vineri, 23 ianuarie 2009

Un necaz nu vine niciodata singur...


In primul rand, sper ca toata lumea e de acord cu titlul articolului.

Acum, ideea mi-a venit stand asa de vorba la o cafea cu o prietena buna si apropiata sufletului meu. S-a intamplat azi la fostul servici. Pe langa intarirea ideii ca un necaz nu vine niciodata singur, mi s-a mai intarit si ideea ca fiecare face ceea ce e bine DOAR PENTRU EL. Asta, bineinteles se intampla in majoritatea cazurilor, dar exista si exceptii. Exceptiile apar doar in situatii similare cu ale tale.

Bai tata, trece fata asta printr-o perioada a vietii ei de ramai prost la ce iti aud urechile. Controverse peste controverse, probleme peste probleme, contradictii peste contradictii... pe scurt o viata foarte grea. As vrea in primul rand sa ii transmit colegei mele de care ma simt foarte atasat sufleteste, ca nu e singura. G...., nu esti singura. Sunt oameni care te inteleg perfect. Insa trebuie sa realizezi ca nimic nu e intamplator. Ceea ce ti se intampla nu face nimic altceva decat sa iti grabeasca putin anumite decizii, decizii care mai devreme sau mai tarziu clar iti vor fi favorabile. Uita-te la cei din jurul tau: prin cate au trecut unii si cate le-au fost date sa traga, incet, incet, incearca sa isi revina. Nu pot sa zic ca e usor, dar daca treci prin ele inseamna ca se poate.

Trecand la alte probleme, zic ca unii, pentru a-si asigura spatele, ar fi in stare sa treaca peste orice. Nu cred ca si asta ar fi o noutate pentru multi. Insa cand vezi ca se intampla langa tine, foarte foarte aproape, ti se cam increteste pielea pe tine. Traim intr-o tara in care discriminarea este pedepsita insa intens folosita. Da, da, intens folosita. La fiecare pas te intalnesti cu asa ceva. Se striga in gura mare ca statul te ajuta, te sprijina daca esti bolnav, daca nu ai posibilitatea de a munci, daca ai vreun handicap, daca, daca, daca... In schimb ce face: NIMIC. Ca daca ai un handicap si esti pensionat, nici bani ca sa te duci la toaleta publica nu ai. Nu mai zic de banii carear trebui sa ii ai pentru medicamente si o alimentatie corespunzatoare bolii. Astea deja sunt vise. Insa tu cand te zbati ca sa nu ajungi la mila statului, cand incerci sa iti castigi traiul pe cont propriu pentru ca iti permiti cat de cat sa te duci la un serviciu stabil, se mai gaseste unul/una sa iti recomande sa stai acasa. Uite nu vreau! Iti dau tie banii care ii iau daca stau acasa ca sa traiesti 1 LUNA, nu mai mult. NU VEI PUTEA DELOC. AI MURI DE FOAME. Si asta pentru ca statul te ajuta. Te ajuta... de mai bine te-ar lasa in pace. Insa pentru sprijinirea acestor ineptii, au fost concepute legi, legi care cica se cer respectate de toata lumea. Insa legile astea, asa proaste cum sunt ele, nu cred ca ar exista pe undeva in forma in care le avem noi. Ei, parlamentarii, au vrut si ei sa faca ceva ca sa isi justifice banii luati de la noi ca si salarii si au inventat niste legi... proaste. Si uite ca asa se face, ca daca ai niste probleme, te-ar cam obliga sa iti iei adio de la o viata normala si decenta. Asta se intampla contrar a ceea ce ar trebui: sa te ajute sa te integrezi in societate, sa nu fii discriminat si sa iti asigure un trai decent si linistit... eventual.

Dar nu, la noi in Romanica, toate sunt cu curu' in sus. Daca te duci la munca, nu e bine pentru ca poate fi rau pentru angajator, daca stai acasa, iar nu e bine pentru ca iei bani de la stat si nu exista angajati suficienti care sa sustina fondurile statului... oricum o dai nu e bine. Nu mai bine ar fi sa nu mai existe nimeni in tara asta??? Poate asa nu ar mai fi probleme!

In fine... dupa o astfel de situatie, cand tu te descurci cum te descuri pentru ca viata e cumplita in tarisoara asta, vine o tanti si iti spune ca nu te mai lasa sa muncesti!!!

Poftim??? Pai de ce?

Pai nu se poate! Te duci mai bine acasa si stai... ca te tine statul!

Ma tine statul???

Da!

Cu ce ma tine statul???

Cu bani!

Ce bani???

Pai iti da bani!

Cati???

Atatia...!

Poftim??? Pai matale poti trai cu astia o saptamana? Nu zic o luna, zic o saptamana? Poti???

Pai nu pot, dar nici pe tine nu te las sa muncesti!

Ha??? Esti dusa sau mi se pare mie??? Muncesc pentru ca ASA VREAU EU... PE PROPRIA MEA RASPUNDERE!

Pai ne pare rau dar nu se poate!!!

Intelegeti voi cum stau treburile in tarisoara asta mica si frumoasa??? Cam asa e! Dar cica nu e discriminare. Nu e!

Viata e nepretuitul ambalaj al nefericirii!

C.I.

Un comentariu:

Oana spunea...

e greu ...mult prea greu ... dar se pare k asta e realitatea, iar noi suntem nevoiti sa o traim ..sau sa luptam impotriva ei .