The new book... GO...

Orice sut in fund, un pas inainte. Buna zicala asta, buna. Iata ca daca nu cu foarte mult timp in urma era sa se incheie definitiv cartea vietii mele, acum, dupa o perioada de latenta sufleteasca o explozie deschide o alta carte: Cartea Noua.

Am stat si mi-am macinat creierii cu viata. Mi-am mancat din timp ca sa ma gandesc la ce se intampla. Am stat si am analizat trecutul, am studiat prezentul si am planificat viitorul. Explozia care incepe scrierea unei noi carti a pornit tot de la cuvinte... cuvinte aruncate la o cafea... cuvinte prinse din zbor de acea parte din mine care isi dorea explozia...

Cartea Noua incepe cu prefata de ingropare a trecutului, desi acesta este in continuare in acele celule neuronale ale mele care se ocupa de subconstient. Naspa celule. Iti cam ingradesc libertatea de continuare, iti creeaza noi probleme, ti le adanceste pe cele deja existente... O parte din acest trecut se sterge, dar o parte, necesara totusi, te ajuta sa iti planifici urmatoarele capitole. Cartea care am inchis-o are unele capitole neterminate, lasate in aer... cam grele capitolele alea, insa trebuiesc reluate in Cartea Noua pentru a asigura o opera mult mai usor de citit si mai placuta decat ce a fost pana acum.

Recunosc ca unele capitole au jucat un rol important in viata mea. Doua dintre ele mi-e foarte greu sa le reiau pentru inchidere, dar este o nevoie care tipa din acele celule neuronale responsabile cu subconstientul. Ambele imi provoaca multa tristete... asupra unuia mi "s-a dictat", dar in ceea ce il priveste pe celalalt, eu l-am scris inca de la prima litera: "A". In cele doua capitole mi s-a arata ca cineva acolo sus / aici jos te iubeste / se gandeste la tine. Povestea primului s-a terminat de zis, dar nu pot face o concluzie pentru ca durerea e mare, iar povestea celui de-al doilea m-a facut sa ma gandesc serios la ceea ce sunt, la ceea ce fac si pentru cine o fac.

S-a ajuns la acea etapa in care, la cel de-al doilea, urmeaza o continuare grea, necesara si care lasa un gust amar pe buzele celor care il citesc. Dar de aceea suntem oameni: pentru a gresi, pentru a fi iertati dar nu uitati, pentru a trai, pentru a ramane prieteni si nu dusmani, desi in cazul asta, cealalta parte citata in randurile capitolului a trait ceea ce nu se astepta. Insa Cartea Noua vine cu multe randuri pentru indreptarea situatiei pe un fagas normal, pentru o viata cu raspunsuri la intrebarile care au ramas, insa cred ca nu raspunsurile cele asteptate. Raspunsul final trebuie sa duca spre continuarea povestilor impreuna.

O viata avem si trebuie sa o traim, insa, cu o moarte toti suntem datori. In Cartea Vietii in care scriem mereu se intampla multe, dar foarte multe care fac aplicarea celor doua zicale pe rand. Daca pana acum mi se implementase in creier cea de-a doua, Cartea Noua vine cu promovarea primei idei. Si cine isi scrisese cartea in tandem cu a mea, trebuie sa stie ca in continuare este necesara scrierea in acelasi tandem, dar in alt registru: cel al continuitatii neconditionate. Si cu asta cred ca soarele isi face simtit rasaritul in noile randuri care se scriu incepana de acum. Un soare stralucitor care a venit dupa o noapte lunga... lunga... Si daca noaptea a fost lunga, ziua va fi si ea pe masura, daca nu cumva mai mare chiar. O viata plina de lumina, o viata care nu mai vede ce era in plina noapte si poate continua. Chiar si atunci cand Cartea Veche are multe capitole neincheiate, trebuie sa scrii in cea noua in asa fel incat sa le inchizi cu demnitate, cu forta si putere. Altfel, Cartea Noua va fi trasa la indigo cu cea veche.

Doar cei care sunt in jurul tau pot completa cu succes noile randuri. Si mare atentie, ca sunt si unii pe care nu ii vezi, dar ii simit si trebuiesc lasati sa contribuie, pentru ca au lucruri definitorii de spus. Multi sunt cei care vor sa completeze cu "lucruri bune", insa acelea nu sunt neaparat necesare.

Asa ca de acum incolo, Cartea Noua va fi cartea in care voi scrie si din care voi citi. Cartea Veche a intrat in biblioteca la care am acces numai daca vreau... si eu ma duc la biblioteca rar, spre deloc.

Fiecare inceput este o consecinta. Fiecare inceput incheie altceva.

C.I.