Sfarsit de sesiune - partea I...

Ooooooo, daaaaaa... sfarsit de sesiune...

Insa numai pentru putini dintre noi: eu si o parte din seria mea.

O sesiune urata (ca toate sesiunile de altfel), insa asta a fost mai urata decat toate celelalte.

Nu ascund faptul ca am invatat sesiunea asta mai mult decat am invatat in 2 ani de facultate care au trecut. Si problema a venit cand ni s-au anuntat examene cu intrebari deschise. Ooo, da. Perfect ar zice unii si o mare multumire pentru Roxxxane. :)) Ea are o placere nebuna stiind ca si eu m-am chinuit aproape toata sesiunea cu examene cu intrebari deschise. Dar, se fini. S-a terminat. Soarele sesiunii a apus peste cartile de examene si va mai rasari abia peste vreo 5 luni. In aceste luni ne pregatim spiritual de ultima sesiune din cadrul anilor de facultate :D.

S-a dus si facultatea asta. Nu ma intrebati cand a trecut timpul ca habar nu am. Nu imi aduc nici bine aminte cand am intrat in anul I, dar a trecut atat de repede, ca abia ma obisnuisem cu facultatea. Timpul asta nu mai e nimic in viata noastra. E doar o notiune care trece si care te duce mai aproape de sfarsit. Sfarsitul liceului, sfarsitul facultatii, sfarsitul burlaciei, sfarsitul copilariei, sfarsitul vietii. Orice inceput are si un sfarsit. Cam aiurea chestia asta pentru ca sunt multe lucruri in viata de care chiar nu vrei sa te desparti. Nu zic aici neaparat de facultate ci mai ales de viata de student, de viata de camin si amintirile din ea. Cool viata!!! De neuitat. Cine a zis ca viata de student nu se uita, dreptate a avut.

Toata caterinca asta de viata din camin in care faci ce te taie pe tine capul fara sa ai niciun stress. Ooo, daaa... Prea tare. Ma gandesc cu groaza la 26 iunie 2009, fatidica zi in care trebuie sa parasesc caminul. Nu cred ca mai am eu puterea sa invat pentru admiterea la master atat de mult incat sa primesc si camin. Plec eu, iau cu mine toate lucrurile, tot ce imi apartine si iau si amintiri cu caru'. Amintiri dintr-o viata de student uneori rea, dar de cele mai multe ori foarte buna. Se duc noptile pierdute pe holuri, cu o gasca intreaga de prieteni, se duc distractiile de la tine din camera si de la alte camere... se duc toate. Insa de pe urma lor raman amintiri tocmai bune de povestit.

Amintirea este trandafir din aceeaşi tulpina cu realitatea, dar fara spini.

C.I.

Relaxare, liniste, pauza in viata...

Ooo, daaa... relaxare, in sfarsit putintica liniste. Un sfarsit de saptamana asa cum si-l doresc multi. Uite ca eu l-am avut :D

Daca ziua de vineri a inceput cu agitatie, stare de nesomm, a continuat cu un examen uratel (ca asa sunt toate examenele) si a sfarsit tarziu in noapte intr-un camin plin de zvarcoleala, a venit mult asteptata zi de sambata care a adus cu ea putina relaxare. Plecat din caminul agitat si care incepe sa ma imbatraneasca inainte de vreme datorita vietii dezordonate si fara noima, am ajuns in "zona verde" a capitalei, deasupra tuturor, la liniste.

Un loc la care mereu visez atunci cand sunt agitat si nelinistit, un loc care ma rupe cu totul de lumea inconjuratoare si unde singurul contact cu exteriorul il am scotand capul pe geam, la etajul 10. Aici sunt alaturi de un om care imi ofera linistea si intelegerea de care am nevoie inca din timpul saptamanii si micile mele placeri sunt la rang de ordine pentru ea. Mereu stie sa ma scoata din nebunelile mele si ma duce in lumea copilariei de care uneori mi-e atat de dor: o lume fara griji, doar cu nevoi care iti erau imediat satisfacute. Asa e si aici: un loc ludic, care imi ofera atat de multe din cate am eu nevoie.

Acum ma duc sa mananc, pentru mi s-a pus si masa. Un adevarat regal. Nu vreti sa veniti si voi???

C.I.

Un necaz nu vine niciodata singur...

In primul rand, sper ca toata lumea e de acord cu titlul articolului.

Acum, ideea mi-a venit stand asa de vorba la o cafea cu o prietena buna si apropiata sufletului meu. S-a intamplat azi la fostul servici. Pe langa intarirea ideii ca un necaz nu vine niciodata singur, mi s-a mai intarit si ideea ca fiecare face ceea ce e bine DOAR PENTRU EL. Asta, bineinteles se intampla in majoritatea cazurilor, dar exista si exceptii. Exceptiile apar doar in situatii similare cu ale tale.

Bai tata, trece fata asta printr-o perioada a vietii ei de ramai prost la ce iti aud urechile. Controverse peste controverse, probleme peste probleme, contradictii peste contradictii... pe scurt o viata foarte grea. As vrea in primul rand sa ii transmit colegei mele de care ma simt foarte atasat sufleteste, ca nu e singura. G...., nu esti singura. Sunt oameni care te inteleg perfect. Insa trebuie sa realizezi ca nimic nu e intamplator. Ceea ce ti se intampla nu face nimic altceva decat sa iti grabeasca putin anumite decizii, decizii care mai devreme sau mai tarziu clar iti vor fi favorabile. Uita-te la cei din jurul tau: prin cate au trecut unii si cate le-au fost date sa traga, incet, incet, incearca sa isi revina. Nu pot sa zic ca e usor, dar daca treci prin ele inseamna ca se poate.

Trecand la alte probleme, zic ca unii, pentru a-si asigura spatele, ar fi in stare sa treaca peste orice. Nu cred ca si asta ar fi o noutate pentru multi. Insa cand vezi ca se intampla langa tine, foarte foarte aproape, ti se cam increteste pielea pe tine. Traim intr-o tara in care discriminarea este pedepsita insa intens folosita. Da, da, intens folosita. La fiecare pas te intalnesti cu asa ceva. Se striga in gura mare ca statul te ajuta, te sprijina daca esti bolnav, daca nu ai posibilitatea de a munci, daca ai vreun handicap, daca, daca, daca... In schimb ce face: NIMIC. Ca daca ai un handicap si esti pensionat, nici bani ca sa te duci la toaleta publica nu ai. Nu mai zic de banii carear trebui sa ii ai pentru medicamente si o alimentatie corespunzatoare bolii. Astea deja sunt vise. Insa tu cand te zbati ca sa nu ajungi la mila statului, cand incerci sa iti castigi traiul pe cont propriu pentru ca iti permiti cat de cat sa te duci la un serviciu stabil, se mai gaseste unul/una sa iti recomande sa stai acasa. Uite nu vreau! Iti dau tie banii care ii iau daca stau acasa ca sa traiesti 1 LUNA, nu mai mult. NU VEI PUTEA DELOC. AI MURI DE FOAME. Si asta pentru ca statul te ajuta. Te ajuta... de mai bine te-ar lasa in pace. Insa pentru sprijinirea acestor ineptii, au fost concepute legi, legi care cica se cer respectate de toata lumea. Insa legile astea, asa proaste cum sunt ele, nu cred ca ar exista pe undeva in forma in care le avem noi. Ei, parlamentarii, au vrut si ei sa faca ceva ca sa isi justifice banii luati de la noi ca si salarii si au inventat niste legi... proaste. Si uite ca asa se face, ca daca ai niste probleme, te-ar cam obliga sa iti iei adio de la o viata normala si decenta. Asta se intampla contrar a ceea ce ar trebui: sa te ajute sa te integrezi in societate, sa nu fii discriminat si sa iti asigure un trai decent si linistit... eventual.

Dar nu, la noi in Romanica, toate sunt cu curu' in sus. Daca te duci la munca, nu e bine pentru ca poate fi rau pentru angajator, daca stai acasa, iar nu e bine pentru ca iei bani de la stat si nu exista angajati suficienti care sa sustina fondurile statului... oricum o dai nu e bine. Nu mai bine ar fi sa nu mai existe nimeni in tara asta??? Poate asa nu ar mai fi probleme!

In fine... dupa o astfel de situatie, cand tu te descurci cum te descuri pentru ca viata e cumplita in tarisoara asta, vine o tanti si iti spune ca nu te mai lasa sa muncesti!!!

Poftim??? Pai de ce?

Pai nu se poate! Te duci mai bine acasa si stai... ca te tine statul!

Ma tine statul???

Da!

Cu ce ma tine statul???

Cu bani!

Ce bani???

Pai iti da bani!

Cati???

Atatia...!

Poftim??? Pai matale poti trai cu astia o saptamana? Nu zic o luna, zic o saptamana? Poti???

Pai nu pot, dar nici pe tine nu te las sa muncesti!

Ha??? Esti dusa sau mi se pare mie??? Muncesc pentru ca ASA VREAU EU... PE PROPRIA MEA RASPUNDERE!

Pai ne pare rau dar nu se poate!!!

Intelegeti voi cum stau treburile in tarisoara asta mica si frumoasa??? Cam asa e! Dar cica nu e discriminare. Nu e!

Viata e nepretuitul ambalaj al nefericirii!

C.I.

Un interes subit...

De vreo 2 zile incoace s-a trezit in mine un interes subit pentru o politiciana de vaza a tarii noastre: Elena Udrea.

Ieri am scris de matale, tanti, pentru ca mi-a picat atat de prost faza de la Realitatea in care era prezentata o particica a blogului tau si te dadeai foarte afectata de faptul ca romanii nu stiu sa fie patrioti si nu vorbesc frumos de tara lor.

Tanti, daca voi, astia de ne conduceti pe noi, nu erati asa cum sunteti, probabil ca nu as fi avut nimic cu tine. Dar cand va vad ca sunteti foarte afectati de ceea ce se intampla in tara asta, dar nu faceti NIMIC, mi se zburleste parul pe mine de draci. Si mai tare mi s-a zburlit parul cand mi-a adus aminte un coleg de la munca de filmuletul in care matale plangeai si te dadeai impresionata de cantecele Maestrului Gheorghe Zamfir. Trecand peste faptul ca alea erau lacrimi de crocodil, tasnite afara asa, doar de imagine (ca la urma urmei voi nu sunteti decat o imagine... FARA FOND), ai declarat matale la un interviu in exclusivitate pentru Realitatea ca: "Am un plan concret legat de orchestra domnului Gheorghe Zamfir şi de artistul Gheorghe Zamfir. Vrem să facem un parteneriat cu ministerul Turismului şi acolo unde România este prezentă prin ministerul Turismului, partea artistică să fie asigurată de dumnealui". Foarte frumoasa initiativa, dar vine o intrebare logica pentru voi astia de ne conduceti si cu care sunteti obisnuiti: CAND MAMAIEEE, CAND??? Astea nu crezi ca trebuiau facut pana acum?

Eu bag mainile amandoua in foc de faptul ca nu vei face nimic in privinta asta. NIMIIIC. Doar vorbe, vorbe si iar vorbe. Voi cei care ne conduceti si care va dati loviti si afectati de criza economica, care va dati afectati de situatia grea a romanilor, nu faceti nimic decat de imagine. Nimic concret. Nimic.

Astept si ziua aia in care matale, asa "plina" de forta cum esti, sa iei ceva din tara asta in frau. Ca pe blogul matale ne minteai ca te simti in stare sa schimbi ceva pentru tara asta. Ia sa vad, reusesti? Imi permiti sa dau un pronostic? Hai ca totusi il dau... NU VEI REUSI. Si asta pentru ca mai e mult de furat in tara asta si nu veti avea timp sa va ocupati si sa rezolvati problemele realeee.

Dar... de acum incolo mi s-a pus pata pe activitatea ta politica si promit solemn ca voi fi cel mai inflacarat urmaritor al activitatii prestate. Voi urmari cu mare interes sa vad ce faci pentru noi, pentru poporul tau. Si sper sa ai noroc si sa faci ceva. Ca altfel nu e bine... nu cred ca vei mai iesi politiciana pentru urmatoarele mandate. Sau stai, ca ai sanse si urmatoarele mandate: daca mai dai un mic si o bere, iti asiguri voturi... era sa uit de asta. Sa ne traiesti!!!

Ce interes am avea să nu minţim? Interesul nostru este să fim crezuţi.

C.I.

Elena Udrea: "Orice am dori să facem pentru ţara asta, trebuie să începem de la schimbarea mentalităţii"

Lady, as incepe printr-o recomandare urgenta: "NU MAI BINE INCEPETI PRIN A NU MAI FURAAAAAA?!?!" Ce zici de asta? Eu zic ca ar fi mai de bun simt. Mult mai mult bun simt.

Ce ziceai ca esti? Ministresa Turismului romanesc??? Asta??? Si ce parere ai tu ca vei face in aceasta calitate??? Sa-ti fac o sugestie??? NIMIIIIC TATI, NIMIC.

Am citit azi pe Realitatea ca doamna ministresa e foarte suparata de faptul ca strainii vorbesc mai frumos despre tara numita Romania decat o facem noi, locuitorii ei. Pai femeie, cine ne-a adus in stadiul asta??? CINEEEE??? Hai sa iti dau si un raspuns simplu: VOI. Nimeni altcineva. Imi spui tu mie ca vorbim urat despre tara noastra... pai asta o poti numi tara??? Chestia asta in care traim o poti numi tara??? NUUU.

Hai totusi sa iti vand un pont, care te-ar putea, sau nu, ajuta. Strainii vorbesc mai frumos de tara noastra de fatada, tati. Ca nu ar fi frumos sa iti spuna in fata ca duceti tara de rapa. Ar fi de porc (vb lui Badea). Bai tata, are omul asta o dreptate cand va face de rahat, de nu va spun. Dar crede-ma pe cuvant ca nici ei nu au o parere buna deloc despre Romanica. Si stii si matale ca de foarte multe ori, chiar de prea multe ori, tara noastra a fost facuta de rahat datorita voua. Dar sa nu divagam foarte mult de la subiect.

Recomandari care ar putea sa iti fie de folos:

1. LASA-NEEEE TATA, LASA-NE. Nu vei face nimic nici daca ai fi ministresa de acum si inca 100 ani.

2. LASA-NEEEE, LASA-NEEE. Imi spui mie ca tu faci ceva bun in tara asta? In afara de faptul ca iti cumperi "Vuitoane" si "Hermesuri" si "Gucci" si alte alea, nu faci nimic. Am inteles (ca nu urmaresc eu foarte mult stirile cu voi ca mi-e putina scarba) ca ar fi trebuit sa faci marcaje pe drumuri sau chiar sosele si alte alea (nu cred ca ma insel). Unde sunt sorooo??? UNDEEE???

3. LASA-NEE, LASA-NE. De cateva saptamani de cand esti ministresa, ce ai initiat in domeniul turismului??? Ti-ai facut excursii cumva?? Te-ai dus in cercetare de serviciu??? Si ce ai vazut??? NIMIC. Sunt multe de vazut, dar voi nu le vedeti pentru ca de deplasat va deplasati cu coloane oficiale si nu va sta nici dracu' in cale (deci habar nu aveti ce inseamna trafic sufocat), de cazat, stati cazati la cele mai smechere hoteluri (care poate sunt ale tale sau ale prietenilor si sunteti gadilati si in fund... deci nu stii ce inseamna conditii in celelalte hoteluri) si multe altele. Tati, o sugestie de bun simt, ca sa nu mai continui sa te faci de cacao ca si pana acum: PLEACA. FUGI. DISPARI. Alege tu o varianta.

Ipocrizia este distanta dintre tine si tine insuti! (cred ca la tine e kilometrica sorooo)

C.I.

O experienta minunata....

Ora 03:00, 21 ianuarie 2009.
Locatie: Camin Moxa D, Bucuresti.
Protagonisti: Eu si Alex

Povestea incepe cu un scurt drum catre magazinul din coltul caminului. Nimic neobisnuit pana aici. Continua cu intoarcerea noastra in camin insotiti de 2 sacose de plastic plin cu cate ceva. Nimic neobisnuit si aici.
Parter, caminul Moxa D. Urcam in lift pentru a ajunge la minunatul si indepartatul etaj 4. Nici aici nu e nimic neobisnuit. Urmeaza apasarea butonului 4 pentru a imprima o directiei cutiutei de 0,7X0,7. Cand ce sa vezi: liftul porneste in niste buseuri pana pe la etajele 1-2. Nu mi-am dat seama. Il oprim pentru a nu inrautati situatia si o luam spre parter inapoi cu speranta ca jos, usile ne vor astepta deschise. Dar, surpriza: usile nu se mai deschideau. Alex, saracu' era deja de un rosu aprins la fata, lucru care m-a facut sa ma sperii, ce e drept, pentru ca nu stiam cum sa reactionez in situatia de fata. Omul se sperie groaznic de lifturi si nu urca niciodata singur in ele. Acum era terminat.

De acum incepe o asteptare care nu prea stiam unde se va opri. Marele nostru noroc e ca la intrarea in camin, era paznicul de serviciu, paznic care am avut norocul sa nu fie in patrulare. Cu calmul de rigoare, am strigat si am solicitat ajutor. Imediat s-a dat un telefon si in 2 minute un operator de la firma de intretinere era in drum spre noi. Tin sa precizez ca am asteptat cam 20 minute pana acesta a ajuns si inca vreo 5 minute pana ne-a scos din captivitate. Dupa o asteptare de aproximativ jumatate de ora eram din nou liberi.

Acum urmeaza partea cea mai trista care m-a facut sa imi pun iar 1000 de intrebari.

Se stie de foarte mult timp faptul ca lifturile din caminul Moxa D sunt praf si la fel de bine se stie si faptul ca ele sunt solicitate in fiecare zi de un foarte mare numar de ori. Insa nu inteleg de ce dracu' nu se repara acesta cacaturi de cutii miscatoare pe verticala si atat de utile daca se stie clar starea deplorabila in care se afla?

Nu inteleg de ce rahatul asta de ASE, daca tot sparge atatia bani pe toate renovarile masive care le face (si care sunt foarte utile, intradevar) de ce naiba nu inlocuiesc si lifturile astea care reprezinta un adevarat pericol pentru un numar foarte mare de studenti in fiecare zi? Dar daca se stie starea lor, de ce nu se blocheaza macar? Ca daca le-ar bloca, noi am injura, am dracui, dar macar nu s-ar pune viata nimanui in pericol. Ar fi o masura DE BUN SIMT pentru a nu periclita starea fizica si morala a indivizilor care folosesc aceste cutii. Dar nu, administratia ASE-ului face gura mare daca vine prin camere si vede ca piesele de mobilier au fost reamenajate sau daca vede ca studentii stau la o tigara pe hol. Administratia ASE-ului face mofturi si gura daca vreun student INDRAZNESTE sa nu plateasca regia de camin. Dar acum i-as intreba eu pe ei: de ce ar plati oameni buni aceasta regie??? Ca sa ramana blocat prin lifturi sau ca sa rada la luna ca multe prize din camerele noastre sunt ba iesite din perete, ba nu exista. Ca ASE-ul a initiat asta-vara o ampla campanie de renovare, campanie care s-a sfarsit la vreo 2 saptamani dupa inceperea anului universitar si imediat dupa aceea multe nu erau la locul lor: suportul de prosoape din baie cade, suportul si paharele pentru periute de dinti cad si alea, cabina de dus nu e bine izolata si cand faci dus creezi un microclimat pentru broaste prin baie pentru ca e plina de apa. Si multe, multe, dar chiar foarte multe altele.

Acum vin si zic: e foarte bine ca sunt facute toate acestea pentru comfortul studentilor (camerele arata foarte bine in comparatie cu alte camine). Dar daca se fac, de ce dracu' nu se fac cu simt de raspundere??? Cine e constructorul sau instalatorul lu' Peste care a facut toate lucrarile astea??? Cum s-au atribuit lucrarile? Nu cumva prin licitatie??? Si daca da, atunci cum de a castigat cel care a renovat o asemenea licitatie de foarte multe mii, zeci de mii sau chiar sute de mii de euro??? FACETI-LE DRACULUI CA LUMEA!!! SA NU MAI CADA DIN PERETI, SA MAI MEARGA SI UN INTERNET LA STUDENT, SA NU MAI RAMAI BLOCAT IN LIFTURI SAU DOAMNE FERESTE SA MAI CADA CU TINE!!!!! Dar nu, asa ceva la noi in Romanica nu se poate. Asa ceva este imposibil. De ce? Pentru ca toate aceste actiuni care implica foarte multi bani sunt atribuite smecherilor care fac treburi de mantuiala. Ca sa nu mai zic de faptul ca ne-a cam luat tipul de la service de la lift la rost ca ce cautam noi la ora aia in lift. De ce nu dormeam??? De flori, uite de aia! De flori! Dar care e problema lui referitoare la programul meu??? Ce, liftul nu merge noaptea? Doarme cumva si noi nu stim??? Sa va ia dracii pe toti, ca de aia suntem o tara vai de steaua noastra!

Pun pariu ca daca in cursul zilei ma duc la administratora ma va intreba foarte agitata si operativa cum e ea din fire, de ce eram la ora aia in lift. Ca daca o vede cineva ar innebuni. Numai stie sa tipe, numai stie sa urle ca noi suntem de vina pentru toate stricaciunile si pentru toate relele care se intampla in caminele astea. Perfect adevarat. Nu suntem icoane de inchinat. Dar daca voi, dragilor, care va ocupati de administrarea acestor camine veti pune mana sa faceti ceva cu raspundere si care sa functioneze NORMAL, nici noi nu am intampina asemenea dificultati si poate am mai schimba din comportament. Voi de ce nu faceti ceea ce TREBUIE FACUT cu simt de raspundere. Mai bine v-ati duce la WC decat sa administrati un camin. Rusine tataaaaaa, rusineeeee. Ca traim intr-o tara care cica a intrat acum vreo 2 anisori in UE. Am intrat doar pe hartie, pentru ca faptic, suntem in urma raaaaauu de tot. RAAAAU.

Dar pentru linistea mea, ca sunt mai tupeist din fire (macar atunci cand trebuie) in cursul zilei ma duc la administratora sa o informez (DEGEABA INSA) de situatia creata in timpul noptii. Garantez, pun pariu pe viata mea ca fix in cot o va durea. Pe astia cine naiba ii verifica??? Cine le controleaza activitatea si ce au facut??? NIMENI. ABSOLUT NIMENI. Ca daca ar veni un sef mai mare sa ii intrebe ce au facut ei concret pentru camine sau alte alea, nu ar primi nici un raspuns. Atunci ar trebui MATURATI AFARAAAAAA. Nu mai au ce cauta daca nu stiu sa faca nimic.

Dar in fine, eu degeaba ma enervez, degeaba ma duc maine sa ii fac scandal aleia, pentru ca voi fi luat in seama fix de NIMENI. Aste pentru ca ne conduc niste smecheri care ii intereseaza doar ce e bine pentru ei.

Vorba lui Badea (pacat ca trebuie sa il citez): TRAIM IN ROMANIA SI ASTA NE OCUPA TOT TIMPUL!!!

C.I.

Start de sesiune... program full time

Astazi, 19 ianuarie 2009 este prima zi de sesiune propriu-zisa la ASE. Noi incepem primii si terminam primii sesiunile de examene. Invatam sa economisim si sa profitam. ;) (ca doar suntem studenti la Academia de Studii Economice).

Daca pana acum, o saptamana normala nu aducea o foarte mare vanzoleala pe holurile caminului, dar o sala de lectura plina, acum, o saptamana de dinaintea sesiunii aduce holuri pline de studenti care nu se pot desfasura intelectual in camera si invata cu laptopul pe jos si o sala de lectura plin pana la refuz si chiar cu locuri in asteptare. Exista chiar si o mafie a locurilor in sala de lectura in timpul sesiunii. Fiecare student care nu se mai duce o perioada in sala de lectura, pastreaza locul sau pentru alti prieteni sau prietene pentru ca nu cumva sa isi piarda pozitia din celebra si mult iubita SL.

Se stie foarte bine ca ASE-ul este plin de studenti cu bani, fitzele si mofturile sunt ca la ele acasa si masinile de ultima generatie troneaza in fata facultatii, asa ca cei care nu au ocazia sa isi etaleze anumite gadget-uri mai mici sau mai mari prin facultate, si le etaleaza pe holurile caminului: ies cu laptop-urile si cu diferite dispozitive wireless pe hol pentru ca in camera nu se pot concentra. WTF. Daca in camera nu te poti concentra, atunci cum dracu' te concentrezi pe hol unde este un du-te-vino continuu??? Dar lasa ca ma vede lumea ca am laptop nu stiu de care si ca nu depind eu de net-ul de rahat pe care il da ASE-ul muritorilor de rand... eu am wireless...

Va fac o invitatie pe holurile acestea pentru a vedea o gama larga de mofturi, fitze si toate cele. Asta in cazul in care nu sunteti deja suprasaturati.

Dar mai exista si alte categorii de studenti, printre care se regasesc cei care cu litrii de cafea, 3 in 1 si tigari / zi, trec peste examenele istovitoare ale sesiunii de iarna. Facand abstractie de fitzele de rigoare caracteristice ASE-ului, sesiunea este caracteristica tuturor studentilor. Nopti nedormite, cursuri rasfoite sau citite in exces pe ultimii 10 m, multi litrii de cafea, tigari cu baxul, morcovi si toate celea dau sarea si piperul unei vieti de student pe care numai o singura data o poti experimenta.

Si uite asa trec toate examenele, pentru unii mai bine, pentru unii mai putin bine si se mai duce inca o sesiune din viata ta de student. Mie mi-e o groaza si o ciuda cand ma gandesc la faptul ca viata mea de camin se apropie cu pasi foarte repezi de final.

Viata este ceea ce ti se intampla in timp ce esti ocupat sa faci alte planuri.

C.I.

Vorbind despre autostrazi... Schwepsy se lasa de fumat...

Ideea acestul articol mi-a venit nu foarte greu. Stateam pe holurile caminului ca in fiecare zi (acum nu mai am nici serviciu, sunt somer) si vorbeam cu un geniu (zicand geniu, nu iau pe nimeni la misto: tipa e foarte smechera si are o capacitate enorma de a invata. SI NU ESTE O TOCILARA). Acest geniu, pe numele mic Schwepsy, fumeeeeeaaaazaaaa ca o turcoaica. Ba tata, da fumeaza, nu se joaca. As putea zice ca e o fumatoare inraita, chiar notorie. De cunoscut o cunosc de vreo 2 anisori (mici) si ne intelegem foarte bine.

Aceasta fiind introducerea, sa trecem la subiect fara sa mai divagam foarte mult. De cand o cunosc eu pe Schwepsy, ea se tot lasa de fumat. Dar se lasa pana uita. Adica azi se lasa, si diseara se apuca din nou. Dar s-a lasat. Am tot zis noi mereu ca o ajutam sa se lase, ca ii facem una, ca ii facem alta, dar nimic. Insa de vreo jumatate de an incoace, ea vorbeste serios. Adica zice cu cea mai mare seriozitate ca se lasa, insa fara rezultate foarte concrete... adica chiar deloc. Inceputul asta de an universitar a debutat cu o noua decizie de lasat de fumat. Dar doar cu decizia, pentru ca aplicarea acesteia a fost intarziata. Anul nou, 2009, a debutat si acesta cu un act aditional la decizia de lasat de fumat (am folosit un termen cat de cat mai juridic pentru ca ea pe langa ASE si Colegiul Francez Sorbona, mai face si Facultatea de Drept). Insa intrarea in vigoare a acestui act aditional cred ca nu este in mileniul asta, dar important este ca se va lasa de fumat. Cred ca si stand de vorba cu Dumnezeu, ea tot ar fuma.

Astazi, stand la un 3 in 1 pe hol, a venit cu un amendament la noul act zicand: "Dupa ce se termina sesiune, ma las de fumat. De data asta vorbesc serios." Am putea zice ca aceasta nou amendare a actului, ar intra in vigoare undeva peste 2-3 saptamani cand se termina sesiunea. Insa tinand cont de cele 1000000000000000000000 de decizii de a se lasa de fumat, si asta va fi sortita amanarii.

Deci, vorbind despre autostrazi, Schwepsy chiar se lasa de fumat. =))

C.I.

Leapsa...???

In ultimele zile, am aflat de la o colega de o chestie care mi-a starnit semne de intrebare: leapsa pe blog. Poftim?!?! Hi??? Ce e aia???

Dupa vreo 3 explicatii din partea Joaninhei (ca despre ea e vorba), am prins cat de cat ideea. Dar nu in totalitate. Asadar, in ultima ei postare, am primit leapsa de la ea si cica tre sa indeplinesc ceea ce scrie pe acolo. Voi da un copy-paste la textul cu pricina, insa tin sa o reanunt pe colega mea draga ca eu in ultima vreme am postat pe blog de pe laptopul unui prieten. Al meu saracul e la doctor. Asadar si prin urmare nu am ce poza personala sa pun pentru acest articol ca sa indeplinesc leapsa, dar vin cu promisiunea solemna de a publica imediat un post cu leapsa indeplinita, de indata ce imi va veni laptopul.

Acum copy-paste la leapsa si o trimit si eu mai departe :D

*Go to the 4th folder in your computer where you store your pictures.
*Pick the 4th picture in that folder.
*Explain the picture.
*Tag 4 people to do the same!

Mai departe o dau catre Ralucutza si Alinutza. ;)

P.S. Apropo de laptop... tre sa dau vreo 200 euro pentru a-l repara. Ma ajuta si pe mine cineva??? :))

C.I.

Viraj... la dreapta sau la stanga... inainte e interzis

 Am stat astazi si in seara asta de vorba cu multa lume. Multa lume care ma inconjoara, lume care e trecatoare prin viata mea si lume care ramane de acum pentru mult timp.

 Un lucru am inteles din discutiile cu ceilalti: eu am inceput sa ma schimb. Ca e ceva cu mine, am inceput sa observ de ceva vreme, ca mai imi atrage unul altul atentia ca e ceva cu mine, si asta mi-a fost dat sa intalnesc, insa ca sa intrebe cineva ce se intampla de ma schimb, prea putini. Ca doar cei care te cunosc mai bine ar fi capabili sa vada si mai ales sa inteleaga ce se intampla cu tine, este perfect normal. Insa lucrul care ma intriga pe mine este: nu ar fi capabili cei din jurul meu sa accepte o schimbare??? Traim intr-o lume in care schimbare este la ordinea zilei. Orice in jurul nostru se schimba. De la infatisarea exterioara a cladirilor pana la infatisarea exterioara a oamenilor, de la o lume mai buna la o lume din ce in ce mai rea si mai meschina, de la statutul social pana la viata care o traim, totul se schimba. Este adevarat ca mai mult sau mai putin, dar se schimba.

 Am auzit vorbe care traduse ar insemna cam asta: "orice ai face si orice ai zice, eu am prins drag de tine si de mine nu scapi!" Tin sa zic ca m-au linistit intr-un anumit fel chestia asta. Merge pe principiul cineva, undeva, se gandeste la tine. Indiferent de ceea ce esti si cine esti.

 Acum revenind strict la mine, as vrea sa zic faptul ca "nu mai e ce a fost" si asta nu a depins deloc de mine. Schimbarea mea nu depinde de mine. Asa cum ziceam si intr-un articol acum vreo cateva zile, suntem ceea ce sunt cei din jurul nostru. Nu depinde de mine schimbare ci depinde de ceea ce S-A INTAMPLAT, se intampla si se va intampla in jurul meu. Ideea principala este aceea ca eu voi ramane intr-un adanc al sufletului tot ceea ce eram si lucru asta va mai putea iesi din cand in cand la iveala. Depinde de ceea ce se va intampla in jurul meu. Nimic nu ma face mai fericit decat sa stau cu prietenii mei (6 la numar). Ei stiu foarte bine ca atunci cand eram mai apropiati (geografic vorbind) eu eram ceea ce ei erau pentru mine: bucurie, fericire si entuziasm.

Vorbeam ieri cu unul(a) din cei 6 si imi spunea ca indiferent de ceea ce vom face noi, nimic nu va mai fi asa cum a fost. Ideea asta o impartasesc si eu insa e greu uneori. Directia spre care ma indrept acum, nu stiu care este cu exactitate, dar stiu ca va depinde si de multe persoane din jurul meu, dar tot schimbare se va numi. Cam dificil, nu???

Nimic nu dispare, nimic nu se pierde: totul se transforma!!!

C.I.

Nepasare si poate si o doza de inconstienta...

De foarte mult ori imi este dat sa vad ca un om isi tradeaza varsta. Poate sunteti tentati sa credeti ca isi tradeaza varsta intr-un mod favorabil pentru el, insa eu am dat peste un OM care de fapt e aproape un copil.

Cel mai ciudat este cand vezi ca acea persoana este de langa tine, atat fizic cat si sufleteste si atunci stai si te gandesti daca nu cumva la tine e problema, daca nu cumva tu il percepi aiurea si de fapt tu iti tradezi varsta.

Dar aiurea este atunci cand vezi ca tu ai dreptate si ca omul matur e de fapt un copil. Am auzit din partea unui om, ca la luarea unei decizii destul de simple, nu s-a gandit la viitor. Nu este cam ciudat ca un tanar de 20-21 de ani sa nu se gandeasca la viitorul lui??? Mie mi se pare ca este. Dar uite ca nu mereu se intampla ceea ce ar fi normal sa se intample, desi normalitatea asta tot noi ne-o facem. Daca lui i-ar fi mai bine sa nu se gandeasca deloc la ceea ce face in prezent si la ce repercusiuni ar avea in viitor, inseamna ca pentru el asta este normal. Dar cand stii si vezi la fiecare pas ca viitor e crunt, e dur ca o piesa de otel, e aproape negru daca nu faci ceva cu viata ta, atunci normalitatea dispare si intervine nepasarea, iar in ziua de azi nepasarea te va durea cumplit de rau maine.

Mai aiurea este urmatoarea situatie: cand ti se incearca deschiderea ochilor cu clestele sau cand ti se pune in fata o particica din cruntul viitor si cand stii ca o parte din cei din jurul tau sunt trup si suflet alaturi de tine, tu de ce o continui pe un drum gresit??? Sau de ce nu ai macar curajul sa spui ca vei incerca??? Pe mine, intrebarile astea ma macina cam din timpul week-end-ului (si acum e marti). Si cum ma macinam eu asa, incet, incet, apare si raspunsul si din partea cealalta: pentru ca mi-e frica??? Ti-e frica de adevar? Ti-e frica de realitate? Si atunci de ce nu faci ceva ca sa o schimbi? De ce nu ceri ajutorul atunci cand trebuie? De ce? De ce? De ce? Si raspunsul la intrebarea asta inca nu a venit. Sper sa nu intarzie foarte mult, pentru ca intarzie in detrimentul partii cealalte.

Frica ucide mintea. Frica este moartea măruntă, purtătoarea desfiinţării totale.

C.I.

Mircea Badea... one man show...

Bai tataaaa, esti mult prea tare. Imi place ca exista oameni ca tine, care sa aiba curaj sa spuna ceea ce cu totii traim in fiecare zi. Nu stiu de ce toata lumea tace. Insa esti mult prea tare pentru lumea in care traim. Multi te ascultam si tin sa te anunt (dar stii deja) ca multi iti sustin parerile.

Este insa mult prea trist ceea ce se intampla in lumea asta in care traim. Eu am ajuns la concluzia ca ne meritam soarta din plin. Atata timp cat romanul se duce si pune stampila pe Dl. / Dna. X pentru ca i-a dat un mic si o bere, pentru ca ii place cum canta sau pentru ca asa a zis preotul in biserica, eu cred ca ne meritam soarta.

Insa Romania asta e destul de stricata ca sa poata face putini oameni ceva bun in ea. Si cand zic stricata ma refer atat la propriu cat si la figurat. Ca daca e sa avem ceva bun in ea, acel ceva e stricat.

Trecand acum repede la un alt capitol, vreau sa spun ca ar trebui sa iei atitudine in ceea ce priveste CNA-ul. Da tata in ei ca in hotii de cai. Ei sunt hoti de orice altceva, deci DAAAA IN EI. Asta nu va schimba aproape cu nimic sistemul de rahat care e acum, dar macar va exista un precedent. Daca si tu mai esti vinovat, CNA-leste vorbind, eu ma duc si pasc iarba. Cand citesc ce ti se intampla, imi vine sa ii omor cu mana mea pe toti. Unul sa nu mai ramana. Oare e bine ce am scris??? Nu cumva e ilegal??? =)) FA-I TATAAAAA DE RAHAT CAT DE MULT POTI. Si cand nu te ataca, da in ei, ca sigur vei gasi tu motive. Chiar si existenta lor e un motiv ca sa ii lovesti.

In concluzie: ma bucur ca stii ca multi te sustin si iti impartasesc ideile, imi plac emisiunile tale NORMALE si tin sa te anunt ca ai tot respectul nostru. (al meu si al prietenilor mei).

Sa ne traiesti!!!

Cu o floare nu se face primavara, dar macar bate un vanticel mai cald!

C.I.

Lumea mananca si... se mananca...

Am ajuns azi dimineata la munca. Bineinteles ca dimineata nu am mancat nimic si acum mi-e o foaaaameeee... de ma intind pe birou.

Chiar stau sa ma gandesc ce sa mananc pentru ca m-am saturat ca in fiecare zi sa mananc aceleasi meniuri. Stateam ieri noaptea si invatzam la Marfuri pentru examen si printre alte multe informatii, interesante de altfel, erau foarte multe cu privire la necesarul zilnic de calorii si alte alea. Ne invatza ca e bine ca in fiecare zi sa se consume ba oua, ba fructe nu stiu de care, ba carne din aia smechera, ba produse ecologice, ba produse imbunatatite, ba cereale, ba dulciuri, ba nu stiu ce bauturi, ba ceaiuri si multe altele. Toate acestea, puse cap la cap, te cam incurca in decursul unei zile daca ai vrea sa le respecti.
Un prim obstacol este cel al timpului, pentru ca mereu ar trebui sa fii la cumparaturi sa cauti una, alta. Un al doilea obstacol si cel mai important dintre ele in constituie banul. Banul, banul, banul. Totul, dar absolut totul, se invarte in jurul banului. O entitate materiala fara de care mori sigur si de foame si de frig si de suparare pentru ca nu poti avea nimic.
Si mai zicea acolo ca unul dintre drepturile omului din Declaratia Universala a Drepturilor Omului este acela de a manca sanatos, igienic si toate cele necesare "functionarii" zilnice si ca toate guvernele trebuie sa asigure anumite niveluri de supravietuire si acces la alimente. Se zicea ca se duc multe campanii astfel incat populatia globului sa aiba acces la cat mai multe alimente pentru necesarul zilnic de "functionare". Unde Dumnezeu s-o fi intampland asta, eu nu stiu. Pentru ca in fiecare zi ne lovim de preturi foarte mari, de salarii micutze, de oameni ai strazii care din varii motive au ajuns in acea situatie si nimanui nu ii pasa. Intradevar, pe piata sunt foarte multe produse de unde omul poate alege, insa cum sa alegi daca preturile lor sunt cum sunt.

Lumea in care traim este foarte............ rea, ciudata, de rahat, egoista, tampita, cu curu' in sus, pupicurista si multi se multumesc sa zica asta e lumea in care traim. Asta e lumea pe care o meritam pentru ca nu se vrea a se face absolut nimic pentru schimbare. Zi de zi vad lucruri care imi confirma chestia asta. Avem soarta pe care ne-o meritam, soarte pe care ne-o facem. Cum ne asternem, asa vom dormi. Si uneori cred ca e cam greu de schimbat un asternut, chiar daca se murdareste. In jurul nostru se desfasoara o lume meschina rau de tot, o lume in care supravietuiesti cat de cat bine doar daca musti si lovesti in cel de langa tine. Egoismul este ridicat la rang de necesitate astfel incat s-a ajuns sa se omoare frate cu frate, se se bata copil cu parinte, se se certe prieteni de o viata si totul de la ban, existenta si conditie sociala. Foarte putini o duc bine, insa aceia au lipsuri pe alte parti.
Trecand iarasi la tema culinara, mi-a venit acum in cap acea categorie de oameni care ii mananca pe ceilalti de funduletz. Ca si celelalte stari de existenta a lumii in care traim, mancatul de funduletz se completeaza cu ele. Nu e frumos fratilor, nu e frumos si totusi trebuie sa va ganditi ca mai exista si un Dumnezeu acolo deasupra noastra care are mare grija de toti si de toate. Poate nu credeti in Dumnezeu, dar ganditi-va atunci, de unde vine aceasta sclipire de viata din fiecare dintre noi. De unde exista aceasta suflare care face ca acele prime celule sa se transforme intr-un om?

In incheierea acestui articol, am o sugestie venita din toata inima mea pentru cei care fac parte din anumite categorii de mai sus, in special cei care papa de funduletz: incercati si voi o ciorba ca cea din imaginea alaturata si poate va mai piere din cheful ala abundent de a manca pe altii. Poate asa vedeti la propriu ca nu e bine.


Atata rautate exista in lume, ca ma mir ca se mai face ziua!


C.I.

Inchis... Capitolul "The End"

Imaginea asta e tot ceea ce pot spune despre mine... mai am inca putin si nici eu nu ma mai cunosc... am intrat in acest degradant proces inca de acum 2 luni si greu se mai iese din el... poate deloc.

In clipele astea mi-e atat de bine asa, incat pana si cei din jurul meu au ajuns sa ma inteleaga. Dar de fapt ei fac cu totul altceva, insa acel altceva catre mine se intoarce ca o intelegere. Dar nu este intelegere... Nu este nimic decat o intrebare fara raspuns: ce se intampla?

Asta e problema care ma doare cel mai tare acum. Nu mai reusesc sa ajung sa ma fac inteles. Nimic nu mai e cum a fost si mi-e foarte frica de faptul ca se intra pe un fagas fara intoarcere. Un fagas pe care multi l-ar regreta, insa va fi mult prea tarziu.

Cred ca nu mereu este momentul sa pui multe intrebari. Nu mereu trebuie sa incerci sa ajuti ci doar sa stai sa asculti si sa te straduiesti sa intelegi. Daca nu intelegi, nu trebuie decat sa vorbesti si sa actionezi macar ca pana atunci. Dar nu mereu se intampla asta. Nu mereu se intampla ceea ce iti doresti tu sau cei din jurul tau. Dar cand cei de langa tine ajung sa isi dea seama ce se intampla, de cele mai multe ori e mult prea tarziu.

E greu sa pierzi ceva care pana la un moment dat din viata era totul pentru tine. Insemna ratiunea de a trai si de a multumi. Insemna fiecare cuvant pe care il spuneai. Esti ceea ce, cei din jurul tau sunt.

Cei din jurul meu sunt din ce in ce mai departe... sunt din ce in ce mai la un capat al tunelului la care eu nu pot ajunge. Si nu au vrut sa ma ia si pe mine mai repede cu ei... asa ca daca ei sunt din ce in ce mai departe, ce voi fi eu de acum incolo? O materie sau doar o forma energetica care palpaie cat mai poate pana se stinge???

Un suflet trist este un suflet cu luminile stinse!

C.I.

Liniste... A venit iarna!

O noua zi de munca, o noua zi de plecat de acasa si tot o noua zi cu alte si alte probleme.

A inceput ca toate celelalte zile de pana acum: noaptea in camin, somn de pe la 4 dimineata si trezit pe la 9, in rest citit vreo 300 si ceva de pagini pentru examenul de azi... si apoi la serviciu...

O rutina zilnica cu care ma obisnuisem, dar in care nu se gasea un element important: linistea. Linistea de care avem cu totii atata nevoie. Insa, nu peste mult timp, viata mea se va schimba: voi incepe alte capitole si le voi incheia pe cele de pana acum.
A inceput sa ninga si se acopera cu zapada de un alb imaculat tot ce a fost pana acum, indiferent ca a fost bun sau rau. E ca un semn de nou inceput, ca un semn de un cu totul alt inceput. Un inceput cu care nu toti din jurul meu au fost in totalitate de acord si nu multi m-au sprijinit. Insa din dreapta mea mereu au venit incurajari de a-mi urma inima si idealurile. Ii multumesc!

Am avut parte in ultima vreme de lucruri ciudate din partea prietenilor foarte apropiati, insa aceeasi persoana de mai sus a mers inainte in a-mi castiga sufletul. Si a reusit inca de prin octombrie anul trecut si nu am de gand sa o pierd.
In perioada de liniste care se va asterne de acum, imi pare bine ca e langa mine si stiu sigur ca nu va mai pleca decat atunci cand El va zice asta.

Prietenia inseamna un suflet in doua trupuri!

C.I.