Dupa fapta... si rasplata... ... ...

Furtuna mare pe Marte. Acolo sus incepe se sa strice ceva... ceva care a inceput dintr-un click.

Cunosteam in urma cu vreo 3 ani, 3 prieteni foarte buni. Cel putin ca aparente, ei se intelegeau ireprosabil de bine. Era o prietenie stransa si invidiata de multi. Se incercau tulburari ale relatiei dar pentru inceput toate erau fara succes. A trecu mult timp, timp in care totul decurgea normal si fara nicio problema: toti 3 treceau prin incercari grele si prin bucurii fara a se strica ceva in relatia dintre ei.

...cand intr-o zi ceva a inceput sa se schimbe. Incet, incet, unul dintre ei a inceput sa isi arate adevarata fata. Nu pot sa zic ca avea o latura foarte rea dar nu era ce trebuia pentru ca totul sa continue asa cum fusese pana atunci. Timpul a trecut si s-a produs o separare discreta dar continua pana cand s-a ajuns la situatia ca erau 2 prieteni si un strain. Ajunsesera la concluzia ca nu il cunosteau pe al 3-lea nici macar cat un bob de mazare. Al treilea ajunsese incat se ascundea de ceilalti 2 in absolut to ce facea si traia intr-o continua negare a tuturor actelor sale. S-a incercat o reinchegare a grupului de n ori, dar al treilea facea mereu nota discordanta cu ceilalti 2.

Dupa indelungi incercari s-a ajuns la concluzia continuarii "drumuli vietii' impreuna doar de catre cei 2. Al treilea a fost scos definitiv din "joc". Cel mai greu ii venea unui dintre ceilalti 2 care suporta multe lucruri rele care i se intampla, suporta incercari grele din partea celorlalti atat din afara cat si din grup. Dar intr-un final pune punct irevocabil. Asa ca la un moment important din viata lor, relatia de prietenie s-a stins.

Acum in zilele noastre, acolo pe Marte fiecare are viata lui separata de a celuilalt, dar inca o legatura stransa se pastreaza. Iar cei 2 care ramasesera prinsi in "joc" inca mai pastreaza o relatie stransa... sau cel putin asa vrea sa creada cel care sufera cel mai mult si pune cel mai repede si mult suflet. In ultima vreme cei doi ramasi in poveste au trecut prin clipe foarte grele... extrem de grele... Ultimul la care m-am referit a trecut prin clipe cumplite iar in agonia suferintei nu a mai putut sa ceara ajutor celor din jurul lui sau a celuilalt prieten. Se astepta doar ca multe din semnale sa poata fi bine intelese de celalalt. Un prieten de-al meu spunea ca un prieten iti este prieten cu adevarat atunci cand te ajuta daca ii ceri ajutorul, iar un frate este cel care te ajuta inainte de a-i cere ajutorul.

Insa nu s-a intamplat asa, dar totul a revenit la normal dupa o lunga discutie asupra durerii aceluia in cauza. Totul a revenit la normal si prietenia parea ca este la fel ca la inceput: de nestricat.

In scurt timp roata vietii a mai facut o tura si al doilea dintre ei a fost greu incercat de viata. Bineinteles ca a apelat la cine stia ca va gasi un sprijin. De ajutat a ajutat-o cat de mult a putut, tinand cont ca problemele celuilalt nu se sfarsisera si era tot la fel de grele, insa mai usor de suportat. A facut ce a crezut ca e mai bine pentru celalalt si a pus suflet mult ca de obicei. A incercat sa ii scoata toate problemele din cap cum a putut mai bine. Insa roata vietii a mai facut o tura, iar in viata celor 2 a reaparut al treilea. Dupa o aparenta absenta totala, s-a intors. Ca la orice reaparitie a incercat lipirea de catre unul din cei doi ramasi in urma rupturii. Cel care a avut ultimul probleme a incercat sa primeasca ajutorul noului venit. Si a ajuns la o concluzie: cel nou venit ii este mult mai de folos decat cel care i-a fost mereu alaturi de la ruptura definitiva si pana in zilele noastre. Asa ca cel care a incercat sa ii fie mereu pe cat de aproape posibil (in ciuda chinului mare la care era supus) a primit un frumos raspuns la intrebarea cine te-a ajutat sa treci macar putin peste ce a fost mai greu: macar ea a reusit sa ma faca sa ma regasesc si sa trec peste... ... ...

Fericiti cei blanzi, ca aceia vor fi rasplatiti "pe masura"!!!

C.I.