizia...

Nadejdea este al doilea suflet al nefericitului.

C.I.

Oamenii ce te inconjoara...

Articolul asta l-am scris intr-o zi de mirare crunta... Chiar daca vezi multe in ziua de azi si nimic nu te poate lua prin surprindere, uite ca mai sunt situatii la care nu te astepti chiar daca sunt la ordinea zilei.

Se intampla in jurul nostru in fiecare zi, in fiecare ora... Oamenii care te inconjoara sunt alcatuiti din multe parti. Mai rau este cand descoperi tarziu parti care te lasa cu gura cascata. Acei ochi care te privesc dar care tu nu ii vezi...

Traim intr-o lume in care ne place ca toti sa ne zica toate problemele lor in fata fara sa ne "menajeze". Asta ar trebui sa fie o anumita urma de civilizatie: vorba sincera.

Mi s-a intamplat zilele astea sa aflu ca stau langa oameni, de vreo 4 luni, si nu i-am cunoscut deloc asa cum trebuie. Fiecare om isi afiseaza o anumita masca pe care o foloseste in contactul cu majoritatea interlocutorilor sai. Insa cand stai multe ore pe zi cu acei oameni, uneori, acea masca ar trebui indepartata incet, incet...

Am ajuns sa stau si sa ma intreb daca colegii mei de camera sunt intr-adevar COLEGII mei de camera. In tot timpul asta de cand m-am mutat in acest loc'sor am incercat sa fac in asa fel incat toate relatiile interumane sa fie cat mai bune, placute si colegiale. Ajunsesem sa cred ca am nimerit intr-o camera cu colegi ok, insa situatia nu sta tocmai cum ma asteptam. Si cel mai rau este ca stam sub acelasi acoperis si toate "comunicatiile" sunt de forma.

Asa e lumea asta: rade om de om si dracu' de toti!

C.I.

Aceeasi Blonda confuza... oare e tot a noastra???

Hmmm... cand stau si ma gandesc despre ce vreau sa scriu... ma intreb multe...

Pentru unii titlul pare, clar, destul de sugestiv. Sunt la fel de sigur ca si multe zambete, rasete, grimase mai mult sau mai putin favorabile... pentru subiectul tratat.

Insa vreau sa linistesc pe toata lumea si sa spun ca nu este decat un simplu update al unui mai vechi articol de pe acest blog.

Desi in ultima vreme s-a vazut ca profilul blogului a tins catre ceva diferit de ceea ce spun in acest articol, tin sa mentionez ca si acesta tot din viata mondena si lumea in care traim face parte... insa pentru un numar restrans de persoane.

Viata mondena se desfasoara si intr-un perimetru mai restrans, nu numai la televizor. De exemplu, in caminele studentesti (mai ales ale ASE-ului) exista mai multa viata mondena decat poate sa "produca" Monishcuta Columbeanu, sor'sa, Naomi, Nikita, Sexy Braileanca, Ogica sau mai stiu eu care vedeta sau diva de pe la noi.

Dive, vedete si staruri sunt peste tot nu numai la televizor sau in presa de scandal. :D

Blonda confuza a ramas in continuare la fel. As tinde sa cred ca e putin mai mult... De la ultimul articol in care o trimiteam cu tupeu la munca pe timp de vara, multe lucruri s-au schimbat destul de mult. Prietenie, amicitie, ura, dispret, cearta, mahala, repros, prostie, inconstienta, sunt doar cateva dintre cuvintele care caracterizeaza perioada ce a trecut. O perioada urata. Urata pentru ca ne-am facut-o cu mana noastra. Ceea ce isi face omul cu mana lui se numeste lucru manual.

Spuneam ca totul a ramas la fel, cu mici schimbari bineinteles. Dar fondul e acelasi: blonda confuza si putin aeriana, cu acelasi cap in nori... Spun asta pentru ca atat de putin isi cunoaste oamenii de langa ea, incat imi venea sa o bat uneori... Pentru ea sunt una si aceeasi un prieten si un amic, un dusmna si un om oarecare. Nu bat campii cand zic asta. Lunile ce au trecut m-au facut sa cred asta cu toata inima mea... Insa lucrul care ma mai bucura din cand in cand este acela ca ea orice ar face nu gandeste mai in profunzime: arunca vorbele si faptele ca un jucator de table care isi arunca zarurile. Nu conteaza catre cine o face, nu conteaza ce zice. Este unul si acelasi lucru. Aceasta nepasare este buna acum, cand prea putine te pot afecta, insa mai tarziu iti poate fi aproape fatala. Zice ca scoala vietii care o are ii este buna, insa mai nimic nu cred ca a invatat din ea.

Situatiile in care a fost pusa in ultima vreme a aratat un caracter care ii este caracteristic doar in situatiile dificile (si asta e bine) insa schimbarea totala care o sufera nu este deloc previzibila. Un lucrusor bun in relatiile interumane care nu implica oameni apropiati. Insa cand vine vorba de prieteni, ar trebui sa se schimbe multe. De multe ori eu si alte cateva persoane am fost acuzate ca nu stim ce inseamna o prietenie. Insa as vrea sa ii aduc aminte ca o prietenie nu inseamna sa stii toate inainte de a se intampla. Este decizia fiecaruia daca iti va spune anumite lucruri. Si ti le va spune, dar poate nu atat de repede pe cum crezi tu.

Spuneam mai sus ca anumite cuvinte ar caracteriza perioada care a trecut. Nu mi le retrag si as vrea sa ii spun blondinei ca, in ciuda a ceea ce ea crede, oamenii de care s-a descotorosit cu atata usurinta sunt cei care tineau, tin si poate vor tine foarte mult la ea. Sunt acei oameni care daca nu au mai vorbit cu ea de mult timp inca mai intreaba de sorta ei si li se face dor de ea, sunt acei oameni care au fost alaturi de ea atunci cand a avut nevoie. Si stie asta foarte bine. Sunt acele persoane pe umarul carora a plans cand simtit si cu care s-a bucurat cand a fost cazul. Insa doar O situatie nu schimba cu nimic sentimentele si trairile celor de langa ea.

Acum nu face nimic altceva decat sa isi schimbe viata si sa caute multe la cei care nu totdeauna au simtit cu adevarat prin ceea ce a trecut ea. Asta s-a intamplat si cu ceva timp in urma cand ea era capabila sa faca diferenta de perceptie intre cineva si restul lumii. Dar pana la urma asta a iesit la iveala. Blondo, incearca sa vezi si dincolo de aparente, pentru ca astea de cele mai multe ori inseala. Poti sa o iei ca pe un sfat prietenesc, sau doar ca pe un sfat. Daca pentru tine totul s-a schimbat intr-o singura zi, incearca sa intelegi ca legaturile sudate in timp se rup deloc sau foarte greu. Dar in timp si dupa multe incercari "frauduloase". O situatie de incercare sau de trezire la viata nu inseamna un sfarsit. Trebuie sa intelegi asta. Ceea ce s-a sudat in 2-3 ani, se rupe greu. Cuvintele astea le spun eu, dar le mai gandesc si multi care sunt "de-ai nostrii".

Ia vezi, asta ar schimba cu ceva mentalitatea ta de acum??? Intrebarea din titlu ramane deschisa pentru aceeasi blonda...

C.I.

D'ale lu' Caminu'...

Bineinteles ca si aceasta zi a ajuns la final. Un final petrecut foarte tarziu in noapte pe holurile caminului.

Ziceam ieri ca peretii caminului multe au auzit si vazut, dar astazi am vazut si eu o parte destul de ascunsa a unei persoane. O vom numi in continuare Blurry Soul. A vrut ca anonimatul sa faca in continuare parte din viata ei, asa ca respectam acest lucru.

O fire plina de acea energie care ar trebui sa caracterizeze orice fiinta umana. Plina de voiosie, iubire, voie buna, nici nu ai ghici ce ascunde de fapt. O simpla discutie la ceas de noapte iti dezvaluie laturi ascunse ale omului. Asa s-a intamplat si in cazul lui Blurry Soul. Inaintea mea nu se deschid multe persoane si nici nu vreau asta pentru ca asta poate dauna foarte mult celui/celei implicate. Insa daca acest lucru se intampla, sunt deschis catre o ascultare sincera si dezinteresata. Insa Blurry Soul a reusit sa imi trezeasca foarte mult interesul prin ceea ce face. Daca o cunosti, nici nu ai zice ca e in stare de asa ceva. Ambalajul ei este tipic persoanei aeriene dar plina de viata, vesela dar cu doza de pragmatism necesara.

Vazand ce face m-am gandit sa le spun si celor care mai citesc blogul asta. Dar deocamdata le spun si le arat doar ce face fara a spune mai multe despre ea. Daca mi se va permite, voi continua.

Pentru inceput va arat asta:

De ce sa renunti la ceea ce iubesti?

De ce dintr-o greseala s-ajungi sa urasti?

De ce alergand s-ajungi sa clachezi?

De ce daramat sa speri ca visezi?

De ce ignorat sa vrei sa te-afirmi?

De ce deprimat sa vrei sa te reprimi?

De ce parasit sa simti ca lesini?

De ce FERICIT sa vrei sa te schimbi?

Multi care o cunosc in stare bruta ar zice ca nu e scrisa de catre Blurry Soul si ca nu si-ar pierde multe prea pretiosul timp cu asa ceva. Insa asta nu reprezinta o pierdere de timp ci o sclipire a unui suflet cald in lumea care traieste.

C.I.

Oameni, oameni, peste tot in jurul nostru, oameni...

Ora 05:00 in caminele din Moxa. O noapte obisnuita ca toate celelalte, petrecuta pe holurile caminului sau la cate un film in camera.

Holurile caminului ascund multe povesti, multe destainuiri care de-a lungul anilor, daca ar fi sa fie stranse, ar da mii de volume de literatura. Zic literatura pentru ca multe povesti de viata sunt impregnate in tencuiala veche a zidurilor (acoperita acum de var lavabil dat prin marinimia ASE-ului).

Si eu, ca si multi altii mi-am scris cu "vorbe" pe pereti multe povesti. Multe lucruri aflate la ceas tarziu in noapte, multe lectii de viata, dar sa nu uitam si de mondenitati :D

Am ajuns la concluzia ca multi din jurul nostru intra in viata noastra si ies la fel de repede cum au si intrat. Mi-e frica insa sa ma gandesc ca unele persoane care au o anumita insemnatate in viata ta pot iesi la fel de usor precum au si intrat. Insa frica tinde sa devina certitudine. Cumplit.

Insa, nimic nu e mai bine decat atunci cand pe scoarta cerebrala ti se intipareste certitudinea si stii ca orice ai mai face nu te poti lupta cu morile de vant si iei lucrurile ca atare. Te gandesti totusi ca daca cineva acolo sus te iubeste va face in asa fel incat sa iti fie bine cu sau fara oameni langa tine.

Omul = Fiinta superioara, sociala, care se caracterizeaza prin gandire, inteligenta si limbaj articulat, iar din punct de vedere morfologic prin pozitia verticala a corpului si structura piciorului adaptata la aceasta, mainile libere si apte de a efectua miscari fine si creierul deosebit de dezvoltat.

Corecta definitia, nu? Corect. ;)

Pentru colegul meu care e cam lipsit de contactul cu realitatea sa stii ca si astea fac parte tot din lumea in care traiesti. Just for the record. ;)

Omul este visul unei umbre.

C.I.

Leapsa... Daca ar fi sa te muti...

Cum nu am mai scris de ceva vreme pe blog, iata ca am primit o noua leapsa si m-am gandit ca ar fi un bun motiv de un nou inceput. Leapsa am primit-o de la Oigen si are titulu: "Daca ar fi sa te muti..." unde te-ai duce?

Ma, uite eu aici m-as duce:

Dubai... locul in care mereu se naste cate o idee... locul in care imaginatia omului a atins cote exorbitante. Futurismul imbinat cu orientalul fac acest loc unic. Un loc bun la toate. O lume intr-un singur perimetru. Capitala arhitectonicii, banilor, opulentei, cumparaturilor, distractiei, uimirii... Asta este Dubaiul si aici m-as muta. Fara sa clipesc.

Si cum obiceiul este de a da mai departe, dau leapsa catre Cole si Joaninha. Enjoy it!!!

C.I.

Cel mai recent raspuns...

Pentru colegul care zice ca "ma cac pe mine cu blogul asta" datorita faptului ca am mai evidentiat anumite cacaturi din lumea in care traim...

Prietene, uite citeam acum pe Realitatea ca la Cluj a avut loc un jaf armat la o sucursala a Bancii Transilvania. Un nou jaf in mai putin de o luna. Vezi tu, asta e lumea in care traiesti. Si mai zi si multumesc Doamne ca nu ma aflu in unele din situatiile astea. Ca daca te-ai afla, iti spun eu ca nu ai mai spune ca ma cac pe mine... ai fi tu de mult cacat pe tine de frica, spaima si tot ce vrei tu.

Dar tu stai linistit si ia apararea politiei romane. Tu poti sa traiesti linistit in continuare, ca politia lucreaza pentru tine si pentru siguranta ta. Si pentru aia de la Cluj lucreaza si pentru aia de la Brasov a lucrat. Numai ca doi dintre ei sunt la Dumnezeu acum.

Dar dormi linistit, ca politia lucreaza pentru tine. Toti lucreaza pentru tine.

C.I.

Raspunsuri...

Stateam astazi pe net (ca abia ne-a venit net-ul de cateva ore in minunatul ASE) si un fost coleg de-al meu de generala imi scrie pe mess: "te cam caci pe tine cu blogul asta" =))=))=))

Prietene, cu ce? Tu ai senzatia ca daca nu vezi realitatea si nu o percepi asa cum este ea de fapt, eu ma cam cac pe mine cu blogul asta? Ca ma cac pe mine scriind exact ceea ce se petrece in jurul meu? Eu scriu doar chestii care se intampla foarte aroape de mine si unele care chiar ma si implica. Tuu ai senzatia ca daca traiesti intr-o lume cu norisori si porumbei albi, acestea chiar exista??? Asta e realitatea baaaa! Poate oricine sa zica ce vrea, dar eu imi asum cele zise si cele scrise: asta e realitatea in care traim. O lume plina de imagine, o lume in care se fura pe rupte, o lume in care DOAR interesul propriu are prioritate si nimic mai mult.

Crezi ca daca eu am pus un titlu mai de caterinca (Traiasca politia romana in caminele ASE-ului) fac asta doar ca sa arat cat de tare sunt eu si ca iau politistii in ras??? Nu. Am scris asta pentru ca asta e realitatea. Se ocupa de niste probleme de fatada fara a le baga macar in seama pe cele de fond si pe cele cu adevarat importante. Tu ai senzatia ca in Romania merge ceva bine? Tu ai senzatia ca politia romana (si scriu cu litere mici pentru ca mai mult nu merita) chiar se ocupa de siguranta cetateanului??? Ai senzatia ca ii doar undeva de tine ca cetatean??? Daca da, atunci esti mult prea naiv pentru a trai in aceasta perioada.

Tu ai senzatia ca pentru noi cei din ASE, cei care sunt la conducerea departamentelor sociale si alte alea se gandesc la binele nostru??? Daca fac anumite lucruri le fac pentru ca sunt obligati (vezi aici anumite modernizari din cadrul caminelor... dar si alea facute de mantuiala... ca sa spuna ca au fost facute... ca prizele iti ies din pereti, ca scurgerea de la cabina de dus e sparta si norocul nostru ca exista si o alta scurgere in baie etc, etc, etc) dar nu ii opreste nimeni sa faca ceva doar de imagine. O ancheta si faptul ca li se aprinde parul lor din cap pentru ca e nu stiu ce petrecere in camin, sunt de fatada, de imagine. Ca lifturile nu merg bine, net-ul e vai de el... dar astea nu se vad. Se stiu, dar nu se vad. Asta e problema.

Tu ai senzatia ca daca am postat niste filmulete cu "Divele" din Romania am facut-o doar de dragul de-a o face? Rapuns: NU... Din pacate astea sunt "Divele" tarii, si din pacate doar astea apar pe la televizor si pe internet. Ca nu poti sa imi spui tu mie ca una ca Nikita e o buna cantareata sau nu mai stiu ce. Ca de fapt ea e NIMIC. Nu stie sa faca nimic. Stie doar sa se certe si sa injure si sa arate cat e ea de proasta. Asta stie sa faca.

Da, la ce ai mai vrea sa iti raspund??? Ca vad ca la treaba asta cu realitatea si lumea in care traiesti nu prea esti conectat. Iti spun o chestie si incearca sa ma crezi pe cuvant: Asta e realitatea si lumea in care traiesti. Sunt de cacat, dar astea sunt!!! Daca tu nu le vezi asa, incerca sa te mai trezesti putin. Poate niste apa rece pe ochi iti va fi de folos!

C.I.

Traiasca politia romana in caminele ASE-ului...

Ora tarzie in noapte.

Locatie Camin Moxa D, Bucuresti;

Protagonisti: colegii de camera.

Povestea incepe cu o banala petrecere studenteasca in cimitirul din Moxa. Zic cimitir si imi asum acest lucru: nici nu zici ca e camin studentesc. Linistea si pacea sunt la ele acasa. Acest lucru este unul bun, insa cand se mai desfasoara o petrecere studenteasca, adica nu bataie... specific: petrecere studenteasca, sa fie tata lasata sa se desfasoare. Ca nu e in fiecare zi. Daca a fost una azi-noapte de acum cred ca se innoieste anul si alta nu va mai fi.

Bun... neinteresant foarte tare pana acum. Insa partea mai interesanta acum vine.

Un colocatar de-al nostru, de pe etaj cu noi, un pensionar la vreo... 22 ani (+/- 1 an) s-a gandit el mai bine ca si politia ar trebui sa participe la petrecere. Si i-a invitat.

O lege nescrisa a unui camin studentesc spune ca: inainte de a face invitatii si autoritatilor locale, te duci tata si ii "intrebi" pe petrecareti daca vor sa ii invite. Nu faci asa de capul tau, ca nu e petrecerea ta.

Telefon dat, politia romana intra in actiune. 4 oameni ai legii cu sapca si pusi pe treaba, numiti politisti isi fac aparitia la petrecere. Bineinteles ca atmosfera s-a cam tulburat. O petrecere mititica care se desfasoara DOAR in perimetrul camerei (nu pe hol, nu si la alte camere) nu poate decat sa deranje prin muzica. Muzica care se aude destul de incet datorita izolatiei facuta in timpul verii nu e cine stie ce. Un sistem audio 2+1 nu poate scoate extraordinar de mult. Oricat de performant ar fi. Deci un pensionar care are program de somn si medicamente foarte bine stabilit, nu poate face altceva decat sa cheme politia la petrecere. Buuuun.... autoritatile au venit in forta, si-au facut datoria, prin metode specifice au identificat locatarii camerei =)). Au indeplinit toate procedurile necesare pentru identificarea acestora si aplicarea legii. Trecand peste actiunea politiei romane, care altceva mai bun chiar nu are de facut si ancheteaza studenti pentru petreceri unice intr-un camin, colegii mei au devenit si victime ale conducerii ASE-ului.

Bineinteles ca de dimineata, administratia caminelor din Moxa si-a facut prezenta in fata usii noastre. Dupa multe chei in usa pe post de ciocanitoare, dupa mai multe cuvinte spuse cu viteza luminii si neintelese de nimeni, s-a auzit un: "Hai la director!" Era dna lenuta, administratora. Saracii, tristi si suparati ca si politia a participat la petrecere (pe buna dreptate, ca ii sustin in toate) au pornit spre cabinetul directorului departamentului social. Note explicative, mustrari verbale si tot tacamul au venit navala peste ei. Ca sa se arate ca se face treaba in Romania si ca ASE-ul este serios si nu permite o asemenea abatere de la regulamete. =))=))=))

Eu le fac o sugestie simpla: sa se duca sa vada cati din cei care stau in caminele din Moxa (care sunt cele mai ravnite camine) stau pe bune. Ei de mafia caminelor au auzit??? Da, dar nu fac nimic... pentru ca intr-un fel sau altul participa la ea.

Colac peste pupaza: domnul director vrea ca si ceilalti doi colegi de camera, neparticipanti la unica petrecere din Moxa, sa vina in audienta la el. =))=))=)) Intrebarea logica vine imediat: ce sa cautam noi acolo? Unul dintre cei doi clar nu poate sa vina pentru ca nici nu mai stie unde e Moxa de cand nu a mai dat pe aici, dar eu, victima a ASE-ului prin blocarea in lift acum ceva vreme, sunt. Si ma duc tata. Ma duc sa vad care sunt problemele administrative si sociale care ma implica. Si sa vad cum isi desfasoara activitatea si ancheta departamentul social.

Dar tati, ce se intampla cu problemele reale ale caminelor??? CEEE??? Pe cine intereseaza de noi??? Ca sa scrii un mail trebuie sa te rogi sa nu fie foarte multi in camin care sa navigheze pe Internet si multe altele... Dar cu lifturile care sunt sicrie urcatoare, ce se intampla??? Dar nu, la noi in Romania, respectiv la noi in ASE se rezolva cu mare seriozitate si promptitudine o petrecere din camin. Ce naiba sa analizezi si sa pierzi timpul, nu stiu. O seara in care s-a dat muzica mai tare. ATAT. E, atatul asta reprezinta o munca intensa pentru cei din ASE. Tata, lasa-ne. In orice camin se dau petreceri. In Moxa nu se da si atunci cand se da cate una se cheama politia? Da. Dar politia alte treburi mai importante nu are??? Ba da, dar nu le face... Uite un exemplu simplu: ce a facut politia romana in cazul dublului asasinat de la Brasov??? NIMIC... Asta e un exemplu foarte mediatizat dar care arata foarte bine si foarte evidentiat ce face politia romana: NIMIC.

Scandalul incepe cand politia ii pune capat!!! Foarte corecta zicala.

C.I.

Nikita... un fruct al civilizatiei

Invitata in una din emisiunile de la Prima TV in calitate de vedeta (ca sa isi mai aminteasca si lumea de ea), scumpa, culta si elevata Nikita isi arata greii ani de civilizatie... de strada... care ii are in spate. Ia priviti aici:




Mie mi-a placut la nebunie faza. Sunt doua aspecte de luat in calcul:
1. Asa va trebuie oameni buni. Cine naiba va pune sa invitati un asemenea monument de prostie intr-o emisiune de divertisment? Inteleg ca vreti sa faceti misto de toanta, dar totusi... uite, cum ati deranjat-o de la portiile cu ceafa de porc, cum si-a aratat coltii... asa va trebuie!

2. Bine ca a aparut faza asta publicului larg. Stiam cine este si ce poate Nikita (adica NIMIC), dar situatia de fata vine ca o completare la bagajul de cunostinte deja acumulat despre ea. Nu a facut nimic altceva decat sa isi mai adauge o bulina neagra la fata aia de porc obez... Sa ne traiesti!

Aaaa, si altceva: Mirela tata, de ce te-ai purtat asa frumos cu proasta dupa ce a inceput sa spumege??? Puteai sa o pui la punct imediat. Scoasa afara din emisiune... ca iti spun eu ca dupa aia se ruga ea de voi sa apara.

Si cine nu e foarte convins de cata cultura si talent incomensurabil sade in ea (nu ca nu ar avea unde) uite un alt filmulet de pe Youtube cu brava noastra fata.

Top 10 Best of Nikita


Mancate-ar tata de fatuca... pana sa ne mananci tu pe noi de foame...

C.I.

Sa ne traiasca vedetele... Sunt niste dive...

Pussy, asta e vocea ta tati??? Aoleu... dar vii din lumea S.F. sau ce? Traiasca sintetizatoarele si tehnica asta ca nu stiu ce ai fi facut fara ele... oricum esti tare... era o gluma =))

Printre cuplurile de succes ale Romaniei:

Doua artiste, un artist si o artista, sunt artiste, artisti... nu mai stiu. Cert e ca sunt "Dive fa, da-va dracu'!" Nu stiu ce ne-am face noi fara ele, dar totusi, de bine de rau Naomi "da-ma dracu'" tot mai are ceva in gat. Bine ca poate sa dea la ora aia tot ce are ea/el mai bun.

Sa ne traiti fetelor =))

Astea sunt, cu astea defilam!

C.I.

Flying...

Sunt cele mai tari mijloace de transport in comun. Cele mai sigure la nivel mondial ca numar de accidente. Dar filmul aici de fata te face sa te mai gandesti inainte de a lua urmatorul avion... sau nu.

Eu unul, nu am nici un stress in a ma urca in ele. Imi plac la nebunie si as merge oricand si oricat. Super tari.

Zbor placut!!!

C.I.

Va fi... vom cauta... vor... vrea... ar putea...

Uite ca odata cu trecerea timpului, "stimata" doamna Udrea incepe sa isi faca simtita prezenta din ce in ce mai mult pe scena turismului din Romania. Aceasta "Nikita" a scenei politice vrea sa faca lucruri nemaifacute pana acum. Oare poate? Hmmm...

Spre exemplu, nu cu mult timp in urma declara ca AR PUTEA fi construita o noua statiune de tipul Vama Veche. Bun. Trebuie sa recunoastem ca are si idei bune. Parca ar vrea sa faca ceva. Un alt exemplu vine de la Targul de Turism de la Madrid: VOR lua masuri pentru pentru dezvoltarea turismului romanesc. Buna si asta. Al treilea dintre exemple este cel in care spune ca VREA sa introduca curse charter din colturile tarii spre litoral, pe timpul verii. Bunicica si asta. Toate lucrurile VOR...

Imi place de aceasta Doamna cu Pumn de Fier ca VREA. Toti vrem multe, toti vom face cate ceva, insa si bravii nostrii conducatori au zis ca sunt bani pentru marirea salariilor bugetarilor. Si au dat p..a. Bineinteles ca nu existau bani, dar campania electorala, mirajul puterii si dorinta nebuna dupa cashcaval i-a facut pe hapciupalitici sa vorbeasca vrute si nevrute. Si se pare ca lucru asta primeaza in Romania: vorba lunga si promisiunile fara numar. Sa ne traiasca micul si berea din campania electorala, sa ne traiasca conducatorii si sa ne traiasca doamna Udrea. Nu am nici cea mai mica indoiala ca ei nu traiesc, dar ce se va intampla cu noi??? Raspunsul lor: VOM trai. Noroc cu timpul viitor din gramatica limbii, ca altfel nu stiu ce s-ar fi intamplat cu saracii parlamentari. :((

Nu e prost cine spune ci e prost cine crede.

C.I.

Multam...

Astazi, o zi destul de mohorata de la inceput. A ajuns Ramo pe la mine cu dimineata in cap si am plecat intr-o liniste mormantala spre fostul meu loc de munca. Pana aici nimic obisnuit.

Am mancat, am baut o cafea cu Giani si cand ma pregateam de plecare, mi-am spus nebunia mea (avioanele) in cateva cuvinte, catre colega de la ticketing. Si dupa cateva secunde de intrebari de confirmare, mi-a scos din sertar o macheta de avion. Un Boeing 737-900 KLM. Am innebunit pe loc. Colectia mea de avioane (3 la numar in afara de cel primit acum) s-a imbogatit semnificativ. Mamaaaa, mare bucurie pe capul meu. M-a binedispus pentru toata ziua.

Mi-a alimentat psiunea si nebunia din capul meu. Dar acum stau si ma intreb: de ce nu a facut asta pana acum??? =)) M-a lasat sa fierb mereu cu gandul la machete si la o colectie impresionanta care sa fie a mea. Si tot ea mi-a raspuns: a crezut ca e un moft. :(

Nu e un moft, e o pasiune, intinsa spre nebunie.

Draga mea Joaninha, iti multumesc mult de tot pentru machetuta. Sta atat de bine in bibliotecuta din camera. Coloreaza frumos colectia mea mica. ;)

Pasiunea este tot ce poate fi mai interesant pentru ca in ea totul este neprevazut, iar purtatorul ii e victima.

C.I.

The new book... GO...

Orice sut in fund, un pas inainte. Buna zicala asta, buna. Iata ca daca nu cu foarte mult timp in urma era sa se incheie definitiv cartea vietii mele, acum, dupa o perioada de latenta sufleteasca o explozie deschide o alta carte: Cartea Noua.

Am stat si mi-am macinat creierii cu viata. Mi-am mancat din timp ca sa ma gandesc la ce se intampla. Am stat si am analizat trecutul, am studiat prezentul si am planificat viitorul. Explozia care incepe scrierea unei noi carti a pornit tot de la cuvinte... cuvinte aruncate la o cafea... cuvinte prinse din zbor de acea parte din mine care isi dorea explozia...

Cartea Noua incepe cu prefata de ingropare a trecutului, desi acesta este in continuare in acele celule neuronale ale mele care se ocupa de subconstient. Naspa celule. Iti cam ingradesc libertatea de continuare, iti creeaza noi probleme, ti le adanceste pe cele deja existente... O parte din acest trecut se sterge, dar o parte, necesara totusi, te ajuta sa iti planifici urmatoarele capitole. Cartea care am inchis-o are unele capitole neterminate, lasate in aer... cam grele capitolele alea, insa trebuiesc reluate in Cartea Noua pentru a asigura o opera mult mai usor de citit si mai placuta decat ce a fost pana acum.

Recunosc ca unele capitole au jucat un rol important in viata mea. Doua dintre ele mi-e foarte greu sa le reiau pentru inchidere, dar este o nevoie care tipa din acele celule neuronale responsabile cu subconstientul. Ambele imi provoaca multa tristete... asupra unuia mi "s-a dictat", dar in ceea ce il priveste pe celalalt, eu l-am scris inca de la prima litera: "A". In cele doua capitole mi s-a arata ca cineva acolo sus / aici jos te iubeste / se gandeste la tine. Povestea primului s-a terminat de zis, dar nu pot face o concluzie pentru ca durerea e mare, iar povestea celui de-al doilea m-a facut sa ma gandesc serios la ceea ce sunt, la ceea ce fac si pentru cine o fac.

S-a ajuns la acea etapa in care, la cel de-al doilea, urmeaza o continuare grea, necesara si care lasa un gust amar pe buzele celor care il citesc. Dar de aceea suntem oameni: pentru a gresi, pentru a fi iertati dar nu uitati, pentru a trai, pentru a ramane prieteni si nu dusmani, desi in cazul asta, cealalta parte citata in randurile capitolului a trait ceea ce nu se astepta. Insa Cartea Noua vine cu multe randuri pentru indreptarea situatiei pe un fagas normal, pentru o viata cu raspunsuri la intrebarile care au ramas, insa cred ca nu raspunsurile cele asteptate. Raspunsul final trebuie sa duca spre continuarea povestilor impreuna.

O viata avem si trebuie sa o traim, insa, cu o moarte toti suntem datori. In Cartea Vietii in care scriem mereu se intampla multe, dar foarte multe care fac aplicarea celor doua zicale pe rand. Daca pana acum mi se implementase in creier cea de-a doua, Cartea Noua vine cu promovarea primei idei. Si cine isi scrisese cartea in tandem cu a mea, trebuie sa stie ca in continuare este necesara scrierea in acelasi tandem, dar in alt registru: cel al continuitatii neconditionate. Si cu asta cred ca soarele isi face simtit rasaritul in noile randuri care se scriu incepana de acum. Un soare stralucitor care a venit dupa o noapte lunga... lunga... Si daca noaptea a fost lunga, ziua va fi si ea pe masura, daca nu cumva mai mare chiar. O viata plina de lumina, o viata care nu mai vede ce era in plina noapte si poate continua. Chiar si atunci cand Cartea Veche are multe capitole neincheiate, trebuie sa scrii in cea noua in asa fel incat sa le inchizi cu demnitate, cu forta si putere. Altfel, Cartea Noua va fi trasa la indigo cu cea veche.

Doar cei care sunt in jurul tau pot completa cu succes noile randuri. Si mare atentie, ca sunt si unii pe care nu ii vezi, dar ii simit si trebuiesc lasati sa contribuie, pentru ca au lucruri definitorii de spus. Multi sunt cei care vor sa completeze cu "lucruri bune", insa acelea nu sunt neaparat necesare.

Asa ca de acum incolo, Cartea Noua va fi cartea in care voi scrie si din care voi citi. Cartea Veche a intrat in biblioteca la care am acces numai daca vreau... si eu ma duc la biblioteca rar, spre deloc.

Fiecare inceput este o consecinta. Fiecare inceput incheie altceva.

C.I.

Leapsa... de data asta pe bune

Uite ca a venit timpul si pentru leapsa pentru mine, dar de data asta pe bune...

*Go to the 4th folder in your computer where you store your pictures.

*Pick the 4th picture in that folder.

*Explain the picture.

*Tag 4 people to do the same!

Asta era textul chestiei... si am actionat ca atare... asa ca poza este aceasta:

Ea reprezinta cateva lucruri pentru mine dar cred ca si pentru alte persoane semnifica multe... Este Marius Bodochi, un binecunoscut actor al zilelor noastre si al celor trecute. Am o poza cu el pentru ca in viata asta scurta de pana acum am avut ocazia sa stau de vorba cu el si sa il vad pe platourile de filmare.

Se facea ca eram pe platoul de filmare al Antenei 1 la un serial de televiziune difuzat acum vreo 2 ani. Ce cautam eu acolo? Imi cautam pasiunea pentru televiziune si am zis ca trebuie sa ajung pe platouri de filmare. Zis si facut. M-am strofocat eu putin si am ajuns la niste castinguri minore. La unul din ele mi-au zis ca au nevoie de un baiat pentru figuratie intr-un serial de televiziune cunoscut la vremea respectiva. Bucurie mare pe capul meu: primul contact cu acele culise necunoscute ale televiziunii avea sa se infaptuiasca in cateva ore.

Si uite asa am ajuns eu sa stau de vorba si chiar sa ii aduc un pahar cu apa intr-o secventa filmata marelui Marius Bodochi. Aceea a fost una din zilele cele mai fericite din viata mea. Reusisem sa ajung pe un platou de filmare. Emotia cumplita care ma trecea cand stateam de vorba cu Marius Bodochi (el un mare actor, eu un Neica Nimeni) sunt cam greu de descris. Insa experienta aceea a fost de neuitat. De aceea am poza cu el ;)

Experienta nu e o revelatie, ci o acumulare de date.

C.I.

Back to Bucuresti...

Da, a venit un sfarsit de sesiune, a venit si al doilea, au plecat toti acasa, insa eu abia m-am intors in Bucuresti. O capitala plina pana la refuz de oameni, masini si cladiri, o capitala in care mi-am dorit mereu sa ajung. Dupa furtunoasa sesiune, dupa o noua cearta cu Blonda (si daca tot mi-am amintit de ea, va urma un upgrade despre persoana ei, asa cum ii pace ei sa zica), am plecat spre meleagurile pe care m-am nascut. Am fost acasa... Dar daca stau bine si ma gandesc, nu chiar la mine acasa pentru ca Dumnezeu a hotarat ca nu mai am ce cauta acolo. Am fost pe langa ea... am vazut-o, m-am uitat de la distanta la ea, dar inca nu am avut puterea de a intra inca acolo. Oricum, locul in care am fost, mi-a adus linistea de care aveam atata nevoie si plansul de descarcare care ma inneca in fiecare zi aici in Bucuresti.

Pe langa "casa" sunt multe locuri in care as vrea sa fiu simultan:langa cei dragi care inca ma iubesc si tin la mine, langa cea care m-a iubit si ma va iubi mereu, langa prietenii de acolo... Multe locuri... Insa acela care e inconjurat de semnele divine si de pamantul in care toti vom ajunge mi-a adus cea mai dulce alinare. Un loc in care vorbesti singur (fizic), dar spiritual te aud toti. Un loc in care lacrimile si zambetul se contopesc si constuiesc o mica punte de comunicare cu ei... Un loc linistit si ciudat, in acelasi timp... Iti gasesti si linistea si alinarea dar si tristetea si suspinarea... Ciudat rau de tot locul ala, insa sufletul meu e mereu in legatura cu el. Un loc in care fara voia noastra toti vom ajunge sa "locuim".

Insa cand bateriile ti-au fost incarcate, trebuie sa pleci de acolo si sa intrii inapoi in lumea reala. Lumea in care traiesti, lumea in care esti doar intr-un vis de dincolo. Asa ca, back to Bucuresti. Chiar daca e mijloc de vacanta intersemestriala, eu am popositiarasi in camera din Moxa. Insa un lucru mi se intampla de fiecare data cand intru cu trenul in batrana Gara de Nord: un entuziasm si o bucurie imi abunda in tot corpul. Dorinta de a reveni la o viata agitata e mare si nu o simti decat atunci cand te intorci unde iti place.Chiar daca nici aici nu e totul foarte bine, chiar daca si capitala are hibele ei (multe la numar), tot aici e mai binisor decat in alta parte a tarii. Aici ai si ce sa faci, aici nu te plictisesti, aici nu e ca acasa iar libertatea data de viata de student e dulce rau.

O capitala destul de mizerabila, un Bucuresti imbacsit de trafic, claxoane si praf, un Bucuresti nu foarte demn de titulatura de "Capitala Europeana", dar un Bucuresti care de vreo 3 anisori este si mama, este si tata si frate si sora si prieten si dusman si iubit/a si amant/a. Deci nu prea ai cum sa nu te atasezi de el. Are momentele lui bune dar si pe cele urateee...

In fine... Cert e ca de fiecare data cand sunt aici, vreau sa fiu acasa, iar de fiecare data cand sunt acasa, vreau sa fiu aici... Ma cam enerveaza situatia asta, dar daca ar fi altfel, ar insemna sa nu avem acea farama de traire din noi...

Fericirea e o traire care dureaza intotdeauna prea putin pentru a pastra despre ea o imagine vie.

C.I.

Sfarsit de sesiune - partea II...

Un nou sfarsit de sesiune... de data asta pentru tot ASE-ul. Sper :D

Acum chiar ca s-a terminat de tot purgatoriul studentesc din timpul iernii. Acum tot ASE-ul este liber de "contract". Toti au terminat sesiunea, toti se odihnesc (intelectualiceste vorbind). O pauza meritata de toata lumea, o pauza asteptata de toata lumea.

De acum iar ne "doare" pentru o perioada de timp...

Relaxarea este cea mai ieftina muzica.

C.I.

Sfarsit de sesiune - partea I...

Ooooooo, daaaaaa... sfarsit de sesiune...

Insa numai pentru putini dintre noi: eu si o parte din seria mea.

O sesiune urata (ca toate sesiunile de altfel), insa asta a fost mai urata decat toate celelalte.

Nu ascund faptul ca am invatat sesiunea asta mai mult decat am invatat in 2 ani de facultate care au trecut. Si problema a venit cand ni s-au anuntat examene cu intrebari deschise. Ooo, da. Perfect ar zice unii si o mare multumire pentru Roxxxane. :)) Ea are o placere nebuna stiind ca si eu m-am chinuit aproape toata sesiunea cu examene cu intrebari deschise. Dar, se fini. S-a terminat. Soarele sesiunii a apus peste cartile de examene si va mai rasari abia peste vreo 5 luni. In aceste luni ne pregatim spiritual de ultima sesiune din cadrul anilor de facultate :D.

S-a dus si facultatea asta. Nu ma intrebati cand a trecut timpul ca habar nu am. Nu imi aduc nici bine aminte cand am intrat in anul I, dar a trecut atat de repede, ca abia ma obisnuisem cu facultatea. Timpul asta nu mai e nimic in viata noastra. E doar o notiune care trece si care te duce mai aproape de sfarsit. Sfarsitul liceului, sfarsitul facultatii, sfarsitul burlaciei, sfarsitul copilariei, sfarsitul vietii. Orice inceput are si un sfarsit. Cam aiurea chestia asta pentru ca sunt multe lucruri in viata de care chiar nu vrei sa te desparti. Nu zic aici neaparat de facultate ci mai ales de viata de student, de viata de camin si amintirile din ea. Cool viata!!! De neuitat. Cine a zis ca viata de student nu se uita, dreptate a avut.

Toata caterinca asta de viata din camin in care faci ce te taie pe tine capul fara sa ai niciun stress. Ooo, daaa... Prea tare. Ma gandesc cu groaza la 26 iunie 2009, fatidica zi in care trebuie sa parasesc caminul. Nu cred ca mai am eu puterea sa invat pentru admiterea la master atat de mult incat sa primesc si camin. Plec eu, iau cu mine toate lucrurile, tot ce imi apartine si iau si amintiri cu caru'. Amintiri dintr-o viata de student uneori rea, dar de cele mai multe ori foarte buna. Se duc noptile pierdute pe holuri, cu o gasca intreaga de prieteni, se duc distractiile de la tine din camera si de la alte camere... se duc toate. Insa de pe urma lor raman amintiri tocmai bune de povestit.

Amintirea este trandafir din aceeaşi tulpina cu realitatea, dar fara spini.

C.I.

Relaxare, liniste, pauza in viata...

Ooo, daaa... relaxare, in sfarsit putintica liniste. Un sfarsit de saptamana asa cum si-l doresc multi. Uite ca eu l-am avut :D

Daca ziua de vineri a inceput cu agitatie, stare de nesomm, a continuat cu un examen uratel (ca asa sunt toate examenele) si a sfarsit tarziu in noapte intr-un camin plin de zvarcoleala, a venit mult asteptata zi de sambata care a adus cu ea putina relaxare. Plecat din caminul agitat si care incepe sa ma imbatraneasca inainte de vreme datorita vietii dezordonate si fara noima, am ajuns in "zona verde" a capitalei, deasupra tuturor, la liniste.

Un loc la care mereu visez atunci cand sunt agitat si nelinistit, un loc care ma rupe cu totul de lumea inconjuratoare si unde singurul contact cu exteriorul il am scotand capul pe geam, la etajul 10. Aici sunt alaturi de un om care imi ofera linistea si intelegerea de care am nevoie inca din timpul saptamanii si micile mele placeri sunt la rang de ordine pentru ea. Mereu stie sa ma scoata din nebunelile mele si ma duce in lumea copilariei de care uneori mi-e atat de dor: o lume fara griji, doar cu nevoi care iti erau imediat satisfacute. Asa e si aici: un loc ludic, care imi ofera atat de multe din cate am eu nevoie.

Acum ma duc sa mananc, pentru mi s-a pus si masa. Un adevarat regal. Nu vreti sa veniti si voi???

C.I.

Un necaz nu vine niciodata singur...

In primul rand, sper ca toata lumea e de acord cu titlul articolului.

Acum, ideea mi-a venit stand asa de vorba la o cafea cu o prietena buna si apropiata sufletului meu. S-a intamplat azi la fostul servici. Pe langa intarirea ideii ca un necaz nu vine niciodata singur, mi s-a mai intarit si ideea ca fiecare face ceea ce e bine DOAR PENTRU EL. Asta, bineinteles se intampla in majoritatea cazurilor, dar exista si exceptii. Exceptiile apar doar in situatii similare cu ale tale.

Bai tata, trece fata asta printr-o perioada a vietii ei de ramai prost la ce iti aud urechile. Controverse peste controverse, probleme peste probleme, contradictii peste contradictii... pe scurt o viata foarte grea. As vrea in primul rand sa ii transmit colegei mele de care ma simt foarte atasat sufleteste, ca nu e singura. G...., nu esti singura. Sunt oameni care te inteleg perfect. Insa trebuie sa realizezi ca nimic nu e intamplator. Ceea ce ti se intampla nu face nimic altceva decat sa iti grabeasca putin anumite decizii, decizii care mai devreme sau mai tarziu clar iti vor fi favorabile. Uita-te la cei din jurul tau: prin cate au trecut unii si cate le-au fost date sa traga, incet, incet, incearca sa isi revina. Nu pot sa zic ca e usor, dar daca treci prin ele inseamna ca se poate.

Trecand la alte probleme, zic ca unii, pentru a-si asigura spatele, ar fi in stare sa treaca peste orice. Nu cred ca si asta ar fi o noutate pentru multi. Insa cand vezi ca se intampla langa tine, foarte foarte aproape, ti se cam increteste pielea pe tine. Traim intr-o tara in care discriminarea este pedepsita insa intens folosita. Da, da, intens folosita. La fiecare pas te intalnesti cu asa ceva. Se striga in gura mare ca statul te ajuta, te sprijina daca esti bolnav, daca nu ai posibilitatea de a munci, daca ai vreun handicap, daca, daca, daca... In schimb ce face: NIMIC. Ca daca ai un handicap si esti pensionat, nici bani ca sa te duci la toaleta publica nu ai. Nu mai zic de banii carear trebui sa ii ai pentru medicamente si o alimentatie corespunzatoare bolii. Astea deja sunt vise. Insa tu cand te zbati ca sa nu ajungi la mila statului, cand incerci sa iti castigi traiul pe cont propriu pentru ca iti permiti cat de cat sa te duci la un serviciu stabil, se mai gaseste unul/una sa iti recomande sa stai acasa. Uite nu vreau! Iti dau tie banii care ii iau daca stau acasa ca sa traiesti 1 LUNA, nu mai mult. NU VEI PUTEA DELOC. AI MURI DE FOAME. Si asta pentru ca statul te ajuta. Te ajuta... de mai bine te-ar lasa in pace. Insa pentru sprijinirea acestor ineptii, au fost concepute legi, legi care cica se cer respectate de toata lumea. Insa legile astea, asa proaste cum sunt ele, nu cred ca ar exista pe undeva in forma in care le avem noi. Ei, parlamentarii, au vrut si ei sa faca ceva ca sa isi justifice banii luati de la noi ca si salarii si au inventat niste legi... proaste. Si uite ca asa se face, ca daca ai niste probleme, te-ar cam obliga sa iti iei adio de la o viata normala si decenta. Asta se intampla contrar a ceea ce ar trebui: sa te ajute sa te integrezi in societate, sa nu fii discriminat si sa iti asigure un trai decent si linistit... eventual.

Dar nu, la noi in Romanica, toate sunt cu curu' in sus. Daca te duci la munca, nu e bine pentru ca poate fi rau pentru angajator, daca stai acasa, iar nu e bine pentru ca iei bani de la stat si nu exista angajati suficienti care sa sustina fondurile statului... oricum o dai nu e bine. Nu mai bine ar fi sa nu mai existe nimeni in tara asta??? Poate asa nu ar mai fi probleme!

In fine... dupa o astfel de situatie, cand tu te descurci cum te descuri pentru ca viata e cumplita in tarisoara asta, vine o tanti si iti spune ca nu te mai lasa sa muncesti!!!

Poftim??? Pai de ce?

Pai nu se poate! Te duci mai bine acasa si stai... ca te tine statul!

Ma tine statul???

Da!

Cu ce ma tine statul???

Cu bani!

Ce bani???

Pai iti da bani!

Cati???

Atatia...!

Poftim??? Pai matale poti trai cu astia o saptamana? Nu zic o luna, zic o saptamana? Poti???

Pai nu pot, dar nici pe tine nu te las sa muncesti!

Ha??? Esti dusa sau mi se pare mie??? Muncesc pentru ca ASA VREAU EU... PE PROPRIA MEA RASPUNDERE!

Pai ne pare rau dar nu se poate!!!

Intelegeti voi cum stau treburile in tarisoara asta mica si frumoasa??? Cam asa e! Dar cica nu e discriminare. Nu e!

Viata e nepretuitul ambalaj al nefericirii!

C.I.

Un interes subit...

De vreo 2 zile incoace s-a trezit in mine un interes subit pentru o politiciana de vaza a tarii noastre: Elena Udrea.

Ieri am scris de matale, tanti, pentru ca mi-a picat atat de prost faza de la Realitatea in care era prezentata o particica a blogului tau si te dadeai foarte afectata de faptul ca romanii nu stiu sa fie patrioti si nu vorbesc frumos de tara lor.

Tanti, daca voi, astia de ne conduceti pe noi, nu erati asa cum sunteti, probabil ca nu as fi avut nimic cu tine. Dar cand va vad ca sunteti foarte afectati de ceea ce se intampla in tara asta, dar nu faceti NIMIC, mi se zburleste parul pe mine de draci. Si mai tare mi s-a zburlit parul cand mi-a adus aminte un coleg de la munca de filmuletul in care matale plangeai si te dadeai impresionata de cantecele Maestrului Gheorghe Zamfir. Trecand peste faptul ca alea erau lacrimi de crocodil, tasnite afara asa, doar de imagine (ca la urma urmei voi nu sunteti decat o imagine... FARA FOND), ai declarat matale la un interviu in exclusivitate pentru Realitatea ca: "Am un plan concret legat de orchestra domnului Gheorghe Zamfir şi de artistul Gheorghe Zamfir. Vrem să facem un parteneriat cu ministerul Turismului şi acolo unde România este prezentă prin ministerul Turismului, partea artistică să fie asigurată de dumnealui". Foarte frumoasa initiativa, dar vine o intrebare logica pentru voi astia de ne conduceti si cu care sunteti obisnuiti: CAND MAMAIEEE, CAND??? Astea nu crezi ca trebuiau facut pana acum?

Eu bag mainile amandoua in foc de faptul ca nu vei face nimic in privinta asta. NIMIIIC. Doar vorbe, vorbe si iar vorbe. Voi cei care ne conduceti si care va dati loviti si afectati de criza economica, care va dati afectati de situatia grea a romanilor, nu faceti nimic decat de imagine. Nimic concret. Nimic.

Astept si ziua aia in care matale, asa "plina" de forta cum esti, sa iei ceva din tara asta in frau. Ca pe blogul matale ne minteai ca te simti in stare sa schimbi ceva pentru tara asta. Ia sa vad, reusesti? Imi permiti sa dau un pronostic? Hai ca totusi il dau... NU VEI REUSI. Si asta pentru ca mai e mult de furat in tara asta si nu veti avea timp sa va ocupati si sa rezolvati problemele realeee.

Dar... de acum incolo mi s-a pus pata pe activitatea ta politica si promit solemn ca voi fi cel mai inflacarat urmaritor al activitatii prestate. Voi urmari cu mare interes sa vad ce faci pentru noi, pentru poporul tau. Si sper sa ai noroc si sa faci ceva. Ca altfel nu e bine... nu cred ca vei mai iesi politiciana pentru urmatoarele mandate. Sau stai, ca ai sanse si urmatoarele mandate: daca mai dai un mic si o bere, iti asiguri voturi... era sa uit de asta. Sa ne traiesti!!!

Ce interes am avea să nu minţim? Interesul nostru este să fim crezuţi.

C.I.

Elena Udrea: "Orice am dori să facem pentru ţara asta, trebuie să începem de la schimbarea mentalităţii"

Lady, as incepe printr-o recomandare urgenta: "NU MAI BINE INCEPETI PRIN A NU MAI FURAAAAAA?!?!" Ce zici de asta? Eu zic ca ar fi mai de bun simt. Mult mai mult bun simt.

Ce ziceai ca esti? Ministresa Turismului romanesc??? Asta??? Si ce parere ai tu ca vei face in aceasta calitate??? Sa-ti fac o sugestie??? NIMIIIIC TATI, NIMIC.

Am citit azi pe Realitatea ca doamna ministresa e foarte suparata de faptul ca strainii vorbesc mai frumos despre tara numita Romania decat o facem noi, locuitorii ei. Pai femeie, cine ne-a adus in stadiul asta??? CINEEEE??? Hai sa iti dau si un raspuns simplu: VOI. Nimeni altcineva. Imi spui tu mie ca vorbim urat despre tara noastra... pai asta o poti numi tara??? Chestia asta in care traim o poti numi tara??? NUUU.

Hai totusi sa iti vand un pont, care te-ar putea, sau nu, ajuta. Strainii vorbesc mai frumos de tara noastra de fatada, tati. Ca nu ar fi frumos sa iti spuna in fata ca duceti tara de rapa. Ar fi de porc (vb lui Badea). Bai tata, are omul asta o dreptate cand va face de rahat, de nu va spun. Dar crede-ma pe cuvant ca nici ei nu au o parere buna deloc despre Romanica. Si stii si matale ca de foarte multe ori, chiar de prea multe ori, tara noastra a fost facuta de rahat datorita voua. Dar sa nu divagam foarte mult de la subiect.

Recomandari care ar putea sa iti fie de folos:

1. LASA-NEEEE TATA, LASA-NE. Nu vei face nimic nici daca ai fi ministresa de acum si inca 100 ani.

2. LASA-NEEEE, LASA-NEEE. Imi spui mie ca tu faci ceva bun in tara asta? In afara de faptul ca iti cumperi "Vuitoane" si "Hermesuri" si "Gucci" si alte alea, nu faci nimic. Am inteles (ca nu urmaresc eu foarte mult stirile cu voi ca mi-e putina scarba) ca ar fi trebuit sa faci marcaje pe drumuri sau chiar sosele si alte alea (nu cred ca ma insel). Unde sunt sorooo??? UNDEEE???

3. LASA-NEE, LASA-NE. De cateva saptamani de cand esti ministresa, ce ai initiat in domeniul turismului??? Ti-ai facut excursii cumva?? Te-ai dus in cercetare de serviciu??? Si ce ai vazut??? NIMIC. Sunt multe de vazut, dar voi nu le vedeti pentru ca de deplasat va deplasati cu coloane oficiale si nu va sta nici dracu' in cale (deci habar nu aveti ce inseamna trafic sufocat), de cazat, stati cazati la cele mai smechere hoteluri (care poate sunt ale tale sau ale prietenilor si sunteti gadilati si in fund... deci nu stii ce inseamna conditii in celelalte hoteluri) si multe altele. Tati, o sugestie de bun simt, ca sa nu mai continui sa te faci de cacao ca si pana acum: PLEACA. FUGI. DISPARI. Alege tu o varianta.

Ipocrizia este distanta dintre tine si tine insuti! (cred ca la tine e kilometrica sorooo)

C.I.

O experienta minunata....

Ora 03:00, 21 ianuarie 2009.
Locatie: Camin Moxa D, Bucuresti.
Protagonisti: Eu si Alex

Povestea incepe cu un scurt drum catre magazinul din coltul caminului. Nimic neobisnuit pana aici. Continua cu intoarcerea noastra in camin insotiti de 2 sacose de plastic plin cu cate ceva. Nimic neobisnuit si aici.
Parter, caminul Moxa D. Urcam in lift pentru a ajunge la minunatul si indepartatul etaj 4. Nici aici nu e nimic neobisnuit. Urmeaza apasarea butonului 4 pentru a imprima o directiei cutiutei de 0,7X0,7. Cand ce sa vezi: liftul porneste in niste buseuri pana pe la etajele 1-2. Nu mi-am dat seama. Il oprim pentru a nu inrautati situatia si o luam spre parter inapoi cu speranta ca jos, usile ne vor astepta deschise. Dar, surpriza: usile nu se mai deschideau. Alex, saracu' era deja de un rosu aprins la fata, lucru care m-a facut sa ma sperii, ce e drept, pentru ca nu stiam cum sa reactionez in situatia de fata. Omul se sperie groaznic de lifturi si nu urca niciodata singur in ele. Acum era terminat.

De acum incepe o asteptare care nu prea stiam unde se va opri. Marele nostru noroc e ca la intrarea in camin, era paznicul de serviciu, paznic care am avut norocul sa nu fie in patrulare. Cu calmul de rigoare, am strigat si am solicitat ajutor. Imediat s-a dat un telefon si in 2 minute un operator de la firma de intretinere era in drum spre noi. Tin sa precizez ca am asteptat cam 20 minute pana acesta a ajuns si inca vreo 5 minute pana ne-a scos din captivitate. Dupa o asteptare de aproximativ jumatate de ora eram din nou liberi.

Acum urmeaza partea cea mai trista care m-a facut sa imi pun iar 1000 de intrebari.

Se stie de foarte mult timp faptul ca lifturile din caminul Moxa D sunt praf si la fel de bine se stie si faptul ca ele sunt solicitate in fiecare zi de un foarte mare numar de ori. Insa nu inteleg de ce dracu' nu se repara acesta cacaturi de cutii miscatoare pe verticala si atat de utile daca se stie clar starea deplorabila in care se afla?

Nu inteleg de ce rahatul asta de ASE, daca tot sparge atatia bani pe toate renovarile masive care le face (si care sunt foarte utile, intradevar) de ce naiba nu inlocuiesc si lifturile astea care reprezinta un adevarat pericol pentru un numar foarte mare de studenti in fiecare zi? Dar daca se stie starea lor, de ce nu se blocheaza macar? Ca daca le-ar bloca, noi am injura, am dracui, dar macar nu s-ar pune viata nimanui in pericol. Ar fi o masura DE BUN SIMT pentru a nu periclita starea fizica si morala a indivizilor care folosesc aceste cutii. Dar nu, administratia ASE-ului face gura mare daca vine prin camere si vede ca piesele de mobilier au fost reamenajate sau daca vede ca studentii stau la o tigara pe hol. Administratia ASE-ului face mofturi si gura daca vreun student INDRAZNESTE sa nu plateasca regia de camin. Dar acum i-as intreba eu pe ei: de ce ar plati oameni buni aceasta regie??? Ca sa ramana blocat prin lifturi sau ca sa rada la luna ca multe prize din camerele noastre sunt ba iesite din perete, ba nu exista. Ca ASE-ul a initiat asta-vara o ampla campanie de renovare, campanie care s-a sfarsit la vreo 2 saptamani dupa inceperea anului universitar si imediat dupa aceea multe nu erau la locul lor: suportul de prosoape din baie cade, suportul si paharele pentru periute de dinti cad si alea, cabina de dus nu e bine izolata si cand faci dus creezi un microclimat pentru broaste prin baie pentru ca e plina de apa. Si multe, multe, dar chiar foarte multe altele.

Acum vin si zic: e foarte bine ca sunt facute toate acestea pentru comfortul studentilor (camerele arata foarte bine in comparatie cu alte camine). Dar daca se fac, de ce dracu' nu se fac cu simt de raspundere??? Cine e constructorul sau instalatorul lu' Peste care a facut toate lucrarile astea??? Cum s-au atribuit lucrarile? Nu cumva prin licitatie??? Si daca da, atunci cum de a castigat cel care a renovat o asemenea licitatie de foarte multe mii, zeci de mii sau chiar sute de mii de euro??? FACETI-LE DRACULUI CA LUMEA!!! SA NU MAI CADA DIN PERETI, SA MAI MEARGA SI UN INTERNET LA STUDENT, SA NU MAI RAMAI BLOCAT IN LIFTURI SAU DOAMNE FERESTE SA MAI CADA CU TINE!!!!! Dar nu, asa ceva la noi in Romanica nu se poate. Asa ceva este imposibil. De ce? Pentru ca toate aceste actiuni care implica foarte multi bani sunt atribuite smecherilor care fac treburi de mantuiala. Ca sa nu mai zic de faptul ca ne-a cam luat tipul de la service de la lift la rost ca ce cautam noi la ora aia in lift. De ce nu dormeam??? De flori, uite de aia! De flori! Dar care e problema lui referitoare la programul meu??? Ce, liftul nu merge noaptea? Doarme cumva si noi nu stim??? Sa va ia dracii pe toti, ca de aia suntem o tara vai de steaua noastra!

Pun pariu ca daca in cursul zilei ma duc la administratora ma va intreba foarte agitata si operativa cum e ea din fire, de ce eram la ora aia in lift. Ca daca o vede cineva ar innebuni. Numai stie sa tipe, numai stie sa urle ca noi suntem de vina pentru toate stricaciunile si pentru toate relele care se intampla in caminele astea. Perfect adevarat. Nu suntem icoane de inchinat. Dar daca voi, dragilor, care va ocupati de administrarea acestor camine veti pune mana sa faceti ceva cu raspundere si care sa functioneze NORMAL, nici noi nu am intampina asemenea dificultati si poate am mai schimba din comportament. Voi de ce nu faceti ceea ce TREBUIE FACUT cu simt de raspundere. Mai bine v-ati duce la WC decat sa administrati un camin. Rusine tataaaaaa, rusineeeee. Ca traim intr-o tara care cica a intrat acum vreo 2 anisori in UE. Am intrat doar pe hartie, pentru ca faptic, suntem in urma raaaaauu de tot. RAAAAU.

Dar pentru linistea mea, ca sunt mai tupeist din fire (macar atunci cand trebuie) in cursul zilei ma duc la administratora sa o informez (DEGEABA INSA) de situatia creata in timpul noptii. Garantez, pun pariu pe viata mea ca fix in cot o va durea. Pe astia cine naiba ii verifica??? Cine le controleaza activitatea si ce au facut??? NIMENI. ABSOLUT NIMENI. Ca daca ar veni un sef mai mare sa ii intrebe ce au facut ei concret pentru camine sau alte alea, nu ar primi nici un raspuns. Atunci ar trebui MATURATI AFARAAAAAA. Nu mai au ce cauta daca nu stiu sa faca nimic.

Dar in fine, eu degeaba ma enervez, degeaba ma duc maine sa ii fac scandal aleia, pentru ca voi fi luat in seama fix de NIMENI. Aste pentru ca ne conduc niste smecheri care ii intereseaza doar ce e bine pentru ei.

Vorba lui Badea (pacat ca trebuie sa il citez): TRAIM IN ROMANIA SI ASTA NE OCUPA TOT TIMPUL!!!

C.I.