Aceeasi Blonda confuza... oare e tot a noastra???

Hmmm... cand stau si ma gandesc despre ce vreau sa scriu... ma intreb multe...

Pentru unii titlul pare, clar, destul de sugestiv. Sunt la fel de sigur ca si multe zambete, rasete, grimase mai mult sau mai putin favorabile... pentru subiectul tratat.

Insa vreau sa linistesc pe toata lumea si sa spun ca nu este decat un simplu update al unui mai vechi articol de pe acest blog.

Desi in ultima vreme s-a vazut ca profilul blogului a tins catre ceva diferit de ceea ce spun in acest articol, tin sa mentionez ca si acesta tot din viata mondena si lumea in care traim face parte... insa pentru un numar restrans de persoane.

Viata mondena se desfasoara si intr-un perimetru mai restrans, nu numai la televizor. De exemplu, in caminele studentesti (mai ales ale ASE-ului) exista mai multa viata mondena decat poate sa "produca" Monishcuta Columbeanu, sor'sa, Naomi, Nikita, Sexy Braileanca, Ogica sau mai stiu eu care vedeta sau diva de pe la noi.

Dive, vedete si staruri sunt peste tot nu numai la televizor sau in presa de scandal. :D

Blonda confuza a ramas in continuare la fel. As tinde sa cred ca e putin mai mult... De la ultimul articol in care o trimiteam cu tupeu la munca pe timp de vara, multe lucruri s-au schimbat destul de mult. Prietenie, amicitie, ura, dispret, cearta, mahala, repros, prostie, inconstienta, sunt doar cateva dintre cuvintele care caracterizeaza perioada ce a trecut. O perioada urata. Urata pentru ca ne-am facut-o cu mana noastra. Ceea ce isi face omul cu mana lui se numeste lucru manual.

Spuneam ca totul a ramas la fel, cu mici schimbari bineinteles. Dar fondul e acelasi: blonda confuza si putin aeriana, cu acelasi cap in nori... Spun asta pentru ca atat de putin isi cunoaste oamenii de langa ea, incat imi venea sa o bat uneori... Pentru ea sunt una si aceeasi un prieten si un amic, un dusmna si un om oarecare. Nu bat campii cand zic asta. Lunile ce au trecut m-au facut sa cred asta cu toata inima mea... Insa lucrul care ma mai bucura din cand in cand este acela ca ea orice ar face nu gandeste mai in profunzime: arunca vorbele si faptele ca un jucator de table care isi arunca zarurile. Nu conteaza catre cine o face, nu conteaza ce zice. Este unul si acelasi lucru. Aceasta nepasare este buna acum, cand prea putine te pot afecta, insa mai tarziu iti poate fi aproape fatala. Zice ca scoala vietii care o are ii este buna, insa mai nimic nu cred ca a invatat din ea.

Situatiile in care a fost pusa in ultima vreme a aratat un caracter care ii este caracteristic doar in situatiile dificile (si asta e bine) insa schimbarea totala care o sufera nu este deloc previzibila. Un lucrusor bun in relatiile interumane care nu implica oameni apropiati. Insa cand vine vorba de prieteni, ar trebui sa se schimbe multe. De multe ori eu si alte cateva persoane am fost acuzate ca nu stim ce inseamna o prietenie. Insa as vrea sa ii aduc aminte ca o prietenie nu inseamna sa stii toate inainte de a se intampla. Este decizia fiecaruia daca iti va spune anumite lucruri. Si ti le va spune, dar poate nu atat de repede pe cum crezi tu.

Spuneam mai sus ca anumite cuvinte ar caracteriza perioada care a trecut. Nu mi le retrag si as vrea sa ii spun blondinei ca, in ciuda a ceea ce ea crede, oamenii de care s-a descotorosit cu atata usurinta sunt cei care tineau, tin si poate vor tine foarte mult la ea. Sunt acei oameni care daca nu au mai vorbit cu ea de mult timp inca mai intreaba de sorta ei si li se face dor de ea, sunt acei oameni care au fost alaturi de ea atunci cand a avut nevoie. Si stie asta foarte bine. Sunt acele persoane pe umarul carora a plans cand simtit si cu care s-a bucurat cand a fost cazul. Insa doar O situatie nu schimba cu nimic sentimentele si trairile celor de langa ea.

Acum nu face nimic altceva decat sa isi schimbe viata si sa caute multe la cei care nu totdeauna au simtit cu adevarat prin ceea ce a trecut ea. Asta s-a intamplat si cu ceva timp in urma cand ea era capabila sa faca diferenta de perceptie intre cineva si restul lumii. Dar pana la urma asta a iesit la iveala. Blondo, incearca sa vezi si dincolo de aparente, pentru ca astea de cele mai multe ori inseala. Poti sa o iei ca pe un sfat prietenesc, sau doar ca pe un sfat. Daca pentru tine totul s-a schimbat intr-o singura zi, incearca sa intelegi ca legaturile sudate in timp se rup deloc sau foarte greu. Dar in timp si dupa multe incercari "frauduloase". O situatie de incercare sau de trezire la viata nu inseamna un sfarsit. Trebuie sa intelegi asta. Ceea ce s-a sudat in 2-3 ani, se rupe greu. Cuvintele astea le spun eu, dar le mai gandesc si multi care sunt "de-ai nostrii".

Ia vezi, asta ar schimba cu ceva mentalitatea ta de acum??? Intrebarea din titlu ramane deschisa pentru aceeasi blonda...

C.I.

D'ale lu' Caminu'...

Bineinteles ca si aceasta zi a ajuns la final. Un final petrecut foarte tarziu in noapte pe holurile caminului.

Ziceam ieri ca peretii caminului multe au auzit si vazut, dar astazi am vazut si eu o parte destul de ascunsa a unei persoane. O vom numi in continuare Blurry Soul. A vrut ca anonimatul sa faca in continuare parte din viata ei, asa ca respectam acest lucru.

O fire plina de acea energie care ar trebui sa caracterizeze orice fiinta umana. Plina de voiosie, iubire, voie buna, nici nu ai ghici ce ascunde de fapt. O simpla discutie la ceas de noapte iti dezvaluie laturi ascunse ale omului. Asa s-a intamplat si in cazul lui Blurry Soul. Inaintea mea nu se deschid multe persoane si nici nu vreau asta pentru ca asta poate dauna foarte mult celui/celei implicate. Insa daca acest lucru se intampla, sunt deschis catre o ascultare sincera si dezinteresata. Insa Blurry Soul a reusit sa imi trezeasca foarte mult interesul prin ceea ce face. Daca o cunosti, nici nu ai zice ca e in stare de asa ceva. Ambalajul ei este tipic persoanei aeriene dar plina de viata, vesela dar cu doza de pragmatism necesara.

Vazand ce face m-am gandit sa le spun si celor care mai citesc blogul asta. Dar deocamdata le spun si le arat doar ce face fara a spune mai multe despre ea. Daca mi se va permite, voi continua.

Pentru inceput va arat asta:

De ce sa renunti la ceea ce iubesti?

De ce dintr-o greseala s-ajungi sa urasti?

De ce alergand s-ajungi sa clachezi?

De ce daramat sa speri ca visezi?

De ce ignorat sa vrei sa te-afirmi?

De ce deprimat sa vrei sa te reprimi?

De ce parasit sa simti ca lesini?

De ce FERICIT sa vrei sa te schimbi?

Multi care o cunosc in stare bruta ar zice ca nu e scrisa de catre Blurry Soul si ca nu si-ar pierde multe prea pretiosul timp cu asa ceva. Insa asta nu reprezinta o pierdere de timp ci o sclipire a unui suflet cald in lumea care traieste.

C.I.

Oameni, oameni, peste tot in jurul nostru, oameni...

Ora 05:00 in caminele din Moxa. O noapte obisnuita ca toate celelalte, petrecuta pe holurile caminului sau la cate un film in camera.

Holurile caminului ascund multe povesti, multe destainuiri care de-a lungul anilor, daca ar fi sa fie stranse, ar da mii de volume de literatura. Zic literatura pentru ca multe povesti de viata sunt impregnate in tencuiala veche a zidurilor (acoperita acum de var lavabil dat prin marinimia ASE-ului).

Si eu, ca si multi altii mi-am scris cu "vorbe" pe pereti multe povesti. Multe lucruri aflate la ceas tarziu in noapte, multe lectii de viata, dar sa nu uitam si de mondenitati :D

Am ajuns la concluzia ca multi din jurul nostru intra in viata noastra si ies la fel de repede cum au si intrat. Mi-e frica insa sa ma gandesc ca unele persoane care au o anumita insemnatate in viata ta pot iesi la fel de usor precum au si intrat. Insa frica tinde sa devina certitudine. Cumplit.

Insa, nimic nu e mai bine decat atunci cand pe scoarta cerebrala ti se intipareste certitudinea si stii ca orice ai mai face nu te poti lupta cu morile de vant si iei lucrurile ca atare. Te gandesti totusi ca daca cineva acolo sus te iubeste va face in asa fel incat sa iti fie bine cu sau fara oameni langa tine.

Omul = Fiinta superioara, sociala, care se caracterizeaza prin gandire, inteligenta si limbaj articulat, iar din punct de vedere morfologic prin pozitia verticala a corpului si structura piciorului adaptata la aceasta, mainile libere si apte de a efectua miscari fine si creierul deosebit de dezvoltat.

Corecta definitia, nu? Corect. ;)

Pentru colegul meu care e cam lipsit de contactul cu realitatea sa stii ca si astea fac parte tot din lumea in care traiesti. Just for the record. ;)

Omul este visul unei umbre.

C.I.

Leapsa... Daca ar fi sa te muti...

Cum nu am mai scris de ceva vreme pe blog, iata ca am primit o noua leapsa si m-am gandit ca ar fi un bun motiv de un nou inceput. Leapsa am primit-o de la Oigen si are titulu: "Daca ar fi sa te muti..." unde te-ai duce?

Ma, uite eu aici m-as duce:

Dubai... locul in care mereu se naste cate o idee... locul in care imaginatia omului a atins cote exorbitante. Futurismul imbinat cu orientalul fac acest loc unic. Un loc bun la toate. O lume intr-un singur perimetru. Capitala arhitectonicii, banilor, opulentei, cumparaturilor, distractiei, uimirii... Asta este Dubaiul si aici m-as muta. Fara sa clipesc.

Si cum obiceiul este de a da mai departe, dau leapsa catre Cole si Joaninha. Enjoy it!!!

C.I.

Cel mai recent raspuns...

Pentru colegul care zice ca "ma cac pe mine cu blogul asta" datorita faptului ca am mai evidentiat anumite cacaturi din lumea in care traim...

Prietene, uite citeam acum pe Realitatea ca la Cluj a avut loc un jaf armat la o sucursala a Bancii Transilvania. Un nou jaf in mai putin de o luna. Vezi tu, asta e lumea in care traiesti. Si mai zi si multumesc Doamne ca nu ma aflu in unele din situatiile astea. Ca daca te-ai afla, iti spun eu ca nu ai mai spune ca ma cac pe mine... ai fi tu de mult cacat pe tine de frica, spaima si tot ce vrei tu.

Dar tu stai linistit si ia apararea politiei romane. Tu poti sa traiesti linistit in continuare, ca politia lucreaza pentru tine si pentru siguranta ta. Si pentru aia de la Cluj lucreaza si pentru aia de la Brasov a lucrat. Numai ca doi dintre ei sunt la Dumnezeu acum.

Dar dormi linistit, ca politia lucreaza pentru tine. Toti lucreaza pentru tine.

C.I.

Raspunsuri...

Stateam astazi pe net (ca abia ne-a venit net-ul de cateva ore in minunatul ASE) si un fost coleg de-al meu de generala imi scrie pe mess: "te cam caci pe tine cu blogul asta" =))=))=))

Prietene, cu ce? Tu ai senzatia ca daca nu vezi realitatea si nu o percepi asa cum este ea de fapt, eu ma cam cac pe mine cu blogul asta? Ca ma cac pe mine scriind exact ceea ce se petrece in jurul meu? Eu scriu doar chestii care se intampla foarte aroape de mine si unele care chiar ma si implica. Tuu ai senzatia ca daca traiesti intr-o lume cu norisori si porumbei albi, acestea chiar exista??? Asta e realitatea baaaa! Poate oricine sa zica ce vrea, dar eu imi asum cele zise si cele scrise: asta e realitatea in care traim. O lume plina de imagine, o lume in care se fura pe rupte, o lume in care DOAR interesul propriu are prioritate si nimic mai mult.

Crezi ca daca eu am pus un titlu mai de caterinca (Traiasca politia romana in caminele ASE-ului) fac asta doar ca sa arat cat de tare sunt eu si ca iau politistii in ras??? Nu. Am scris asta pentru ca asta e realitatea. Se ocupa de niste probleme de fatada fara a le baga macar in seama pe cele de fond si pe cele cu adevarat importante. Tu ai senzatia ca in Romania merge ceva bine? Tu ai senzatia ca politia romana (si scriu cu litere mici pentru ca mai mult nu merita) chiar se ocupa de siguranta cetateanului??? Ai senzatia ca ii doar undeva de tine ca cetatean??? Daca da, atunci esti mult prea naiv pentru a trai in aceasta perioada.

Tu ai senzatia ca pentru noi cei din ASE, cei care sunt la conducerea departamentelor sociale si alte alea se gandesc la binele nostru??? Daca fac anumite lucruri le fac pentru ca sunt obligati (vezi aici anumite modernizari din cadrul caminelor... dar si alea facute de mantuiala... ca sa spuna ca au fost facute... ca prizele iti ies din pereti, ca scurgerea de la cabina de dus e sparta si norocul nostru ca exista si o alta scurgere in baie etc, etc, etc) dar nu ii opreste nimeni sa faca ceva doar de imagine. O ancheta si faptul ca li se aprinde parul lor din cap pentru ca e nu stiu ce petrecere in camin, sunt de fatada, de imagine. Ca lifturile nu merg bine, net-ul e vai de el... dar astea nu se vad. Se stiu, dar nu se vad. Asta e problema.

Tu ai senzatia ca daca am postat niste filmulete cu "Divele" din Romania am facut-o doar de dragul de-a o face? Rapuns: NU... Din pacate astea sunt "Divele" tarii, si din pacate doar astea apar pe la televizor si pe internet. Ca nu poti sa imi spui tu mie ca una ca Nikita e o buna cantareata sau nu mai stiu ce. Ca de fapt ea e NIMIC. Nu stie sa faca nimic. Stie doar sa se certe si sa injure si sa arate cat e ea de proasta. Asta stie sa faca.

Da, la ce ai mai vrea sa iti raspund??? Ca vad ca la treaba asta cu realitatea si lumea in care traiesti nu prea esti conectat. Iti spun o chestie si incearca sa ma crezi pe cuvant: Asta e realitatea si lumea in care traiesti. Sunt de cacat, dar astea sunt!!! Daca tu nu le vezi asa, incerca sa te mai trezesti putin. Poate niste apa rece pe ochi iti va fi de folos!

C.I.

Traiasca politia romana in caminele ASE-ului...

Ora tarzie in noapte.

Locatie Camin Moxa D, Bucuresti;

Protagonisti: colegii de camera.

Povestea incepe cu o banala petrecere studenteasca in cimitirul din Moxa. Zic cimitir si imi asum acest lucru: nici nu zici ca e camin studentesc. Linistea si pacea sunt la ele acasa. Acest lucru este unul bun, insa cand se mai desfasoara o petrecere studenteasca, adica nu bataie... specific: petrecere studenteasca, sa fie tata lasata sa se desfasoare. Ca nu e in fiecare zi. Daca a fost una azi-noapte de acum cred ca se innoieste anul si alta nu va mai fi.

Bun... neinteresant foarte tare pana acum. Insa partea mai interesanta acum vine.

Un colocatar de-al nostru, de pe etaj cu noi, un pensionar la vreo... 22 ani (+/- 1 an) s-a gandit el mai bine ca si politia ar trebui sa participe la petrecere. Si i-a invitat.

O lege nescrisa a unui camin studentesc spune ca: inainte de a face invitatii si autoritatilor locale, te duci tata si ii "intrebi" pe petrecareti daca vor sa ii invite. Nu faci asa de capul tau, ca nu e petrecerea ta.

Telefon dat, politia romana intra in actiune. 4 oameni ai legii cu sapca si pusi pe treaba, numiti politisti isi fac aparitia la petrecere. Bineinteles ca atmosfera s-a cam tulburat. O petrecere mititica care se desfasoara DOAR in perimetrul camerei (nu pe hol, nu si la alte camere) nu poate decat sa deranje prin muzica. Muzica care se aude destul de incet datorita izolatiei facuta in timpul verii nu e cine stie ce. Un sistem audio 2+1 nu poate scoate extraordinar de mult. Oricat de performant ar fi. Deci un pensionar care are program de somn si medicamente foarte bine stabilit, nu poate face altceva decat sa cheme politia la petrecere. Buuuun.... autoritatile au venit in forta, si-au facut datoria, prin metode specifice au identificat locatarii camerei =)). Au indeplinit toate procedurile necesare pentru identificarea acestora si aplicarea legii. Trecand peste actiunea politiei romane, care altceva mai bun chiar nu are de facut si ancheteaza studenti pentru petreceri unice intr-un camin, colegii mei au devenit si victime ale conducerii ASE-ului.

Bineinteles ca de dimineata, administratia caminelor din Moxa si-a facut prezenta in fata usii noastre. Dupa multe chei in usa pe post de ciocanitoare, dupa mai multe cuvinte spuse cu viteza luminii si neintelese de nimeni, s-a auzit un: "Hai la director!" Era dna lenuta, administratora. Saracii, tristi si suparati ca si politia a participat la petrecere (pe buna dreptate, ca ii sustin in toate) au pornit spre cabinetul directorului departamentului social. Note explicative, mustrari verbale si tot tacamul au venit navala peste ei. Ca sa se arate ca se face treaba in Romania si ca ASE-ul este serios si nu permite o asemenea abatere de la regulamete. =))=))=))

Eu le fac o sugestie simpla: sa se duca sa vada cati din cei care stau in caminele din Moxa (care sunt cele mai ravnite camine) stau pe bune. Ei de mafia caminelor au auzit??? Da, dar nu fac nimic... pentru ca intr-un fel sau altul participa la ea.

Colac peste pupaza: domnul director vrea ca si ceilalti doi colegi de camera, neparticipanti la unica petrecere din Moxa, sa vina in audienta la el. =))=))=)) Intrebarea logica vine imediat: ce sa cautam noi acolo? Unul dintre cei doi clar nu poate sa vina pentru ca nici nu mai stie unde e Moxa de cand nu a mai dat pe aici, dar eu, victima a ASE-ului prin blocarea in lift acum ceva vreme, sunt. Si ma duc tata. Ma duc sa vad care sunt problemele administrative si sociale care ma implica. Si sa vad cum isi desfasoara activitatea si ancheta departamentul social.

Dar tati, ce se intampla cu problemele reale ale caminelor??? CEEE??? Pe cine intereseaza de noi??? Ca sa scrii un mail trebuie sa te rogi sa nu fie foarte multi in camin care sa navigheze pe Internet si multe altele... Dar cu lifturile care sunt sicrie urcatoare, ce se intampla??? Dar nu, la noi in Romania, respectiv la noi in ASE se rezolva cu mare seriozitate si promptitudine o petrecere din camin. Ce naiba sa analizezi si sa pierzi timpul, nu stiu. O seara in care s-a dat muzica mai tare. ATAT. E, atatul asta reprezinta o munca intensa pentru cei din ASE. Tata, lasa-ne. In orice camin se dau petreceri. In Moxa nu se da si atunci cand se da cate una se cheama politia? Da. Dar politia alte treburi mai importante nu are??? Ba da, dar nu le face... Uite un exemplu simplu: ce a facut politia romana in cazul dublului asasinat de la Brasov??? NIMIC... Asta e un exemplu foarte mediatizat dar care arata foarte bine si foarte evidentiat ce face politia romana: NIMIC.

Scandalul incepe cand politia ii pune capat!!! Foarte corecta zicala.

C.I.

Nikita... un fruct al civilizatiei

Invitata in una din emisiunile de la Prima TV in calitate de vedeta (ca sa isi mai aminteasca si lumea de ea), scumpa, culta si elevata Nikita isi arata greii ani de civilizatie... de strada... care ii are in spate. Ia priviti aici:




Mie mi-a placut la nebunie faza. Sunt doua aspecte de luat in calcul:
1. Asa va trebuie oameni buni. Cine naiba va pune sa invitati un asemenea monument de prostie intr-o emisiune de divertisment? Inteleg ca vreti sa faceti misto de toanta, dar totusi... uite, cum ati deranjat-o de la portiile cu ceafa de porc, cum si-a aratat coltii... asa va trebuie!

2. Bine ca a aparut faza asta publicului larg. Stiam cine este si ce poate Nikita (adica NIMIC), dar situatia de fata vine ca o completare la bagajul de cunostinte deja acumulat despre ea. Nu a facut nimic altceva decat sa isi mai adauge o bulina neagra la fata aia de porc obez... Sa ne traiesti!

Aaaa, si altceva: Mirela tata, de ce te-ai purtat asa frumos cu proasta dupa ce a inceput sa spumege??? Puteai sa o pui la punct imediat. Scoasa afara din emisiune... ca iti spun eu ca dupa aia se ruga ea de voi sa apara.

Si cine nu e foarte convins de cata cultura si talent incomensurabil sade in ea (nu ca nu ar avea unde) uite un alt filmulet de pe Youtube cu brava noastra fata.

Top 10 Best of Nikita


Mancate-ar tata de fatuca... pana sa ne mananci tu pe noi de foame...

C.I.

Sa ne traiasca vedetele... Sunt niste dive...

Pussy, asta e vocea ta tati??? Aoleu... dar vii din lumea S.F. sau ce? Traiasca sintetizatoarele si tehnica asta ca nu stiu ce ai fi facut fara ele... oricum esti tare... era o gluma =))

Printre cuplurile de succes ale Romaniei:

Doua artiste, un artist si o artista, sunt artiste, artisti... nu mai stiu. Cert e ca sunt "Dive fa, da-va dracu'!" Nu stiu ce ne-am face noi fara ele, dar totusi, de bine de rau Naomi "da-ma dracu'" tot mai are ceva in gat. Bine ca poate sa dea la ora aia tot ce are ea/el mai bun.

Sa ne traiti fetelor =))

Astea sunt, cu astea defilam!

C.I.

Flying...

Sunt cele mai tari mijloace de transport in comun. Cele mai sigure la nivel mondial ca numar de accidente. Dar filmul aici de fata te face sa te mai gandesti inainte de a lua urmatorul avion... sau nu.

Eu unul, nu am nici un stress in a ma urca in ele. Imi plac la nebunie si as merge oricand si oricat. Super tari.

Zbor placut!!!

C.I.

Va fi... vom cauta... vor... vrea... ar putea...

Uite ca odata cu trecerea timpului, "stimata" doamna Udrea incepe sa isi faca simtita prezenta din ce in ce mai mult pe scena turismului din Romania. Aceasta "Nikita" a scenei politice vrea sa faca lucruri nemaifacute pana acum. Oare poate? Hmmm...

Spre exemplu, nu cu mult timp in urma declara ca AR PUTEA fi construita o noua statiune de tipul Vama Veche. Bun. Trebuie sa recunoastem ca are si idei bune. Parca ar vrea sa faca ceva. Un alt exemplu vine de la Targul de Turism de la Madrid: VOR lua masuri pentru pentru dezvoltarea turismului romanesc. Buna si asta. Al treilea dintre exemple este cel in care spune ca VREA sa introduca curse charter din colturile tarii spre litoral, pe timpul verii. Bunicica si asta. Toate lucrurile VOR...

Imi place de aceasta Doamna cu Pumn de Fier ca VREA. Toti vrem multe, toti vom face cate ceva, insa si bravii nostrii conducatori au zis ca sunt bani pentru marirea salariilor bugetarilor. Si au dat p..a. Bineinteles ca nu existau bani, dar campania electorala, mirajul puterii si dorinta nebuna dupa cashcaval i-a facut pe hapciupalitici sa vorbeasca vrute si nevrute. Si se pare ca lucru asta primeaza in Romania: vorba lunga si promisiunile fara numar. Sa ne traiasca micul si berea din campania electorala, sa ne traiasca conducatorii si sa ne traiasca doamna Udrea. Nu am nici cea mai mica indoiala ca ei nu traiesc, dar ce se va intampla cu noi??? Raspunsul lor: VOM trai. Noroc cu timpul viitor din gramatica limbii, ca altfel nu stiu ce s-ar fi intamplat cu saracii parlamentari. :((

Nu e prost cine spune ci e prost cine crede.

C.I.

Multam...

Astazi, o zi destul de mohorata de la inceput. A ajuns Ramo pe la mine cu dimineata in cap si am plecat intr-o liniste mormantala spre fostul meu loc de munca. Pana aici nimic obisnuit.

Am mancat, am baut o cafea cu Giani si cand ma pregateam de plecare, mi-am spus nebunia mea (avioanele) in cateva cuvinte, catre colega de la ticketing. Si dupa cateva secunde de intrebari de confirmare, mi-a scos din sertar o macheta de avion. Un Boeing 737-900 KLM. Am innebunit pe loc. Colectia mea de avioane (3 la numar in afara de cel primit acum) s-a imbogatit semnificativ. Mamaaaa, mare bucurie pe capul meu. M-a binedispus pentru toata ziua.

Mi-a alimentat psiunea si nebunia din capul meu. Dar acum stau si ma intreb: de ce nu a facut asta pana acum??? =)) M-a lasat sa fierb mereu cu gandul la machete si la o colectie impresionanta care sa fie a mea. Si tot ea mi-a raspuns: a crezut ca e un moft. :(

Nu e un moft, e o pasiune, intinsa spre nebunie.

Draga mea Joaninha, iti multumesc mult de tot pentru machetuta. Sta atat de bine in bibliotecuta din camera. Coloreaza frumos colectia mea mica. ;)

Pasiunea este tot ce poate fi mai interesant pentru ca in ea totul este neprevazut, iar purtatorul ii e victima.

C.I.

The new book... GO...

Orice sut in fund, un pas inainte. Buna zicala asta, buna. Iata ca daca nu cu foarte mult timp in urma era sa se incheie definitiv cartea vietii mele, acum, dupa o perioada de latenta sufleteasca o explozie deschide o alta carte: Cartea Noua.

Am stat si mi-am macinat creierii cu viata. Mi-am mancat din timp ca sa ma gandesc la ce se intampla. Am stat si am analizat trecutul, am studiat prezentul si am planificat viitorul. Explozia care incepe scrierea unei noi carti a pornit tot de la cuvinte... cuvinte aruncate la o cafea... cuvinte prinse din zbor de acea parte din mine care isi dorea explozia...

Cartea Noua incepe cu prefata de ingropare a trecutului, desi acesta este in continuare in acele celule neuronale ale mele care se ocupa de subconstient. Naspa celule. Iti cam ingradesc libertatea de continuare, iti creeaza noi probleme, ti le adanceste pe cele deja existente... O parte din acest trecut se sterge, dar o parte, necesara totusi, te ajuta sa iti planifici urmatoarele capitole. Cartea care am inchis-o are unele capitole neterminate, lasate in aer... cam grele capitolele alea, insa trebuiesc reluate in Cartea Noua pentru a asigura o opera mult mai usor de citit si mai placuta decat ce a fost pana acum.

Recunosc ca unele capitole au jucat un rol important in viata mea. Doua dintre ele mi-e foarte greu sa le reiau pentru inchidere, dar este o nevoie care tipa din acele celule neuronale responsabile cu subconstientul. Ambele imi provoaca multa tristete... asupra unuia mi "s-a dictat", dar in ceea ce il priveste pe celalalt, eu l-am scris inca de la prima litera: "A". In cele doua capitole mi s-a arata ca cineva acolo sus / aici jos te iubeste / se gandeste la tine. Povestea primului s-a terminat de zis, dar nu pot face o concluzie pentru ca durerea e mare, iar povestea celui de-al doilea m-a facut sa ma gandesc serios la ceea ce sunt, la ceea ce fac si pentru cine o fac.

S-a ajuns la acea etapa in care, la cel de-al doilea, urmeaza o continuare grea, necesara si care lasa un gust amar pe buzele celor care il citesc. Dar de aceea suntem oameni: pentru a gresi, pentru a fi iertati dar nu uitati, pentru a trai, pentru a ramane prieteni si nu dusmani, desi in cazul asta, cealalta parte citata in randurile capitolului a trait ceea ce nu se astepta. Insa Cartea Noua vine cu multe randuri pentru indreptarea situatiei pe un fagas normal, pentru o viata cu raspunsuri la intrebarile care au ramas, insa cred ca nu raspunsurile cele asteptate. Raspunsul final trebuie sa duca spre continuarea povestilor impreuna.

O viata avem si trebuie sa o traim, insa, cu o moarte toti suntem datori. In Cartea Vietii in care scriem mereu se intampla multe, dar foarte multe care fac aplicarea celor doua zicale pe rand. Daca pana acum mi se implementase in creier cea de-a doua, Cartea Noua vine cu promovarea primei idei. Si cine isi scrisese cartea in tandem cu a mea, trebuie sa stie ca in continuare este necesara scrierea in acelasi tandem, dar in alt registru: cel al continuitatii neconditionate. Si cu asta cred ca soarele isi face simtit rasaritul in noile randuri care se scriu incepana de acum. Un soare stralucitor care a venit dupa o noapte lunga... lunga... Si daca noaptea a fost lunga, ziua va fi si ea pe masura, daca nu cumva mai mare chiar. O viata plina de lumina, o viata care nu mai vede ce era in plina noapte si poate continua. Chiar si atunci cand Cartea Veche are multe capitole neincheiate, trebuie sa scrii in cea noua in asa fel incat sa le inchizi cu demnitate, cu forta si putere. Altfel, Cartea Noua va fi trasa la indigo cu cea veche.

Doar cei care sunt in jurul tau pot completa cu succes noile randuri. Si mare atentie, ca sunt si unii pe care nu ii vezi, dar ii simit si trebuiesc lasati sa contribuie, pentru ca au lucruri definitorii de spus. Multi sunt cei care vor sa completeze cu "lucruri bune", insa acelea nu sunt neaparat necesare.

Asa ca de acum incolo, Cartea Noua va fi cartea in care voi scrie si din care voi citi. Cartea Veche a intrat in biblioteca la care am acces numai daca vreau... si eu ma duc la biblioteca rar, spre deloc.

Fiecare inceput este o consecinta. Fiecare inceput incheie altceva.

C.I.

Leapsa... de data asta pe bune

Uite ca a venit timpul si pentru leapsa pentru mine, dar de data asta pe bune...

*Go to the 4th folder in your computer where you store your pictures.

*Pick the 4th picture in that folder.

*Explain the picture.

*Tag 4 people to do the same!

Asta era textul chestiei... si am actionat ca atare... asa ca poza este aceasta:

Ea reprezinta cateva lucruri pentru mine dar cred ca si pentru alte persoane semnifica multe... Este Marius Bodochi, un binecunoscut actor al zilelor noastre si al celor trecute. Am o poza cu el pentru ca in viata asta scurta de pana acum am avut ocazia sa stau de vorba cu el si sa il vad pe platourile de filmare.

Se facea ca eram pe platoul de filmare al Antenei 1 la un serial de televiziune difuzat acum vreo 2 ani. Ce cautam eu acolo? Imi cautam pasiunea pentru televiziune si am zis ca trebuie sa ajung pe platouri de filmare. Zis si facut. M-am strofocat eu putin si am ajuns la niste castinguri minore. La unul din ele mi-au zis ca au nevoie de un baiat pentru figuratie intr-un serial de televiziune cunoscut la vremea respectiva. Bucurie mare pe capul meu: primul contact cu acele culise necunoscute ale televiziunii avea sa se infaptuiasca in cateva ore.

Si uite asa am ajuns eu sa stau de vorba si chiar sa ii aduc un pahar cu apa intr-o secventa filmata marelui Marius Bodochi. Aceea a fost una din zilele cele mai fericite din viata mea. Reusisem sa ajung pe un platou de filmare. Emotia cumplita care ma trecea cand stateam de vorba cu Marius Bodochi (el un mare actor, eu un Neica Nimeni) sunt cam greu de descris. Insa experienta aceea a fost de neuitat. De aceea am poza cu el ;)

Experienta nu e o revelatie, ci o acumulare de date.

C.I.

Back to Bucuresti...

Da, a venit un sfarsit de sesiune, a venit si al doilea, au plecat toti acasa, insa eu abia m-am intors in Bucuresti. O capitala plina pana la refuz de oameni, masini si cladiri, o capitala in care mi-am dorit mereu sa ajung. Dupa furtunoasa sesiune, dupa o noua cearta cu Blonda (si daca tot mi-am amintit de ea, va urma un upgrade despre persoana ei, asa cum ii pace ei sa zica), am plecat spre meleagurile pe care m-am nascut. Am fost acasa... Dar daca stau bine si ma gandesc, nu chiar la mine acasa pentru ca Dumnezeu a hotarat ca nu mai am ce cauta acolo. Am fost pe langa ea... am vazut-o, m-am uitat de la distanta la ea, dar inca nu am avut puterea de a intra inca acolo. Oricum, locul in care am fost, mi-a adus linistea de care aveam atata nevoie si plansul de descarcare care ma inneca in fiecare zi aici in Bucuresti.

Pe langa "casa" sunt multe locuri in care as vrea sa fiu simultan:langa cei dragi care inca ma iubesc si tin la mine, langa cea care m-a iubit si ma va iubi mereu, langa prietenii de acolo... Multe locuri... Insa acela care e inconjurat de semnele divine si de pamantul in care toti vom ajunge mi-a adus cea mai dulce alinare. Un loc in care vorbesti singur (fizic), dar spiritual te aud toti. Un loc in care lacrimile si zambetul se contopesc si constuiesc o mica punte de comunicare cu ei... Un loc linistit si ciudat, in acelasi timp... Iti gasesti si linistea si alinarea dar si tristetea si suspinarea... Ciudat rau de tot locul ala, insa sufletul meu e mereu in legatura cu el. Un loc in care fara voia noastra toti vom ajunge sa "locuim".

Insa cand bateriile ti-au fost incarcate, trebuie sa pleci de acolo si sa intrii inapoi in lumea reala. Lumea in care traiesti, lumea in care esti doar intr-un vis de dincolo. Asa ca, back to Bucuresti. Chiar daca e mijloc de vacanta intersemestriala, eu am popositiarasi in camera din Moxa. Insa un lucru mi se intampla de fiecare data cand intru cu trenul in batrana Gara de Nord: un entuziasm si o bucurie imi abunda in tot corpul. Dorinta de a reveni la o viata agitata e mare si nu o simti decat atunci cand te intorci unde iti place.Chiar daca nici aici nu e totul foarte bine, chiar daca si capitala are hibele ei (multe la numar), tot aici e mai binisor decat in alta parte a tarii. Aici ai si ce sa faci, aici nu te plictisesti, aici nu e ca acasa iar libertatea data de viata de student e dulce rau.

O capitala destul de mizerabila, un Bucuresti imbacsit de trafic, claxoane si praf, un Bucuresti nu foarte demn de titulatura de "Capitala Europeana", dar un Bucuresti care de vreo 3 anisori este si mama, este si tata si frate si sora si prieten si dusman si iubit/a si amant/a. Deci nu prea ai cum sa nu te atasezi de el. Are momentele lui bune dar si pe cele urateee...

In fine... Cert e ca de fiecare data cand sunt aici, vreau sa fiu acasa, iar de fiecare data cand sunt acasa, vreau sa fiu aici... Ma cam enerveaza situatia asta, dar daca ar fi altfel, ar insemna sa nu avem acea farama de traire din noi...

Fericirea e o traire care dureaza intotdeauna prea putin pentru a pastra despre ea o imagine vie.

C.I.

Sfarsit de sesiune - partea II...

Un nou sfarsit de sesiune... de data asta pentru tot ASE-ul. Sper :D

Acum chiar ca s-a terminat de tot purgatoriul studentesc din timpul iernii. Acum tot ASE-ul este liber de "contract". Toti au terminat sesiunea, toti se odihnesc (intelectualiceste vorbind). O pauza meritata de toata lumea, o pauza asteptata de toata lumea.

De acum iar ne "doare" pentru o perioada de timp...

Relaxarea este cea mai ieftina muzica.

C.I.