Back to Bucuresti...

Da, a venit un sfarsit de sesiune, a venit si al doilea, au plecat toti acasa, insa eu abia m-am intors in Bucuresti. O capitala plina pana la refuz de oameni, masini si cladiri, o capitala in care mi-am dorit mereu sa ajung. Dupa furtunoasa sesiune, dupa o noua cearta cu Blonda (si daca tot mi-am amintit de ea, va urma un upgrade despre persoana ei, asa cum ii pace ei sa zica), am plecat spre meleagurile pe care m-am nascut. Am fost acasa... Dar daca stau bine si ma gandesc, nu chiar la mine acasa pentru ca Dumnezeu a hotarat ca nu mai am ce cauta acolo. Am fost pe langa ea... am vazut-o, m-am uitat de la distanta la ea, dar inca nu am avut puterea de a intra inca acolo. Oricum, locul in care am fost, mi-a adus linistea de care aveam atata nevoie si plansul de descarcare care ma inneca in fiecare zi aici in Bucuresti.

Pe langa "casa" sunt multe locuri in care as vrea sa fiu simultan:langa cei dragi care inca ma iubesc si tin la mine, langa cea care m-a iubit si ma va iubi mereu, langa prietenii de acolo... Multe locuri... Insa acela care e inconjurat de semnele divine si de pamantul in care toti vom ajunge mi-a adus cea mai dulce alinare. Un loc in care vorbesti singur (fizic), dar spiritual te aud toti. Un loc in care lacrimile si zambetul se contopesc si constuiesc o mica punte de comunicare cu ei... Un loc linistit si ciudat, in acelasi timp... Iti gasesti si linistea si alinarea dar si tristetea si suspinarea... Ciudat rau de tot locul ala, insa sufletul meu e mereu in legatura cu el. Un loc in care fara voia noastra toti vom ajunge sa "locuim".

Insa cand bateriile ti-au fost incarcate, trebuie sa pleci de acolo si sa intrii inapoi in lumea reala. Lumea in care traiesti, lumea in care esti doar intr-un vis de dincolo. Asa ca, back to Bucuresti. Chiar daca e mijloc de vacanta intersemestriala, eu am popositiarasi in camera din Moxa. Insa un lucru mi se intampla de fiecare data cand intru cu trenul in batrana Gara de Nord: un entuziasm si o bucurie imi abunda in tot corpul. Dorinta de a reveni la o viata agitata e mare si nu o simti decat atunci cand te intorci unde iti place.Chiar daca nici aici nu e totul foarte bine, chiar daca si capitala are hibele ei (multe la numar), tot aici e mai binisor decat in alta parte a tarii. Aici ai si ce sa faci, aici nu te plictisesti, aici nu e ca acasa iar libertatea data de viata de student e dulce rau.

O capitala destul de mizerabila, un Bucuresti imbacsit de trafic, claxoane si praf, un Bucuresti nu foarte demn de titulatura de "Capitala Europeana", dar un Bucuresti care de vreo 3 anisori este si mama, este si tata si frate si sora si prieten si dusman si iubit/a si amant/a. Deci nu prea ai cum sa nu te atasezi de el. Are momentele lui bune dar si pe cele urateee...

In fine... Cert e ca de fiecare data cand sunt aici, vreau sa fiu acasa, iar de fiecare data cand sunt acasa, vreau sa fiu aici... Ma cam enerveaza situatia asta, dar daca ar fi altfel, ar insemna sa nu avem acea farama de traire din noi...

Fericirea e o traire care dureaza intotdeauna prea putin pentru a pastra despre ea o imagine vie.

C.I.