luni, 12 ianuarie 2009

Nepasare si poate si o doza de inconstienta...


De foarte mult ori imi este dat sa vad ca un om isi tradeaza varsta. Poate sunteti tentati sa credeti ca isi tradeaza varsta intr-un mod favorabil pentru el, insa eu am dat peste un OM care de fapt e aproape un copil.

Cel mai ciudat este cand vezi ca acea persoana este de langa tine, atat fizic cat si sufleteste si atunci stai si te gandesti daca nu cumva la tine e problema, daca nu cumva tu il percepi aiurea si de fapt tu iti tradezi varsta.

Dar aiurea este atunci cand vezi ca tu ai dreptate si ca omul matur e de fapt un copil. Am auzit din partea unui om, ca la luarea unei decizii destul de simple, nu s-a gandit la viitor. Nu este cam ciudat ca un tanar de 20-21 de ani sa nu se gandeasca la viitorul lui??? Mie mi se pare ca este. Dar uite ca nu mereu se intampla ceea ce ar fi normal sa se intample, desi normalitatea asta tot noi ne-o facem. Daca lui i-ar fi mai bine sa nu se gandeasca deloc la ceea ce face in prezent si la ce repercusiuni ar avea in viitor, inseamna ca pentru el asta este normal. Dar cand stii si vezi la fiecare pas ca viitor e crunt, e dur ca o piesa de otel, e aproape negru daca nu faci ceva cu viata ta, atunci normalitatea dispare si intervine nepasarea, iar in ziua de azi nepasarea te va durea cumplit de rau maine.

Mai aiurea este urmatoarea situatie: cand ti se incearca deschiderea ochilor cu clestele sau cand ti se pune in fata o particica din cruntul viitor si cand stii ca o parte din cei din jurul tau sunt trup si suflet alaturi de tine, tu de ce o continui pe un drum gresit??? Sau de ce nu ai macar curajul sa spui ca vei incerca??? Pe mine, intrebarile astea ma macina cam din timpul week-end-ului (si acum e marti). Si cum ma macinam eu asa, incet, incet, apare si raspunsul si din partea cealalta: pentru ca mi-e frica??? Ti-e frica de adevar? Ti-e frica de realitate? Si atunci de ce nu faci ceva ca sa o schimbi? De ce nu ceri ajutorul atunci cand trebuie? De ce? De ce? De ce? Si raspunsul la intrebarea asta inca nu a venit. Sper sa nu intarzie foarte mult, pentru ca intarzie in detrimentul partii cealalte.

Frica ucide mintea. Frica este moartea măruntă, purtătoarea desfiinţării totale.

C.I.

Un comentariu:

Dan Gheorghe spunea...

noi insine. e bine sa fim asa. fara spiritul de turma. fara moda. fara a copia pe altii. noi insine. e greu...