Urmeaza...

Nu am mai scris de foarte mult timp nici un post pe acest blog. Insa inspiratia incepe sa apara. Pana acum, mai nimic interesant nu s-a intamplat, asa ca motive de scris nu prea am mai avut.

Incepand de sapt viitoare voi parasi cuibul din Moxa. Insa incepe o noua viata de student in Regie. O viata cu mult diferita de cea de aici, unde linistea si plictiseala sunt la ele acasa. Insa sa nu ma intelegeti gresit: plictiseala exista din punctul de vedere al oamenilor noi pe care ii vezi si ii cunosti. Ca in rest de avut ne avem unii pe altii cei din gashca.

Asa ca de saptamana viitoare voi relata noi intamplari dintr-un complex de camine studentesti care nu doarme niciodata.

A inceput vara... haaaaaai la munca :)

De vreo cateva zile incoace miroase bine de tot a vara in Bucuresti. Si cum sesiunea de vara a luat sfarsit de ceva vreme, toata lumea se gandeste la vacanta de vara (la studentii de la ASE dureaza 4 luni de zile).

Si cand vacanta se instaleaza in viata noastra, nu ai decat vreo 3 optiuni mari si late: fie pleci acasa, fie stai in Bucuresti pe banii parintilor si te distrezi, fie muncesti si te distrezi pe banii tai. Cei care au suficienta maturitate, iau o decizie favorabila mai ales viitorului lor: se angajeaza frumos in Bucuresti si se apuca de munca. O prima experienta de genul asta am avut-o inca din anul I, iar acum in vacanta dintre anul II si III pot sa ma mandresc cu ceva experienta in campul muncii.

Vara asta am reusit ceva ce nu am reusit niciodata, cred. O parte din gasca mea, lucreaza in acelasi loc cu mine. Foarte tare frate! Toti au avut maturitatea de a incerca un loc de munca... pana si cei/cele care nu dadeau deloc senzatia ca ar fi putut munci vreodata. In ciuda multora, chiar s-au apucat de munca. Si credeti-ma ca le merge foarte bine.

Ceea ce vreau sa scot in evidenta este ca desi nu dau senzatia ca pot, unii chiar sunt capabili de lucruri normale de care toti putem fi mandrii. Nimeni nu poate cunoaste indeaproape toate calitatile sau defectele celor din jur ci doar poate sa cunoasca suficient de multe. Iar capacitatea si posibilitatea de a muncii nu depinde decat de vointa si nicidecum de maturitate. Ideea e ca pana la 18/19 ani cand ai intrat la facultate, tot ai stat pe acasa, asa ca o vara in Bucuresti petrecuta cu prietenii nu este nimic altceva decat o adevarata distractie. Sa muncesti tu pe banii tai, sa iti cheltuiesti tu fiecare banut muncit de tine... este o senzatie foarte placut. Este o experienta extraordinar de frumoasa.

M-am gandit sa scriu acest post pentru ca multi se feresc de munca din timpul verii ca dracul de tamaie. Unii fug acasa la mamica de parca pana acum, ar fi copilarit undeva in padure, departe de familie. Tocmai aceasta fuga acasa si aceasta fuga de munca reprezinta, mai degraba, o dovada de imaturitate. Nu faptul ca pana acum nu ai muncit si acum te-ai gandit sa faci pasul asta, fara sa mai ai experienta in domeniu.

Munca este rodul civilizatiei, nu baza ei.


C.I.

Sfarsit de sesiuneeee... plecam in Americaaaa

Asa cum spune si titlul post-ului, chiar s-a termiat sesiunea. O prima sesiune din viata mea in care chiar am simtit ca nu am invatat mai nimic. Numai ca eu, personal, am terminat sesiunea de vreo saptamana, dar azi au terminat si colegii mei de camera.

Unul dintre colegi pleaca in America, cu programul pentru studenti "Work and travel", program in care m-am inscris si eu, dar am renuntat la un moment dat datorita unor probleme destul de grave.

Si cum ziceam, un coleg pleaca pe taramul tuturor posibilitatilor: America. Mai exact in Ocean City, in Maryland. Plecarea asta mai aduce cu sine si o participare din partea a 10 studenti la un program TV, numit "Experienta americana". Dupa o preselectie destul de dura, colegul meu a primit acceptul in program, asa ca la vara, vreau nu vreau, nu prea scap de el ca il voi vedea la televizor. Titlul post-ului este inspirat din cadrele trase de el astazi in sediul ASE-ului intr-o scurta prezentare a sa. In aceasta biografie a lui, am aparut si eu. Trebuia luata o declaratie din partea unui coleg care il cunoaste bine, iar el a sarit pe mine. Tre sa recunosc ca am fost tare mandru de mine ca m-a ales sa il laud si sa ii creez o prima imagine in fata celorlalti telespectatori.

Ceea ce mi-a placut la el, a fost dezinvoltura cu care se manifesta in fata camerelor de luat vederi. Si am avut dreptate cand am declarat ca este un tip de om caruia i se cam rupe de orice. Nu are niciun stress de nimic. El trebuie sa fie castigatorul programului, unde premiul cel mare este de vreo 5000 €.

Asa ca in urma a ceea ce am vazut astazi ca poate el sa faca si in urma a ceea ce am vazut pe parcursul unui an intreg ca poate, nu ii zic decat sa aiba bulan! (asa cum ii place lui sa zica). Spac tata, noi suntem cu tine.

C.I.

Cred ca daca esti bun, in ziua de azi, esti cam luat de prost...

Cu cat petreci mai mult timp cu oameni pe care incerci sa ii cunosti, cu atat este mai bine. Dar ce faci cand vezi ca tu "tragi in ham" pentru a iesi ceva frumos, iar restul "fura" cat de mult pot? Va zic tot eu: iti bagi si tu picioarele.



Multa lume in ziua de azi este alaturi de tine... dar nu neaparat atunci cand ai nevoie... nu atunci cand tu simti ca ai nevoie de un ajutor sincer... Putini sunt cei care te ajuta neconditionat si din suflet.



In ziua de azi fiecare trage pentru el/ea. Nu "tot ce zboara se mananca" (desi e atat de frumos sa crezi asta). Pana nu demult si eu traiam cu acest dicton in mine... insa cu ajutorul prietenilor am reusit sa descopar ca nu e tocmai asa. In multele discutii si certuri, una se spunea si cu totul alta se facea. Multi chiar spun anumite lucruri doar asa ca sa inchege o discutie, cearta, polemica. Insa am ajuns la concluzia ca s-au spus multe minciuni. Iar la faza asta nimeni nu ma poate contrazice.

Dar de acum incolo, m-am hotarat eu, asa, frumos, sa mai cern putin din ceea ce aud si din ceea ce se spune ca se va face. Pentru ca majoritatea celor din jur urmaresc sa isi vada propriile interese.

C.I.

... "de cand nu ne-am mai vazut, multa vreme au trecut"...

De cand nu am mai scris pe blog, multe evenimente au intervenit si au schimbat foarte multe lucruri.

Spre exemplu, multora li s-a luat... si li s-a luat definitiv. Unora li s-a pus pata si au zis ca daca au avut tot din ce au avut nevoie, acum ce rost are sa se mai continue. Daca a fost cineva langa altcineva cand a fost nevoie, acum de ce sa se mai continue... si nu in ultimul rand, am vazut cu ochii mei adevarata existenta a lui Dumnezeu.

Toate astea s-au intamplat in "Viata de camin", o viata care iti arata multe dintre fatetele reale ale celor din jurul tau. Cu cat stai mai mult langa cineva cu atat ajungi sa il cunosti mai mult... si totusi atat de putin. Nimic nu imi mai poate schimba parerea asupra a ceea ce s-a intamplat. As putea spune ca mi-am schimbat si eu foarte mult din optica mea de viata.

Vreau doar sa spun ca cei de care m-am temut ca nu imi sunt alaturi, au fost mai mult decat mi-as fi inchipuit, iar asta nu poate sa insemne decat o prietenie cu adevarat curata si pura. Langa mine au ramas cei care mi-au inteles cel mai bine modul meu de a fi si daca nu au fost de acord cu ceva au incercat sa schimbe: si au reusit. In ultime vreme, am castigat o avere imensa, fara de care firea umana nu prea poate trai usor: prietenie si afectiune. Dorinta de a fi integrat social, il face pe om un mare "pescar" de alti oameni. Dar ca orice pescar, nu prinde mereu prada pe care si-o doreste, iar cand acest lucru apare, arunca inapoi ce nu ii este de folos.

Sunt convins ca multi vad cu totul altfel prietenia. Insa nu trebuie sa omita faptul ca "prietenul adevarat la nevoie se cunoaste". Iar asta nu e o vorba spusa la plesneala. De asta sunt extrem de convins acum, mai mult ca niciodata.

Prietenia este una din mangaierile vietii!

C.I.