Intamplarea... un cuvant inventat de om pentru lucruri simple pe care nu si le explica

Am un inceput de vara destul de furtunos pentru viata mea. Un inceput de vara care cred ca va tine pana la sfarsit. Un inceput pe care nu l-as mai dori nimanui.

Un lucru sigur am invatat din acest inceput furtunos: ceea ce nu te omoara te intareste. Asta oricine imi zice ca este o prostie, nu l-as crede pentru nimic in lume pe tru ca o traiesc pe propria piele.

Tot ceea ce ni se intampla in viata este o urmare a ceea ce tot noi facem si intreprindem. Un cuvant spus la un moment dat poate sa iti schimbe viata si te duce cu gandul ca nimic nu este intamplator. Totul este un mecanism foarte bine pus la punct. Asa cum am spus si in titlul post-ului, intamplarea este un cuvant inventat de om pentru lucruri simple pe ca nu se chinuie sa le inteleaga.

Acum cateva saptamani, zaceam pe holurile caminului din Moxa, asa cum faceam in fiecare zi, alaturi de gashca mea binecunoscuta de pe hol. Pe acolo trecea un tip, doar un cunoscut pentru mine la ora aceea, care a auzit un singur grup de cuvante din gura mea: camera pe vara. De la aceste 3 cuvinte mi-am castigat un om de baza, un om pe care, alaturi de ceilalti 3 (Ramo, Claudiu si Ioio) ii pot adauga fara niciun stress pe lista de prieteni. Prieteni care la nevoie se cunosc.

Incepand din momentele acelea, am suferit unul langa altul toate palmele luate de la viata asta destul de aiurea de student (in unele momente doar) si impreuna cu Ioio, am trecut printr-o experienta care nu ne-a omorat si pentru mai departe ne-a intarit foarte mult. Ne-a invatat o gramada de chestii. Cu cat treci prin mai multe prin viata cu atat mai bine. Dumnezeu iti da exact cat poti duce... si daca ti se intampla ceva inseamna ca poti rezolva. Insa asta nu inseamna ca trebuie sa stai si sa ti se dea totul de-a gata...

Si uite asa, greutatile vietii iti aduc alaturi oameni care iti vor ramane prieteni pe viata, sau uneori oameni care doar trec prin viata ta ca niste episoade. Eu ma bucur de ceea ce am si sper sa fie si ceea ce trebuie.

Singura prietenie de preţ este cea care s-a născut fără motiv.

C.I.

In sfarsit... liniste???

Astazi este o calma zi de sambata... o zi calma venita dupa o lunga, chiar foarte lunga luna de chin si agitatie... Cei care au fost mai aproape de mine stiu bine la ce ma refer...

In zilele astea de vara am ajuns la concluzia ca spaga nu merge mereu... merge doar atunci cand ai si o persoana de legatura... Asa ca mai bine decat sa dai spaga incerci sa faci totul pe bune...

Ne mai auzim...

Tineretea nu stie de liniste

Watch out!!!

Am pe langa mine persoane pe care cred ca nu le cunosc chiar atat de bine pe cat am crezut...

Am avut pe langa mine oameni care nu au incercat altceva decat sa le fie lor bine... Am crezut ca suntem amici, prieteni... Dar la final am tras linie si am vazut ca a fost dor pe interes. Cand nu le-a mai iesit pasenta, au renuntat discret. Desi daca stau sa ma gandesc mai bine, nu a fost chiar asa discreta iesirea.

Prietenii si dusmanii provin din interes.

Urmeaza...

Nu am mai scris de foarte mult timp nici un post pe acest blog. Insa inspiratia incepe sa apara. Pana acum, mai nimic interesant nu s-a intamplat, asa ca motive de scris nu prea am mai avut.

Incepand de sapt viitoare voi parasi cuibul din Moxa. Insa incepe o noua viata de student in Regie. O viata cu mult diferita de cea de aici, unde linistea si plictiseala sunt la ele acasa. Insa sa nu ma intelegeti gresit: plictiseala exista din punctul de vedere al oamenilor noi pe care ii vezi si ii cunosti. Ca in rest de avut ne avem unii pe altii cei din gashca.

Asa ca de saptamana viitoare voi relata noi intamplari dintr-un complex de camine studentesti care nu doarme niciodata.

A inceput vara... haaaaaai la munca :)

De vreo cateva zile incoace miroase bine de tot a vara in Bucuresti. Si cum sesiunea de vara a luat sfarsit de ceva vreme, toata lumea se gandeste la vacanta de vara (la studentii de la ASE dureaza 4 luni de zile).

Si cand vacanta se instaleaza in viata noastra, nu ai decat vreo 3 optiuni mari si late: fie pleci acasa, fie stai in Bucuresti pe banii parintilor si te distrezi, fie muncesti si te distrezi pe banii tai. Cei care au suficienta maturitate, iau o decizie favorabila mai ales viitorului lor: se angajeaza frumos in Bucuresti si se apuca de munca. O prima experienta de genul asta am avut-o inca din anul I, iar acum in vacanta dintre anul II si III pot sa ma mandresc cu ceva experienta in campul muncii.

Vara asta am reusit ceva ce nu am reusit niciodata, cred. O parte din gasca mea, lucreaza in acelasi loc cu mine. Foarte tare frate! Toti au avut maturitatea de a incerca un loc de munca... pana si cei/cele care nu dadeau deloc senzatia ca ar fi putut munci vreodata. In ciuda multora, chiar s-au apucat de munca. Si credeti-ma ca le merge foarte bine.

Ceea ce vreau sa scot in evidenta este ca desi nu dau senzatia ca pot, unii chiar sunt capabili de lucruri normale de care toti putem fi mandrii. Nimeni nu poate cunoaste indeaproape toate calitatile sau defectele celor din jur ci doar poate sa cunoasca suficient de multe. Iar capacitatea si posibilitatea de a muncii nu depinde decat de vointa si nicidecum de maturitate. Ideea e ca pana la 18/19 ani cand ai intrat la facultate, tot ai stat pe acasa, asa ca o vara in Bucuresti petrecuta cu prietenii nu este nimic altceva decat o adevarata distractie. Sa muncesti tu pe banii tai, sa iti cheltuiesti tu fiecare banut muncit de tine... este o senzatie foarte placut. Este o experienta extraordinar de frumoasa.

M-am gandit sa scriu acest post pentru ca multi se feresc de munca din timpul verii ca dracul de tamaie. Unii fug acasa la mamica de parca pana acum, ar fi copilarit undeva in padure, departe de familie. Tocmai aceasta fuga acasa si aceasta fuga de munca reprezinta, mai degraba, o dovada de imaturitate. Nu faptul ca pana acum nu ai muncit si acum te-ai gandit sa faci pasul asta, fara sa mai ai experienta in domeniu.

Munca este rodul civilizatiei, nu baza ei.


C.I.

Sfarsit de sesiuneeee... plecam in Americaaaa

Asa cum spune si titlul post-ului, chiar s-a termiat sesiunea. O prima sesiune din viata mea in care chiar am simtit ca nu am invatat mai nimic. Numai ca eu, personal, am terminat sesiunea de vreo saptamana, dar azi au terminat si colegii mei de camera.

Unul dintre colegi pleaca in America, cu programul pentru studenti "Work and travel", program in care m-am inscris si eu, dar am renuntat la un moment dat datorita unor probleme destul de grave.

Si cum ziceam, un coleg pleaca pe taramul tuturor posibilitatilor: America. Mai exact in Ocean City, in Maryland. Plecarea asta mai aduce cu sine si o participare din partea a 10 studenti la un program TV, numit "Experienta americana". Dupa o preselectie destul de dura, colegul meu a primit acceptul in program, asa ca la vara, vreau nu vreau, nu prea scap de el ca il voi vedea la televizor. Titlul post-ului este inspirat din cadrele trase de el astazi in sediul ASE-ului intr-o scurta prezentare a sa. In aceasta biografie a lui, am aparut si eu. Trebuia luata o declaratie din partea unui coleg care il cunoaste bine, iar el a sarit pe mine. Tre sa recunosc ca am fost tare mandru de mine ca m-a ales sa il laud si sa ii creez o prima imagine in fata celorlalti telespectatori.

Ceea ce mi-a placut la el, a fost dezinvoltura cu care se manifesta in fata camerelor de luat vederi. Si am avut dreptate cand am declarat ca este un tip de om caruia i se cam rupe de orice. Nu are niciun stress de nimic. El trebuie sa fie castigatorul programului, unde premiul cel mare este de vreo 5000 €.

Asa ca in urma a ceea ce am vazut astazi ca poate el sa faca si in urma a ceea ce am vazut pe parcursul unui an intreg ca poate, nu ii zic decat sa aiba bulan! (asa cum ii place lui sa zica). Spac tata, noi suntem cu tine.

C.I.

Cred ca daca esti bun, in ziua de azi, esti cam luat de prost...

Cu cat petreci mai mult timp cu oameni pe care incerci sa ii cunosti, cu atat este mai bine. Dar ce faci cand vezi ca tu "tragi in ham" pentru a iesi ceva frumos, iar restul "fura" cat de mult pot? Va zic tot eu: iti bagi si tu picioarele.



Multa lume in ziua de azi este alaturi de tine... dar nu neaparat atunci cand ai nevoie... nu atunci cand tu simti ca ai nevoie de un ajutor sincer... Putini sunt cei care te ajuta neconditionat si din suflet.



In ziua de azi fiecare trage pentru el/ea. Nu "tot ce zboara se mananca" (desi e atat de frumos sa crezi asta). Pana nu demult si eu traiam cu acest dicton in mine... insa cu ajutorul prietenilor am reusit sa descopar ca nu e tocmai asa. In multele discutii si certuri, una se spunea si cu totul alta se facea. Multi chiar spun anumite lucruri doar asa ca sa inchege o discutie, cearta, polemica. Insa am ajuns la concluzia ca s-au spus multe minciuni. Iar la faza asta nimeni nu ma poate contrazice.

Dar de acum incolo, m-am hotarat eu, asa, frumos, sa mai cern putin din ceea ce aud si din ceea ce se spune ca se va face. Pentru ca majoritatea celor din jur urmaresc sa isi vada propriile interese.

C.I.

... "de cand nu ne-am mai vazut, multa vreme au trecut"...

De cand nu am mai scris pe blog, multe evenimente au intervenit si au schimbat foarte multe lucruri.

Spre exemplu, multora li s-a luat... si li s-a luat definitiv. Unora li s-a pus pata si au zis ca daca au avut tot din ce au avut nevoie, acum ce rost are sa se mai continue. Daca a fost cineva langa altcineva cand a fost nevoie, acum de ce sa se mai continue... si nu in ultimul rand, am vazut cu ochii mei adevarata existenta a lui Dumnezeu.

Toate astea s-au intamplat in "Viata de camin", o viata care iti arata multe dintre fatetele reale ale celor din jurul tau. Cu cat stai mai mult langa cineva cu atat ajungi sa il cunosti mai mult... si totusi atat de putin. Nimic nu imi mai poate schimba parerea asupra a ceea ce s-a intamplat. As putea spune ca mi-am schimbat si eu foarte mult din optica mea de viata.

Vreau doar sa spun ca cei de care m-am temut ca nu imi sunt alaturi, au fost mai mult decat mi-as fi inchipuit, iar asta nu poate sa insemne decat o prietenie cu adevarat curata si pura. Langa mine au ramas cei care mi-au inteles cel mai bine modul meu de a fi si daca nu au fost de acord cu ceva au incercat sa schimbe: si au reusit. In ultime vreme, am castigat o avere imensa, fara de care firea umana nu prea poate trai usor: prietenie si afectiune. Dorinta de a fi integrat social, il face pe om un mare "pescar" de alti oameni. Dar ca orice pescar, nu prinde mereu prada pe care si-o doreste, iar cand acest lucru apare, arunca inapoi ce nu ii este de folos.

Sunt convins ca multi vad cu totul altfel prietenia. Insa nu trebuie sa omita faptul ca "prietenul adevarat la nevoie se cunoaste". Iar asta nu e o vorba spusa la plesneala. De asta sunt extrem de convins acum, mai mult ca niciodata.

Prietenia este una din mangaierile vietii!

C.I.

Dupa o pauza de cateva zile, am revenit intr-o lume comunista...

Urmele comunismului inca persista. Astazi mi s-a confirmat inca o data chestia asta. Un sistem de invatamant de tot c.......

Un exemplu foarte simplu mi s-a dezvaluit astazi la facultate. O iubita profa de seminar a facut-o de oaie in cel mai barbar stil.

Se facea ca noi trebuia sa ne prezentam niste proiecte cu structura comunista (de la 80-90-100 si ceva de pagini in sus). Un numar de 20 de studenti trebuiau sa faca acest lucru intr-o ora si 20 minute. Trebuie mentionat faptul ca se punea foarte mult accentul pe o prezentare cat mai buna, stufoasa, si necitita de pe foi. Profa noastra si-a programat aceste prezentari in 2 seminarii, MAXIM.

Pana aici, mai nimic care sa dea de banuit. Insa cand realizezi ca o prezentare de proiect dura cam 40-50 minute si exista un risc iminent de a ramane fara prezentare, nu prea iti mai ardea sa discuti cu colegul de langa tine.

Seminarul buclucas a inceput cu o frumoasa intarziere de-a profei de numai juamtate de ora. Deci 5 grupuri de fraieri au pierdut din start timp pretios. Spun fraieri pentru ca exact asa eram tratati: proiecte cat mai mari, stufoase, din 70 de mii de surse bibliografice, ore nedormite, stress si foarte, dar foarte mult timp pierdut.

Dar sa revenim la seminarul cu pricina. A inceput un prim grup de fete cucuiete, care s-au intins tata la prezentare cum se intinde marea la soare: adica muuult, muuult, muuult. Si cand am vazut noi restul ca nu se simtea nimeni din zona de prezentare sa se mai opreasca am inceput sa ne mai foim, una alta. Si o colega de-a noastra, ne-a trantit-o frateeee, de a ramas mai toata lumea ca la dentist: cu gura cascata. Ce o fi vrut sa zica, cred ca cu totii ne-am dat seama, dar mai bine ca nu am aratat. Dupa faze de genul "sa nu citesti ca nu avem nevoie!", "nu citesc doama profesoara, dar stati sa vad unde am ramas", "daca vreti sa vorbesc mai tare si mai rar, din timpul vostru iau sa stiti", s-a trecut la urmatorul grup care si-a cam facut si el de cap cu intinderea.

Cand se apropie frumosul sfarsit de seminar, veni si randul grupului din care faceam parte, sa prezinte. Insa dna profa, si-a strans catrafusele si a dat spre iesirea din sala. Atunci o revolta se isca din parte celor multi care mai aveau de prezentat, insa tratata cu un deosebit sictir comunist din parte profei. Nu era ea de vina ca noi nu ne-am organizat cu prezentarile, dar nici noi nu eram de vina de faptul ca dansa nu si-a programat deloc bine timpul.

In conditiile in care o prezentare dura 40-50 minute, in conditiile in care fiecare dintre studenti isi dadea interesul sa prezinte cat mai bine parte sa (mai mult sau mai putin chinuita) ca sa nu ia punctaj mic, in conditiile in care eram cativa studenti (buni la numar) de prezentat, profa noastra si-a programat in asa fel seminariile incat a ajuns la un numar de 2 pentru toate prezentarile. Cine a avut marele ghinion de a nu prezenta in timp util lucrarile si-a cam luat-o in freza. Acest luat in freza consta in vreo 4 ore de asteptare pe la usi si multa, dar multa milogeala, ca unei profe dezorganizate sa ii vina mintea la cap si sa realizeze ca noi nu eram deloc de vina pentru proasta situatie creata. Bineinteles ca si eu m-am aflat printre cei raniti de acest refuz al profei de a ne mai asculta, ca daca nu eram, nu stiu daca mai scriam.

Un stat pe la usi de aprox. o ora si jumatate, ne-a adus la concluzia ca cu dreptatea in mana vom face exact fiiiiissssss. Trebuia sa adoptam o atitudine de cult al personalitatii si sa incepem sa ii "cantam" vrute si nevrute (mai ales vrute) profei. (am uitat sa zic: daca nu prezentai proiectul, nu ti-l lua la corectat, si daca nu ti-l lua la corectat, nu intrai in examen). Deci nu prea era joaca. Numai daca luai in considerare timpul pierdut la biblioteca si orele (cam 25-30 la numar in cazul meu) de stat in fata calculatorului pentru a intocmi acea lucrare de licenta, masterat si doctorat la un loc iti puneai mana in cap. Plus ca nu mai intrai in examen.

Intr-un final dupa ce profa a primit cateva replici anticomuniste in fata, a cedat intr-un mod cam aiurea zic eu. Nu a mai pus in discutie ca vezi Doamne pierde din timpul ei, ci a zis foarte contrariata ca daca gasim o sala libera ea ne va asculta pe toti cei ramasi pe din afara. Bineinteles ca la ora aia in ASE gaseai 100 de sali libere, nu una, am rezolvat problema numai decat.

Si stai si mai pierde inca vreo 2 ore, intr-o sala batuta in cap de soare pentru ca la multe proiecte sa atraga atentia de 1000 de ori...

Si uite asa azi am trait o zi cu puternice trasaturi comuniste, in care o profa cere proiecte de zeci si sute de pagini, in care aceeasi profa spune cu o nonsalanta de invidiat ca nu e vina ei ca nu este timp suficient de prezentat si in care stai ca prostul pe la usi sa iti plangi de mila si apoi sa incerci sa o ridici in slavi pe profa ca sa te asculte si pe tine putin (ca vorba aia, ai muncit ca un fraier sa aduci maculatura la fcultate). O zi in care aveai mari sanse sa te certi cu toti din jurul tau pentru ca fiecare lupta pentru o "supravietuire", o "supravietuire" pe care de fapt trebuia sa o avem de drept. O zi in care colegi cu care stai zi de zi langa tine iti dau niste replici de ramai ca un vitel la poarta noua, incercand sa nu realizezi ce a vrut de fapt sa spuna. O zi in care vedem ca sistemul de invatamant romanesc inca mai are putoarea anilor de sub Ceausescu, Gheorghe-Gheorghiu Dej. Si uneori pute de iti stramba nasul. E groaznic, rau de tot.

Dar asta se datoreaza si celor care, sincer, nu prea au ce face acasa. Mai iesiti oameni buni din casa si respirati aerul unei vieti moderne. Nu mai suntem sub comunisti cam de vreo 20 de ani. Ia reflectati si veti vedea ca am dreptate.

Nu fi curios unde nu te pricepi. S-ar putea să o păţeşti.

C.I.

Trebuie doar sa iti placa si sa iti pese...

Astazi o noua si frumoasa zi de facultate... Ce sa zic!!! Am avut examen la MK Direct si ne-a epuizat (vorba unui coleg). Un examen care multi dintre studenti si-ar dori.

De dus m-am dus si eu ca sa fac un act de prezenta si sa nu ratez examenul, pentru ca la capitolul cunostinte eram planta marina. Nu apucasem sa citesc decat o singura data ceea ce aveam de invatat, iar la un examen nu asa trebuie sa te prezinti ca sa il iei. Insa aceasta abordare am avut-o si in urma experientei altor colegi de la alte facultati sau grupe care au avut acelasi examen cu acelasi prof.

Totul a inceput cu o lunga asteptare a profului. Dupa o lunga asteptare isi face si omul aparitia. Un munte de om. Nu mai fusesem niciodata la cursul lui si deci nu stiam cum arata. Stiam doar ca e printre cei mai de gashca si openminded profi. De asta mi-am dat seama de cand a deschis prima oara gura. Un tip foarte relaxat si probabil perfect constient ca studentii, la examenul lui, vor copia pe capete. Gandit si facut. Dupa cateva minute in care a pus in ordine numerele de lucrare, a inceput examenul. Nu mai mult de 15 grile si exact 30 minute. Cu un +- de 3-4 minute. Bineintele ca atunci cand unui om ii dai un deget incearca sa iti ia toata mana (in cele mai multe dintre cazuri), noi am mai profitat si de marja de eroare data de el.

In timpul examenului, atmosfera linistita ca in fiecare examen. Fiecare cu foaia lui, incercand pe cat posibil sa acopere ca sa nu vada colegul. PE NAIBAAA!!! Zgomot frate ca in Gara de Nord. Ca niste nebuni am inceput sa vorbim, sa rezolvam impreuna subiectele ca nu cumva sa gresim vreunul. Daca am gresit sau nu ramane de vazut la rezultatele finale. Omul a intrat linistit pe internet si si-a vazut de treaba ceva vreme. Insa cand a vazut ca lucrurile iau o turnura neasteptata (nu mai aveam mult si ieseam din sala ca sa mai vedem si alte opinii pentru grilele noastre) a zis cu o voce calma si neasteptat de linistita sa incercam sa ne temperam. "Daca vreti sa comunicati, puteti sa o faceti foarte usor prin semne, fara a tulbura linistea publica!" Atunci bineinteles ca studentii s-au adaptat si au adoptat metoda semnelor, fara a se sfii cumva ca ii vede cineva din directia catedrei. Si asa comunicand, fara a ne deranja cineva din procesul nostru de comunicare, uite se sfarsi si examenul asta. Care mai de care dintre studenti au iesit cu zambetul pe buze, constienti fiind ca aceasta materie a scapat de titulatura de restanta. Chiar daca rezultatele finale si oficiale nu se stiu, toti sunt convinsi ca au macar nota de trecere. Si asta se intampla pentru ca prin fiecare grupulet de studenti se afla macar unul(a) care sa fi invatat cu adevarat la obiectul respectiv.

Chiar ma intrebam cum de un asemenea prof, care pentru noi a predat un curs de profil (nu era optional) are linistea si impacarea sufleteasca stiind ca studentii lui copiaza si nu au nici un stress. Pentru ca sa fim seriosi, daca si-ar pune capul cu noi, greu am mai copia. Si tot mie mi-a venit raspunsul: daca chiar vrei sa faci ceva cu facultatea asta si profilul este si unul care sa iti mai si placa, inveti tata de bunavoie si te pregatesti fara a fi stresat ca ai examen. Si tocmai acest modernism al profului arata ca facultatea este "facultativa". De ce s-ar omori el sa faca politie cu noi la examen? Ai invatat si vrei sa vezi cam la ce nivel ai acumulat cunostintele care iti vor fi foarte folositoare pe viitor, atunci nu vei avea nicio treaba cu niciun alt coleg. Faci ce stii si asta e. Insa sistemul de invatamant romanesc iti "sopteste" in spate ca trebuie sa ai note mari ca sa ramai sau sa treci la buget, asa ca daca se poate, de ce sa nu copiez. In aceasta situatie ma aflu si eu ca multi altii. Imi este rusine sa recunosc asta pentru ca facultatea la care am intrat este una care chiar imi place si care chiar iti este de foarte mare folos in viata, in conditiile in care totul in ziua de azi trebuie promovat si vandut. Vorba unui coleg din camin: "Nu mai am mult si o vand si pe mama!"

"Traim in Romania... si asta ne ocupa tot timpul!" - Mircea Badea

C.I.

Oamenii legii isi fac treaba in Romania!!!

O captura de proportii a Politiei Romane a scos la iveala profesionalismul si interesul oamenilor legii pentru siguranta cetateanului, platitorul de taxe si impozite, din venitul caruia ei isi iau leafa.

O actiune in forta a oamenilor legii in Parcul Herastrau din capitala s-a sfarsit cu o captura importanta a acestora: un clovn =))=))=))

Ca si cum toate problemele noastre ar fi luat sfarsit si politistii nostrii nu mai aveau de munca, s-au gandit ca ar da foarte bine la imagine sa incerce perchezitionarea si identificarea unui clov din Parcul Herastrau. Bineinteles ca acesta din urma se afla langa un grup de copii pe care incerca sa ii distreze si sa le faca viata de copil mai frumoasa. La o perchezitionare mai atenta, acestia au gasit asupra sa arme mortale si stupefiante: bomboane si mingiute colorate. Copiii din jurul lui se uitau stupefiati asupra oamenilor legii fara a intelege macar putin din ceea ce se intampla. De ce acesti oameni imbracati in uniforme le strica distractia si se leaga de un prieten de-al lor. Si ca si cum toata aceasta mascarada nu ar fi fost de ajuns, l-au mai si luat pe sus si dus la sectie pentru ca nu avea acte asupra sa.

Daca in alte capitala moderne din aceasta lume pe strada se desfasoara un adevarat teatru cu multe personaje si personalitati, la noi, in iubitul Bucuresti, un biet clovn care bucura niste copii intr-un parc, este perchezitionat si dus la o sectie de politie pentru ca nu avea actele de identitate asupra sa. Bravo Politiei Romane! Au dat dovada de profesionalism la cel mai inalt nivel.

Profesionalismul înseamnă să ştii cum să faci, când să faci şi să faci.

C.I.

Despre alti bloggeri... si despre a lor pasiune

Am citit astazi un post de pe blogul lui Ciutacu. Si cand mai "navigam" pe blogul lui, am descoperit adresa unei tinere jurnaliste pe care am placut-o inca de la primele aparitii intr-o emisiune de la Realitatea Tv. Este vorba despre Oana Dobre. O jurnalista care spune cam tot ce trebuie cand trebuie. In unele emisiuni in care era partenera lui Mihai Tatulici, aveam senzatia ca aceasta jurnalista chiar incomodeaza. Si incomodeaza pe multi atunci cand incearca sa mai afle una, alta...

As incheia acest scurt post prin a zice ca tipa este mult prea tare pentru cei care ne conduc viata din toate punctele de vedere, pentru cei care fac multe show-uri pentru nimic si nu in ultimul rand pentru cei cu care lucreaza. Cred ca o televiziune de stiri are nevoie de mult mai multi oameni ca Oana. Cu o floare nu se face primavara, dar macar vine o adiere de vant caldut.

Vizitati si voi blogul ei. Il gasiti in "Ce mai vizitez si eu..."

C.I.

Oare a inceput sa se astearna linistea si asupra noastra???

O zi linistita cum de mult timp nu a mai fost. In totalitate nu a fost ea chiar in totalitate linistita, dar nici pe departe fata de altele. Doar o discutie in contradictoriu si... atat. Nu stiu ce concluzii s-au tras din acest contradictoriu, dar dupa a fost mai bine. O seara linistita si fara apropo-uri intepatoare sau indecente.
Dupa furtuna cred ca a mai venit si soarele pe strada noastra, desi aveam impresia ca avem "casa" noastra e la umbra. Sper ca sursa umbrei sa fi fost indepartata.
De acum incolo, lucrurile vor fi lasate sa curga in ritmul lor fara a mai interveni asupra lor. Cu cat te implici mai mult si pui mai mult suflet, cu atat iti iei mai multa "bataie". Oricine orice ar face, sigur vei fi si tu vinovat. Si aste de ce? Pentru ca pui prea mult suflet.

Pasiunile sunt vijeliile vietii.

C.I.

Aveam un frate... pe care nu l-am pierdut

Inca de cand eram la mama acasa, aveam alaturi de mine un prieten pe care mi l-am castigat de-a lungul timpului. La inceput era un om care nu atragea foarte mult atentia. Nimeni nu voia sa aiba nicio legatura cu el si nici nu voia sa il ajute.

Se spune ca necazul te apropie. Pe noi necazul chiar ne-a unit foarte mult. Se facea ca odata acest om a avut nevoie de cineva langa el pentru a trece cu bine de anumite etape ale vietii. In acele clipe s-a cerut ajutorul mai multor persoane pentru asta dar nimeni nu a vrut sa raspunda cerintei. Intr-un impuls am zis ca eu voi face tot ce imi sta in putinta pentru a-l ajuta. Zis si facut. Insa dupa ce totul a trecut cu bine, am zis sa ne mai intalnim si nu sa uitam totul ca si cum nu ar fi fost nimic. Si incet, incet, ca orice prietenie, totul a inceput sa se lege. Nimic nu faceam fara sa nu ne sunam. Nicio bucurie, nicio problema nu ne-o petreceam singuri ci unul langa celalalt asa cum puteam mai bine. Cine ne vedea ar fi spus ca suntem ca doi frati. Si daca noi nu ne dadeam seama de asta, chiar asa era.

Asta a durat insa pana intre noi a aparut o distanta fizica care a tulburat legatura noastra. Desi exista telefoane, desi exista acest internet, ceva intre noi lipsea: intalnirea fizica. Si cum ochii care nu se vad se cam incep a uita, fara sa ne dam seama intre noi a aparut o mica groapa, care cu timpul a ajuns prapastie. Trebuie sa recunosc faptul ca la un moment dat am realizat existenta acestei prapastii insa nu am putut sau nu am incercat sa fac ceva. Atunci cand am avut probleme mai mari, el a sarit de fiecare data cand a avut posibilitatea pentru a ma ajuta. Si astfel a incercat sa mai astupe din haul ce era intre noi. Lucru care l-a si reusit de altfel. Am avut pe umarul cui sa plang fara sa imi fie teama ca ma va judeca la un moment dat. Insa timpul trecea si eu nu faceam nimic pentru a-l ajuta la astuparea acestui gol imens dintre noi. Pana cand intr-o zi, mi s-a aratat ceea ce era de mult intre noi si nu prea vedeam. Mi-a spus ca un prieten adevarat e acela care te ajuta cand ai nevoie, dar un frate te ajuta inainte de a-i cere tu ajutorul. Iar eu pentru el am fost si voi ramane un frate. Pe moment acele vorbe au fost spuse si inregistrate. Si cand am ajuns acasa, am realizat ca intr-adevar in timpul cat eram acasa si chiar cand am ajuns aici la facultate, am avut un frate... pe care insa nu l-am pierdut. Un frate caruia nu i-am mai acordat atentia de care are nevoie. Dar cel mai mult ma bucura ca m-a asigurat de faptul ca voi ramane mereu un frate, iar asta pentru mine inseamna enorm de mult. Si conteaza ca atunci cand te bucuri sau atunci cand plangi sa ai pe cine sa chemi sa iti fie alaturi. Am ajuns sa realizez ca un frate nu trebuie neaparat sa fie un frate din aceeasi mama ci acel om care te ajuta si atunci cand nu ceri ajutorul. Ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat langa mine SIGURANTA de care de multe ori am nevoie. Stiu pe cine sa chem sa fie alaturi de mine. Atat la bine cat si la rau. Niciodata nu voi renunta la fratele meu.

Prietenul adevărat iubeşte oricând, şi în nenorocire ajunge ca un frate.

C.I.

Dupa fapta... si rasplata... ... ...

Furtuna mare pe Marte. Acolo sus incepe se sa strice ceva... ceva care a inceput dintr-un click.

Cunosteam in urma cu vreo 3 ani, 3 prieteni foarte buni. Cel putin ca aparente, ei se intelegeau ireprosabil de bine. Era o prietenie stransa si invidiata de multi. Se incercau tulburari ale relatiei dar pentru inceput toate erau fara succes. A trecu mult timp, timp in care totul decurgea normal si fara nicio problema: toti 3 treceau prin incercari grele si prin bucurii fara a se strica ceva in relatia dintre ei.

...cand intr-o zi ceva a inceput sa se schimbe. Incet, incet, unul dintre ei a inceput sa isi arate adevarata fata. Nu pot sa zic ca avea o latura foarte rea dar nu era ce trebuia pentru ca totul sa continue asa cum fusese pana atunci. Timpul a trecut si s-a produs o separare discreta dar continua pana cand s-a ajuns la situatia ca erau 2 prieteni si un strain. Ajunsesera la concluzia ca nu il cunosteau pe al 3-lea nici macar cat un bob de mazare. Al treilea ajunsese incat se ascundea de ceilalti 2 in absolut to ce facea si traia intr-o continua negare a tuturor actelor sale. S-a incercat o reinchegare a grupului de n ori, dar al treilea facea mereu nota discordanta cu ceilalti 2.

Dupa indelungi incercari s-a ajuns la concluzia continuarii "drumuli vietii' impreuna doar de catre cei 2. Al treilea a fost scos definitiv din "joc". Cel mai greu ii venea unui dintre ceilalti 2 care suporta multe lucruri rele care i se intampla, suporta incercari grele din partea celorlalti atat din afara cat si din grup. Dar intr-un final pune punct irevocabil. Asa ca la un moment important din viata lor, relatia de prietenie s-a stins.

Acum in zilele noastre, acolo pe Marte fiecare are viata lui separata de a celuilalt, dar inca o legatura stransa se pastreaza. Iar cei 2 care ramasesera prinsi in "joc" inca mai pastreaza o relatie stransa... sau cel putin asa vrea sa creada cel care sufera cel mai mult si pune cel mai repede si mult suflet. In ultima vreme cei doi ramasi in poveste au trecut prin clipe foarte grele... extrem de grele... Ultimul la care m-am referit a trecut prin clipe cumplite iar in agonia suferintei nu a mai putut sa ceara ajutor celor din jurul lui sau a celuilalt prieten. Se astepta doar ca multe din semnale sa poata fi bine intelese de celalalt. Un prieten de-al meu spunea ca un prieten iti este prieten cu adevarat atunci cand te ajuta daca ii ceri ajutorul, iar un frate este cel care te ajuta inainte de a-i cere ajutorul.

Insa nu s-a intamplat asa, dar totul a revenit la normal dupa o lunga discutie asupra durerii aceluia in cauza. Totul a revenit la normal si prietenia parea ca este la fel ca la inceput: de nestricat.

In scurt timp roata vietii a mai facut o tura si al doilea dintre ei a fost greu incercat de viata. Bineinteles ca a apelat la cine stia ca va gasi un sprijin. De ajutat a ajutat-o cat de mult a putut, tinand cont ca problemele celuilalt nu se sfarsisera si era tot la fel de grele, insa mai usor de suportat. A facut ce a crezut ca e mai bine pentru celalalt si a pus suflet mult ca de obicei. A incercat sa ii scoata toate problemele din cap cum a putut mai bine. Insa roata vietii a mai facut o tura, iar in viata celor 2 a reaparut al treilea. Dupa o aparenta absenta totala, s-a intors. Ca la orice reaparitie a incercat lipirea de catre unul din cei doi ramasi in urma rupturii. Cel care a avut ultimul probleme a incercat sa primeasca ajutorul noului venit. Si a ajuns la o concluzie: cel nou venit ii este mult mai de folos decat cel care i-a fost mereu alaturi de la ruptura definitiva si pana in zilele noastre. Asa ca cel care a incercat sa ii fie mereu pe cat de aproape posibil (in ciuda chinului mare la care era supus) a primit un frumos raspuns la intrebarea cine te-a ajutat sa treci macar putin peste ce a fost mai greu: macar ea a reusit sa ma faca sa ma regasesc si sa trec peste... ... ...

Fericiti cei blanzi, ca aceia vor fi rasplatiti "pe masura"!!!

C.I.

Despre muzica...sau doar un tip de muzica

Un subiect foarte delicat in zilele noastre este muzica. Am deschis acest articol cu un videoclip relativ nou dar care, mie personal, imi place foarte mult (si sunt sigur ca sunt mai multi carora le place).

Sunt foarte constient de faptul ca in lumea asta se asculta foarte multe genuri de muzica, dar la fel de constient sunt si de faptul ca fiecare are dreptul sa asculte ce fel de muzica vrea. Mi se pare o foarte mare tampenie ca atunci cand afli ca cineva asculta alt gen de muzica decat asculti tu, sa il/o marginalizezi.

Am observat ca in ziua de azi exista un trend ascendent al celor care afirma sus si tare ca sunt rock-eri si ca ei asculta doar muzica rock. Chiar nu stiu ce sa mai zic. Dar si daca nu asculti muzica rock, ce se intampla? Am observat ca daca nu esti rock-er, nu mai esti la fel de bine "privit". Nu conteaza ce altfel de muzica asculti, daca nu esti rock-er nu e de bine. Si ce e de facut cu cei care asculta house, latino, sau orice alt gen de muzica? Cumosc persoane care in urma cu cativa ani ascultau alta muzica in afara de rock. Toate bune si frumoase pana cand a ajuns la facultate in frumoasa noastra capitala, Bucuresti. Nu au trecut mai mult de 3-4 luni de zile ca baiatul nostru a trecut brusc pe rock fara a mai recunoaste ca a mai ascultat si alte genuri de muzica. Se observa faptul ca cica ai fi COOL daca ai asculta rock. Nu mai spun ca pe langa toate acestea se mai adauga si o schimbare in credinta lor aparand o urma de indoiala asupra existentei lui Dumnezeu. Nu stiu ce le "zice" rock-ul asta, nu stiu ce le "face" rock-ul asta de ii schimba complet pentru a fi COOL si "in randul lumii".

A asculta muzica inseamna a asculta absolut tot ce iti place. Nu trebuie sa asculti o muzica doar pentru a fi in trend. In trend poti fi cu altele: cu moda, cu ultimele tipuri de frizuri, dar (dupa parerea mea) nu cu muzica. Muzica reprezinta mai mult decat o tendinta.

C.I.

Welcome back!!!

Este sambata seara in caminele din Moxa. Se simte deja ca vacanta s-a terminat. A trecut si Pastele, a trecut si 1 Mai, a trecut si un week-end de relaxare totala si stai si te intrebi: "Doar atat?"

Trece frate timpul cu o viteza inimaginabila. Stati si ganditi-va daca atunci cand erati mai mici, timpul trecea la fel de repede! Imi aduc aminte cand stateam prin casa, mai ales de sarbatori, si chiar aveam timp sa ma bucur de ele. Aveam timp ca sa fac mult mai multe lucruri si stiu ca aveam timp sa pierd timpul.

Zilele anilor care incep cu 200.. ne ofera in schimb foarte putin timp. Lasand la o parte faptul ca am crescut cu totii si ca avem mai multe griji fata de atunci cand eram mai mici, ma gandesc ca acum ma trezesc, fac cateva chestii (sau de cele mai multe ori fac multe chestii) si vad ca nu mai ete soarele sus pe cer. Foarte ciudat. Ziua are tot 24 ore, saptaman tot 7 zile si anul tot 365(6) zile. Insa trecerea secundelor s-a schimbat radical. Vorbesc cu parintii mei si imi spun ca atunci cand erau si ei putin mai tineri, nu trecea timpul asa de repede. La fel ca si noi si ei aveam mult mai mult timp in timpul zilei. Acum abia ai timp sa te trezesti, sa mananci ceva, sa faci cateva lucrusoare, sa mai umblii pe ici pe colo, ca a si trecut timpul si a venit noaptea. Asta nu cred ca ar fi vreo problema tinand cont ca multi au si viata de noapte destul de agitata.

Dar revenind la "Viata de camin", spuneam mai devreme ca vacanta noastra de Paste s-a cam terminat: mai avem o zi. Au inceput multi sa apara prin camin (deja se simte agitatie pe holuri, se simte un miros vag de sesiune care cred ca se va accentua odata cu trecerea zilelor si care va trece cu siguranta dupa 8 iunie), prietenii incep sa se adune de prin toate colturile tarii concomitent cu povestile lor de vacanta, iar vremea de afara incepe sa se strice (o alta dovada ca vine sesiunea). Desi multi dupa lungi drumuri abia ajung prin camine, unii au venit ca sa aiba de unde pleca. De exemplu un coleg de camera care a ajuns la Bucuresti pentru a pleca azi dimineata la munte. Foarte frumos din partea lui. Maine deja toata camera va fi plina si nu vei mai avea unde sa arunci un ac.

Daca tot vine lumea prin camine, va veni, incet, incet si inspiratia mea. Cum vorbesc mai mereu despre "Viata de camin" ca si o paralela cu viata de pe Marte, cei mai multi dintre protagonistii ei abia de acum se vad. Multe din lucrurile care s-au intamplat inainte de vacanta asta foarte scurta s-au schimbat in bine... sau in mai rau... Si cand spun asta ma refer la cei care imi sunt sau nu alaturi, ma gandesc si la noile intamplari din viata Blondei noastre... Confuze si nu in ultimul rand la toti ceilalti pe care vreau sa ii fac cunoscuti prin intermediul acestui blog (fiecare cu o poveste mai mult sau mai putin haioasa, frumoasa sau urata).

SI VIN CU FORTE PROASPETE.

Be right back...

C.I.

Relaaax, take it eaaaaaasy... ... ...

De 2 zile a inceput o saptamana foarte relaxanta pentru multi dintre noi. Dupa ce toti am petrecut in fata unei mese pline si imbelsugate de Paste, acum a venit randul unei alte sarbatori sa isi faca loc in viata noastra: 1 Mai muncitoresc.

Saptamana asta este una de relaxare totala si de lipsa de subiecte de discutie pe blogul meu. O saptamana de mult asteptata de mine pentru o relaxare totala.

Locul de munca avut pana acum o luna de zile, a adus un fel de rutina si izolare in viata mea. Zi de munca, venit acasa si stat putin cu prietenii, somn, iar o noua zi de munca, iar stat putin cu prietenii si tot asa pana cand nu mai stii nici cum te cheama. Daca nu as fi fost intrebat in fiecare zi ce mai face aeroportul (se stie cine), nu cred ca as fi stiut ca lucrez acolo. Intrebarea asta ma scotea din rutina muncii si ma introducea intr-o rutina a "Vietii de camin". E singura rutina care imi place deocamdata. Viata de camin este o viata de neegalat. Nimic nu se compara cu cativa ani petrecuti intr-un camin.

Ceea ce vreau sa scot putin in evidenta este lipsa timpului liber, lipsa cu care din ce in ce mai multi dintre noi ne luptam. Trebuie sa ne vedem si noi macar putin de viata personala si nu sa stam si sa vedem cum trece, iremediabil, timpul pe langa noi. Noi trebuie sa acaparam timpul si nu el pe noi si asta pentru ca Timpul este doar fluviul din care pescuiesc eu.

C.I.

Ramo... chiar ea este...

Chiar daca nu am ajuns la capitolul in care sa vorbesc despre ea, ea mi-a oferit un bun motiv pentru a o introduce in poveste mai repede...

Oricum, despre ea ca si despre multi altii voi reveni in episoadele urmatoare.

C.I.

O zi aiurea ...

Poza spune multe...totul a inceput de dimineata cand trebuie sa ma trezesc la ora 8 dupa ce avusesem o "seara plina" prin camin..toate bune si frumoase pana cand ajung la facultate si profa de contabilitate imi da vestea cea mare ca am la lucrare un -3 .. nici macar 3 :) ( fac si io haz de necaz )...si nu imi ajungea asta , ne`a mai predat si vreo 6 pagini numai balarii si hieroglife pe care numai "dansa" le intelegea.Sa trecem peste partea plictisitoare cu facultate..ajung in camin si ostenit de noaptea trecuta am atipit la televizor..m`am trezit cu gandu sa ma duc la sport ( ne promisese profa ca daca ne ducem la meciurile de baschet ale facultatii , ne da un anumit numar de prezente....normal ca au sarit toti..).Sa nu deviem de la subiect..vad vreme frumoasa si decid sa plec si io in tricou..dupa vreo 3 ore de plictiseala pe la sala .. ies afara si dau peste potop.. c`am asa incerca lumea sa para ca este afara..toti fugeau unde vedeau cu ochii, ambulante peste ambulante .. intr`un cuvantu capitala noastra.Nu le avusesem pe toate ca a mai si aparut situatii de genu de a sta cu un grup de prieteni si sa evit o anumite persoane..alt lucru aiurea..sa te faci ca nu vezi un om , ca nu este langa tine .. cand incerci sa pari indiferent nu iti iese mereu.Ziua s`a terminat ceva mai relaxant la tv .. la meci cu o punga de seminte si ceva bere..Concluzie = o zi aiurea , ratata .. poate si din cauza vremii.. poate si din cauza unor lucruri pe care le vad in jurul meu si ma intristeaza..ma fac sa ma gandesc la "nemurirea sufletului" cum zic multi..

"Ignoranţa este noaptea minţii, dar o noapte fără lună şi stele." - un citat care se refera sau nu la anumite persoane ...

D.C.F.

The one and the only... Roxxxane

"Ce-ai zis maaa??? Poftim??? Care e problema ta??? Ia spune, ce-ai zis??? Spune direct!!! Vezi ce zici ca draciiiiii te iau!


Astea nu sunt vorbele mele... sunt ale the one and the only: Roxxxane. Dintre cei care cititi asta, nici unul(a) nu o cunoasteti pe ea. Ea este ceva care numai noua ne este dat sa vedem.
Asa cum v-am promis, am revenit cu un alt episod din "Viata de camin", un episod in care tratam o alta protagonista in afara de Blonda noastra... Confuza.
EA este o fata speciala, pe care daca nu o cunosteam, nu ne imbogateam multe din cunostiintele noastre de vocabular si de viata.
De cunoscut am cunoscut-o intr-o seara, intr-un loc in care multi ne ducem veacul studentiei: pe holurile caminului. Se facea ca noi stam ca de obicei de vorba (ca altceva nu poti face in camin, ca altfel se cheama politia) si a trecut EA pe langa noi, salutand-o pe Ramo. Atunci ne-am intrebat noi restul: cine mai e si asta? (fara sa ne gandim macar o clipa ca va deveni parte din noi). La o prima vedere era o persoana ca oricare alta, dar din categoria celor bune. :D
A trecut o zi, au trecut doua, au trecut trei si noi ne intalneam din ce in ce mai des cu EA si incet, incet a inceput sa iasa cu noi pe holurile caminului...
La inceput, in afara de o fata cu fite nu puteai sa vezi altceva. In afara de ce si-a mai facut, cumparat si ce va mai face nu vorbea altceva. Si bineinteles ca erau toate despre cele mai bine cotate marci si branduri. Ca o fata cu fite care se respecta. Dar asta, ca pentru oricare alta persoana este doar o carapace. Si in ceea ce o priveste pe ea, aparentele au inselat inca din prima clipa.
Fratilor, stiti ce inseamna un om de GASHCA??? Daca nu stiti, e momentul sa veniti in Moxa D pentru a face cunostinta cu EA.

Orice asemanare cu imaginea alaturata nu este pur intamplatoare... este adevarat. Acum, revenim la povestile mele de pe planeta Marte. Venita aici de foarte departe, din Moldova Romaniei, EA este tot ce se poate pentru o veritabila moldoveanca: este o persoana boema, o persoana practica, o persoana exuberanta, o persoana populara, o persoana puternica, o persoana pe care te poti baza, o persoana schimbatoare, o persoana cu vana, o persoana calda (mai ales cand are temperatura), o persoana cu dreptatea in mana, o persoana polivalenta, o persoana care iti plateste fiecare datorie care o are la tine. Sa te fereasca Domnul Sfant sa intrii in gura ei =))... nu te spala toata apa de pe Dambovita si afluentii acesteia. Mare grija pentru cei care abia o cunosc... noi am cunoscut-o intr-o perioada buna a vietii ei si slava Domnului ca fata de noi nu isi arata unele parti componente ale caracterului de moldoveanca veritabila.
Cand citesti toate avertizarile, ai putea spune ca te apropii cam greu de ea, dar nu e dracul chiar asa de negru. Sufletul pereche a venit si pentru EA asa cum a venit si pentru altii. As putea spune chiar: BAFTA EI! Din cate am inteles eu, sunt cateva pipite pe aici prin moxa care sunt extraordinar de interesate de tipul respectiv: ca ce masini are, cum de esti cu el, sau alte intrebari din astea de prost gust puse intr-un interes nesimtit si nevadit. Daaar noi sa fim sanatosi, ca moldoveanca noastra stie cum sa raspunda la intrebari... si te bufneste un ras din ala nebun cand vezi cu cat sictir poate trata orice situatie de genul.

Continuand, mai adaug ca incepand de la toate noutatile care apar pe Marte, incepand de la tot ce misca in jur si la tot ce se intampla pe o raza destul de mare, EA este ca un jurnal de stiri pentru martienii din jurul EI. E ca o camera de luat vederi (si sa va zic un secret: cred ca are si infrarosu) care nu scapa nicio miscare. De la subiecte mondene, pana la subiecte care ii scarbesc pe toti (facultatea) ea stie tot. Care cu care mai iese, care s-a mai intalnit cu nu stiu cine, care ce mai poarta si ce nashpa s-a imbrcat si multe altele.
Daca tot am ajuns si la capitolul mondenitati, trebuie sa spun ca EA are si o feblete aici in camin: se numeste Romtelefon. O tipa draguta, micuta ca un bob, finuta si vorbareata foc, pe care EA nu o suporta. Tipa aia are si ea un mic defect: face in asa fel incat atunci cand incepe sesiunea, tot caminul afla asta. De la subiecte legate de cat este ea de buna si pana la cat de nashpa sunt unii profesori, ea spune tot la toti. Are frate fata asta un debit verbal si o tonalitate, mamaaaa....

Dar revenind la Roxxxane... fata venita din Moldova Romaniei in capitala aceleiasi tari, trebuie sa amintesc ca ea nu face parte din nicio categorie care noi sa o cunoastem. Spun asta pentru ca este in acelasi timp si boema, cocheta, fitoasa cat si de gascha, de treaba si uneori aiurita rau. Chestia asta cu aiureala se intampla cand este bolnava (sau cand mai raceste la ovare)(prietenii stiu de ce).

Niciodata nu ai sa o vezi pe EA sa nu aiba grija de propria imagine... tine foarte mult la eticheta: are tot ce e mai bun, isi cumpara tot ce e mai in tendinte. (sa te fereasca Dumnezeu sa mergi cu EA la cumparaturi... mamaaaaaaaaaaaaaaaaa... mamaaaaaaaaaaaaaa ). E o tipa glamour si cand e gata de iesit in oras e foarte botylicious. Mereu va fi gata sa accepte noi provocari, inclusiv sa se prajeasca la solar pana nu mai poate... chiar ma gandeam si eu o data sa ma duc cu ea la solar (poate asa ma bronzez si eu inainte de termen :)) ).

Un caracter dintre cele mai puternice, gata mereu sa te dea jos de oriunde ai urcat, sau gata oricand sa te trezeasca cand somnul iti este mai dulce si credeti-ma ca nu se da inapoi. E o persoana care a trecut prin multe greutati in viata pana sa ajunga ce este acum. De mica a invatat sa se descurce in viata, asa ca la capitolul "Scoala Vietii", EA mereu va fi AS si va fi ca un upgrade pentru cei din jurul ei.

O discutie in miez de noapte cu EA iti va dezvalui si fetele nevazute ale sale, acele fete pe care eu nu le voi expune aici pentru ca nu am acordul ei. O astfel de discutie m-a determinat intr-o proportie destul de mare sa scriu despre ea. Si tot acea discutie m-a determinat sa discut si despre toti ceilalti din "Viata de camin", pentru ca fiecare are ceva special in el. EA are acea stralucire si acea parte glamour a vietii.

Si ca si toti ceilalti are ceva care atrage, ceva care respinge, ceva care iubesti sau ceva care urasti.

C.I.

Sa vorbim...

Nici nu stim cat este de importanta valoarea cuvantului. Aceasta simpla aglomerare de litere face uneori minuni... Si astazi, ca de multe alte ori, mi-am dat seama ca atunci cand simti nevoia este foarte important sa deschizi gura. Pe bune...

O problema, cat ar fi ea de complicata, cu o foarte simpla discutie se poate rezolva... mai usor decat iti inchipui. Este de luat in calcul asta. Cat de greu ti-ar fi, trebuie sa vorbesti. Tacerea este si ea un raspuns, dar un raspuns prea dur uneori... daca se acumuleaza tacerea in tine risti sa nu mai poti iesi din impas... pentru ca se aduna... si se aduna mult mult mult.

Cu mult timp in urma mi-am spus de cateva ori ca atunci cand simt nevoia sa discut cu cineva, ceva trebuie sa o fac... dar cum niciodata socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, ajungi de multe ori sa nu discuti tocmai e te doare... Nu cred ca nu vi s-a intamplat in viata sa nu aveti astfel de probleme.

Cand te macina asa ceva, greu mai ai liniste... cel putin asa se intampla in cazul meu. Nimic nu ma poate face sa imi iau gandul de la ce ma macina. Asta se intampla in cazul in care am de spus ceva.

Dar cand mi se intampla de multe ori ceva, astept si iar astept. Dar cand se aduna, se aduna. Si cand se umple paharul, nimic nu mai poate da inapoi. Inghit foarte multe, dar si cand ma satur, totul se termina. Definitiv. Nu stiu ce m-a apucat sa zic asta... Poate tot ce mi se intampla???

Revenind la vorbe si discutii, chiar zilele urmatoare trebuie sa am o discutie cu cineva. Banuiesc despre ce se vrea a se discuta, dar cum am spus si mai devreme: cu cat discuti mai mult, cu atat e mai bine. Deci decat sa banuiesc, mai bine as astepta sa vad despre ce este vorba. Ca e mai bine asa...

C.I.

DEZMINTIRE!!! !!! !!!

Deci fratilor, nu stiu de unde ati ajuns la concluzia asta, dar va spun eu sincer si in deplinatatea facultatilor mintale ca: NU IMI PLACE DE BLONDA! (prietenii mei, nebunii, stiu de ce). Dumnezeule Mare, de la ce v-ati luat oameni buni???


C.I.

:((... :((... :((

Ma simt din ce in ce mai singur... Nu as vrea nimeni, niciodata sa traiasca senzatia asta. Este groaznica. Tot ce mi s-a intamplat in ultima vreme simt ca imi este din ce in ce mai potrivnic.

Cred ca este inceputul sfarsitului a ceva foarte frumos care a fost... si nu mai vrea sa fie. E de rau... cand cineva iti este aproape si apoi, gata, nu mai vrea sa fie. Se satura sa te auda mereu, se satura sa te mai vada, se satura sa mai stea cu tine sau cu cei cu care stai tu... pur si simplu se satura.

Este foarte important pe cine ai langa tine ca sa te ajute atunci cand ai nevoie. Si cand o face te simti mult mai apropiat de persoana respectiva decat toti ceilalti din jur. Asta se intampla pentru ca a trait alaturi de tine (sau cel putin asa ai simtit tu) clipe care ti-au fost foarte grele.

Cel mai rau te simti atunci cand nu iti spune nimic si daca vorbesti cu el/ea spune ca nu are nimic. Dar nu, acest nimic intotdeauna ascunde ceva care nu iti este tocmai favorabil.

Te doare sa se rupa totul si sa revii la ce a fost inainte, asa, deodata. Dar cel mai mult te doare cand nu iti spune ca nu mai vrea... cand te lasa sa astepti sa vezi ce se mai intampla, daca totul continua asa sau este ce a fost si pana acum. Mult mai usor mi-ar fi sa spuna si sa termine totul repede, sa incerc si eu sa trec peste.

Dar mai am inca o speranta de care ma leg si sper ca totul sa fie doar in imaginatia mea... desi odata cu trecerea timpului este din ce in ce mai greu sa ma leg de speranta. Cine stie... ... ...

C.I.

Resemnare...si poate si putina frica

O zi foarte frumoasa tocmai s-a incheiat. O zi in care m-am hotarat si mi-am si dat seama ca e mai bine asa cum este... fiecare are viata lui/ei si nu are rost de a incerca sa intorci pe cineva din drum atata timp cat considera ca asta e cel mai bine pentru el/ea.

Atata timp cat esti doar pentru tine, totul decurge perfect. Chiar daca cineva iti cere ajutorul, e bine sa il dai dar doar cu titlu informativ, pentru ca tot ce vrea el/ea face. Si problema cea mai mare s-ar putea sa apara atunci cand zici ca totul s-a incheiat: poti chiar sa devi un "mic" inamic. Si nu e bine... (prietenii stiu de ce).

Acum altceva ma macina....si nu stiu cum sa fac ca sa ma conving ca nu am dreptate. Imi este frica de tradare chiar din partea celui care imi stie cele mai multe din "povesti". Este o senzatie de frica cumplita. Te simti asa... fara nimic.

Pentru ca el ti-a fost alaturi atunci cand ai avut cel mai mult nevoie, acum frica de tradare este groaznica. Sper ca totul sa se intample doar in capul meu... sper... sper... Poate e doar o senzatie de moment... senzatii care le-am mai avut si cu altii, dar nu erau asa de apropiati de mine...

Stau si ma intreb ce rost ar avea sa fie asa cum cred eu si ma incurajez singur. Poate e doar in mintea mea...si atat.

C.I.

Cand nu se merita, pai chiar nu se merita...

Astazi am ajuns si eu la o concluzie la care cred ca trebuia sa ajung de mult timp: cand nu se merita, chiar nu se merita.

Dar concluzia asta oricum deriva din "roata vietii este rotunda". Perfect rotunda. Si se invarte exact cand trebuie. Cine a spus pentru prima data asta nu a fost om nebun. Cand ai parte de ce ceva care nu este pentru tine, mai devreme sau mai tarziu va "iesi" din viata ta. Asta se intampla cu siguranta. Problema este sa nu iasa cand este putin prea tarziu si sa nu iti provoace niste rani care se vindeca greu. Ca fiind "rotunda roata vietii" iti trec, dar foarte greu si cu multa suferinta uneori.

Dar gata pentru moment ca iar ma apuca ora 5 dimineata si nu mai vreau sa dorm pana dupa-amiaza.

A, si am uitat sa spun: in cateva zile voi reveni cu noi episoade din "Viata de camin".

C.I.

Ce prosti "poate" fi unii oameni...

Nu stiu ce va imaginati cand cititi titlul dar eu ma gandesc la multe care s-au intamplat in ultima zi...

Revenind la intamplarile noastre de pe planeta Marte, as comenta o noua intamplare ce a avut loc acolo, sus...

Oare si pe Marte, oamenii sunt iubitori de chin??? De ce frate atunci cand cineva te chinuie o data, de doua ori, de trei ori tu fara nicio problema accepti orice ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat???

Sau iubirea este un motiv suficient de puternic pentru a sterge cu buretele ORICE ti se intampla? Voi incerca sa aflu daca si pe Marte tot asa evolueaza lucrurile in asemenea situatii. Cert este ca eu probabil nu voi reusi sa inteleg anumite lucruri... desi nu cred ca voi putea vreodata accepta ceea ce se intampla cu unii semeni de-ai mei.

As fi in stare sa pun pariu ca daca eu as fi implicat in vreo situatie asemanatoare cu cele din ultima vreme, as fi considerat un nimic... sau aproape de nimic. Sunt 100% convins de asta.

Ce lumeee... ce lumeee...

C.I.

Lumea ciudata in care traim... As putea spune al naibii de ciudata

Cred ca multi si-au dat seama ca lumea in care traiesc este una al naibii de ciudata... Nu stiu cum face Intamplarea asta si desface ca, uneori, nu o nimereste deloc... Aici fac referire la intamplari de genul: omul nepotrivit la locul nepotrivit, cei buni la suflet au parte de cele mai negre intamplari, omului sarac nici boii nu-i trag, omul si le face singur cu mana lui, prietenul adevarat la nevoie se cunoaste... si multe, multe altele... le mai stiti si voi.

Exista o lege care guverneaza lumea asta si care nu ni s-a dezvaluit in intregime... Nu ii stim toate "articolele" pentru a putea stii cum functioneaza in intregime si pentru a o putea combate. Cred ca daca ar fi sa cunoastem toate aceste "articole" am jongla prea mult cu aceasta lege. Ar fi ca in viata reala: cu cat cunosti mai bine legea si articolele ei, cu mult mai mare usurinta poti sa "te strecori" pe langa ea: si cum totul lucreaza pe baza compensatiei s-ar crea mult prea multe "datorii".

Multi ati auzit de faptul ca "roata vietii este rotunda". Nici nu va inchipuiti cat este de adevarata. Asta merge mana in mana cu aceasta lege pe care nu reusim sa o intelegem pentru a ne "strecura' pe langa ea. Adevarul este ca daca nu ar fi cineva, ceva, care sa ne determine sa "platim" pentru ceea ce facem, nu cred ca ar fi cineva, sau ar fi extrem de putini, cei care sa spuna ca au gresit si sa incerce sa compenseze greseala pe care au facut-o. Asta este valabil atat in cazul greselilor cat si in cazul lucrurilor bune care pe le infaptuim.

Poate ca multi se intreaba de ce dupa articole de genul "Direction Sky" sau "Blonda noastra... Confuza" imi veni sa scriu despre viata... pentru ca sablonul "omul nepotrivit la locul nepotrivit" imi este dat sa il traiesc zilele astea... Si nici nu va inchipuiti ce efecte poate sa aiba... ... ...

Cand veti citi urmatoarele randuri veti spune ca il plagiez pe Mircea Badea (mare om, mare caracter) dar recunosc ca fac asta, deci nimeni nu ma poate trage la raspundere ca nu respect "legea".

Si atunci vin si spun: oare si pe planeta Marte se aplica aceleasi legi ale firii?

Cei care isi doresc faima si poate o obtin mai mult sau mai putin trebuie sa plateasca cumva un pret prea mare??? ??? ???

Sau cei care iau putin viata la misto fara sa le cam pese uneori de consecintele "legii" (pentru ca nu realizeaza cat de crunte pot fi)sunt la fel de aspru "treziti" la realitate sau li se trage mai inatai un semnal de alarma??? ??? ??? Ca nu toti ne nastem invatati si este prea greu ca sa invatam din greseli... pentru ca uneori repercusiunile iti pot schimba dramatic viata... Ar trebui sa ni se "intample" mai intai lucruri si situatii asupra carora DOAR sa putem vedea ce repercusiuni au... ... ...

Sau celor care sunt directi si spun lucrurilor pe nume li se incearca scoaterea din "scena" si de ce??? ??? ???

Sau doar trebuie sa gandim PUTIN inainte de a "pasi" spre o alta secunda a vietii noastre??? ??? ???

Intrebarile astea apar tocmai pentru ca "lipsesc" acele cateva articole din "lege" care sa ne faca sa intelegem si sa ne conduca spre o lume mai buna, mai corecta... sau una plina de inegalitati... sau nuuu... ... ...

C.I.

Blonda noastra... Confuza

O sa se intrebe toata lumea care citeste, cine este Blonda?...



Ma, Blonda, in primul rand, e o blonda ca toate celelalte pe care le cunoasteti. Si acum ca am zis asta trebuie sa neg mai multe chestii:


1. Nu face parte din bancurile cu blonde! Chiar daca toti ar spune ca toate blondele se gasesc in bancuri, ei bine, ea nu face parte din niciun banc... Ea este unica...


2. Vocabularul blondei este unul nemaintalnit... asta o spun gandindu-ma la o fraza celebra de-a ei: "Anu' intaiiiiiii?" (prietenii stiu de ce)!

3. Totul nu se rezuma la sex... ci ABSOLUT TOTUL se rezuma la sex! ( e adevarat ... orice impacare si chestii de genu... tot prin sex se rezolva )!

Am hotarat ca pe acest blog sa incep o noua "Viata de camin". Asta va fi ca un roman cu personaje "absolut fictive" dar care, poate, au respondenti in viata reala.

M-am gandit sa ii dedic acest articol pentru ca ea are nevoie de ajutor. Nu stiu la ce ajutor va ganditi voi cititorii, dar eu o sa va edific: ea iubeste un anumit baiat pe care il vom numi in continuarea acestui articol Anonimus.

Cand deschid acest subiect deja imi vine sa o iau razna gandindu-ma la ce fel de relatie au avut cei doi pana acum. Spun ca au avut o relatie pentru ca cei doi, momentan, sunt despartiti. Chiar daca acest lucru a survenit NU din cauza ei, ca de multe alte ori, ea nu ar avea nimic impotriva pentru a se impaca.

Acum ca tot am spus clar si concis problema Blondei noastre, as vrea sa ii descriu imaginea pentru a va da seama cine este.


Cred ca v-ati dat cu totii seama cine este Blonda noastra. Orice asemanare cu personajul din imagine este pur intamplatoare......... dar si adevarata.
Voi incepe aceasta caracterizare ca un fel de povestioara in care normal personajul principal este Blonda. Totul a inceput cand l`a cunoscut pe acest baiat ... cu care la inceput s`a inteles foarte bine din spusele ei. Toate bune si frumoase pana cand acesta a inceput sa se poarte aiurea cu ea , sa fie rece, sa o jigneasca... etc... cu toate aceastea ea s`a apropiat printr`un mod ciudat de el , chiar ajungand dupa cum spune ea in prezent - sa il iubeasca (multi o sa zica ca e ceva de moment... sincer asta e si parerea mea). La varsta asta se ajunge foarte usor la cuvantu asta: "te iubesc"... dar multi nici nu au habar ceea ce inseamna. O definitie data de majoritatea tinerilor din ziua de azi ar fi : " Iubesc atunci cand ma gandesc la cealalta persoana, simt nevoia sa o/il vad mereu , sa stau mereu langa el/ea, mai pe scurt sa facem absolut totu` impreuna ". FALS, TOTAL FALS - daca se intampla asa dupa maxim 1-2 luni ti se ia de tot... vezi o fata/un baiat in club... muzica... ceva alcool... pun pariu ca nu te mai gandesti tu nici la naiba. Intradevar exista si exceptii... dar foarte foarte putine... si nu cred ca aceste exceptii se gasesc in povestioara noastra.
Sa revenim la povestea noastra... au continuat ei povestea asta a lor... pentru Blonda cel putin toate bune si frumoase. Pana la urma acest baiat s`a plictisit de asa zisa relatie... si i`a pus capat. Blonda normal ca a continuat sa il caute... pana cand si`a dat seama ca nu mai are rost... a incercat sa uite povestea asta... dar normal ca nu a reusit... dovada ca dupa o perioada de timp aceasta a sunat`o, iar Blonda noastra normal ca fara nicio ezitare si nu stiu din ce motiv a acceptat sa se impace cu el , motiv care pentru unii este un mister. La fel a descurs relatia... toate bune si frumoase, dar normal ca ceea ce e frumos nu tine mult... si dupa cum cred ca va`ti gandit el s'a plictisit iar de ea si s`au certat. Numai ca de data asta printr`o faza injositoare. Mult prea injositoare pentru o fata as spune. Nu asta conteza foarte mult... conteaza in special ca Blonda crede ca inca il "iubeste" pe acest baiat.
Noi incercam, un mic cerc de prieteni, sa ii deschidem ochii Blondei, sa vada si ea ca viata nu se rezuma la un singur baiat... mai ales la varsta asta. Nu vreau sa incep cu sfaturile, pentru ca as incepe sa insirui multe porcarii pe care sigur le`a mai auzit. Oricum ea stie ca orice ar face si orice decizie ar lua, noi suntem alaturi de ea... Desi baieti ca acest Anonimus, nu merita fete ca Blonda, care sunt la locul lor.
In prezent aceasta relatie s`a terminat... dar nu pot sa bag mana in foc ca daca maine Blonda ar primi un telefon... nu ar accepta sa se reimpace. Ar face mare greseala daca ar face asta... dovada ca acest baiat a facut 2 mari greseli :
1. A incercat sa o indeparteze de prietenii ei... si aici nu vorbesc de baieti (ca poate ar fi cat de cat PUTIN normal)... ci si de cea mai buna printena a sa. Mi se pare cel mai banal sa ii ceri prietenei tale sa nu mai vb cu X si cu Y pe care ea ii cunoaste cu mult timp inainte sa te cunoasca pe tine. O alta chestie care ar fi... daca tu ca baiat o indepartezi pe ea de prietenii ei si sa zicem ca reusesti, ea ce face atunci cand se desparte de prieten??... normal regreta tot... si incearca sa revina la vechile amintiri, dar normal ca nu va mai fii totul ca inainte.

2. Acest baiat a reusit sa ii gaseasca intr`un fel "punctul slab" al Blondei... si normal ca face ceea ce vrea din aceasta fata. Aici multi o sa ma contrazica... dar sa fim seriosi... un baiat nu are o fata sub proprietatea lui (nici casatoriti) si nu poate sa ii ceara fetei "sa danseze" dupa cum ii canta el in Romania anului 2008. Intradevar nu sunt io in stare sa judec pe cineva... dar nu se poate ca o persoana sa nu aiba demnitate... si mai ales o fata... dupa cum stim ca in multe dintre situatii fetele sunt mai orgolioase decat baietii. Dar Blonda din pacate isi arata demnitatea cu cine nu trebuie, exemplul cel mai bun fiind ca, atunci cand suntem intre prieteni se fac mici glume si totul degenereaza in alte certuri si suparari fara rost.


Nu stiu ce credeti voi... dar aceasta povestioara trebuie sa ne dea mai multe de gandit... ca de aia avem o viata in fata, sa invatam din greseli, ale noastre cat si mai mult din ale celor din jur. Dar cand vedem ca in jurul nostru se intampla astfel de nedreptati, stam si ne putem o intrebare: "De ce frate unele fete sunt asa de naive si de ce nu se gandesc si ele ca multi baieti - are balta peste"! Nu zic sa umbli din floare in floare... dar nici asa... sa te opresti la primul baiat pe care nici macar nu stii sigur daca il iubesti si mai si stai si inghiti multe ca, vezi Doamne il iubesti. O alta nedreptate pe care am dedus-o io cu prietenii tot din aceasta povestioare este: "De ce oare baieti, ca Anonimus din povestea noastra, sunt asa norocosi si au parte de astfel de fete ca Blonda, o fata la locul ei"??? ... asta o sa fie o intrebare cu care vom ramane toata viata. Si cred ca atunci cand Blonda o sa gaseasca un baiat care o merita cu adevarat nu o sa isi dea seama, si o sa se poarte foarte rece cu el ( datorita fostei relatii ) si nu o sa stie sa il pastreze langa ea...

Si uite asa tragem o concluzie din toata povestea noastra... nedreptatea intr`o relatie are prioritate. Foarte rar ai sa intalnesti ca ambii parteneri sa simta aceleasi sentimente intr`o relatie (chestia asta e dovedita, ca nici intr`o casnicie nu se intampla asa mereu)... si asta este si adevarul... nu poti cunoaste persoana de langa tine. Traiesti o viata langa un om si nu iti dai seama ce fel de om este. Dar sa nu deviem prea mult de la subiect... un lucru trebuie sa tinem minte... sa ne traim viata... ca de aceea se spune ca avem una singura si trebuie sa exploatam fiecare minut din ea.
Asa ca de ce sa nu punem mana pe o bere , 2 , 3 si sa vedem altfel persoanele :) (stiti ca asa se zice... ca vezi altfel lucrurile cand bei alcool).

Iar in final as vrea sa inchei cu un citat pe care nu o sa spun carui autor ii apartine... dar o sa fie inclusiv DEDICAT BLONDEI NOASTRE CONFUZE:
" Fiecare lucru are frumuseţea lui, dar nu oricine o vede."



C.I. & D.C.F.

Direction Sky

Cred ca incepand cu acest articol, o sa incep sa vorbesc despre o pasiune mai veche de a mea: aviatia. Nu stiu cati vor fi interesati de acest subiect dar cu siguranta prietenii mei care mai citesc acest blog vor fi exasperati de subiect :D.

Toate acestea vin in urma unui job extraordinar de stresant: agent de check-in in aeroport...in unul dintre cele mai aglomerate aeroporturi din Romania. Pana acum un an habar nu aveam cu ce se mananca toata treaba asta cu aviatia, dar dupa un an de munca in domeniu pot sa spun ca este un domeniu fascinant. Un domeniu extrem de complex in care nu exista loc de eroare, fie ea cat de mica. Asta este partea frumoasa a job-ului, dar ca orice domeniu are si partea lui urata, poate chiar oribila care intrun fel m-au determinat sa renunt pentru moment la job.

Dar daca am renuntat la job nu inseamna ca a murit si pasiunea mea pentru aviatie, asa ca pentru vara 2008 am ales ca loc de munca unul care are stransa legatura cu aeroportul. :D

Dar acum ca tot au venit prietenii mei din camin la mine, o sa ies si eu pe afara ca tot e vremea foarte tare si merge de o pimbare...

Daca sunt oameni care au ca pasiunea aviatia si zborul cu avionul, apasati aici si o sa va placa.

C.I.

Avand spiritul de turma si urmand exemplul Blondei, mi-am facut si eu blog

E ora 03:40 dimineatza, pe 11 aprilie 2008. Mi-am facut si eu blog, dar incepe sa ma ajunga oboseala, asa ca pentru moment nu voi mai scrie nimic.


C.I.