Urmele comunismului inca persista. Astazi mi s-a confirmat inca o data chestia asta. Un sistem de invatamant de tot c.......Un exemplu foarte simplu mi s-a dezvaluit astazi la facultate. O iubita profa de seminar a facut-o de oaie in cel mai barbar stil.
Se facea ca noi trebuia sa ne prezentam niste proiecte cu structura comunista (de la 80-90-100 si ceva de pagini in sus). Un numar de 20 de studenti trebuiau sa faca acest lucru intr-o ora si 20 minute. Trebuie mentionat faptul ca se punea foarte mult accentul pe o prezentare cat mai buna, stufoasa, si necitita de pe foi. Profa noastra si-a programat aceste prezentari in 2 seminarii, MAXIM.
Pana aici, mai nimic care sa dea de banuit. Insa cand realizezi ca o prezentare de proiect dura cam 40-50 minute si exista un risc iminent de a ramane fara prezentare, nu prea iti mai ardea sa discuti cu colegul de langa tine.
Seminarul buclucas a inceput cu o frumoasa intarziere de-a profei de numai juamtate de ora. Deci 5 grupuri de fraieri au pierdut din start timp pretios. Spun fraieri pentru ca exact asa eram tratati: proiecte cat mai mari, stufoase, din 70 de mii de surse bibliografice, ore nedormite, stress si foarte, dar foarte mult timp pierdut.
Dar sa revenim la seminarul cu pricina. A inceput un prim grup de fete cucuiete, care s-au intins tata la prezentare cum se intinde marea la soare: adica muuult, muuult, muuult. Si cand am vazut noi restul ca nu se simtea nimeni din zona de prezentare sa se mai opreasca am inceput sa ne mai foim, una alta. Si o colega de-a noastra, ne-a trantit-o frateeee, de a ramas mai toata lumea ca la dentist: cu gura cascata. Ce o fi vrut sa zica, cred ca cu totii ne-am dat seama, dar mai bine ca nu am aratat. Dupa faze de genul "sa nu citesti ca nu avem nevoie!", "nu citesc doama profesoara, dar stati sa vad unde am ramas", "daca vreti sa vorbesc mai tare si mai rar, din timpul vostru iau sa stiti", s-a trecut la urmatorul grup care si-a cam facut si el de cap cu intinderea.
Cand se apropie frumosul sfarsit de seminar, veni si randul grupului din care faceam parte, sa prezinte. Insa dna profa, si-a strans catrafusele si a dat spre iesirea din sala. Atunci o revolta se isca din parte celor multi care mai aveau de prezentat, insa tratata cu un deosebit sictir comunist din parte profei. Nu era ea de vina ca noi nu ne-am organizat cu prezentarile, dar nici noi nu eram de vina de faptul ca dansa nu si-a programat deloc bine timpul.
In conditiile in care o prezentare dura 40-50 minute, in conditiile in care fiecare dintre studenti isi dadea interesul sa prezinte cat mai bine parte sa (mai mult sau mai putin chinuita) ca sa nu ia punctaj mic, in conditiile in care eram cativa studenti (buni la numar) de prezentat, profa noastra si-a programat in asa fel seminariile incat a ajuns la un numar de 2 pentru toate prezentarile. Cine a avut marele ghinion de a nu prezenta in timp util lucrarile si-a cam luat-o in freza. Acest luat in freza consta in vreo 4 ore de asteptare pe la usi si multa, dar multa milogeala, ca unei profe dezorganizate sa ii vina mintea la cap si sa realizeze ca noi nu eram deloc de vina pentru proasta situatie creata. Bineinteles ca si eu m-am aflat printre cei raniti de acest refuz al profei de a ne mai asculta, ca daca nu eram, nu stiu daca mai scriam.
Un stat pe la usi de aprox. o ora si jumatate, ne-a adus la concluzia ca cu dreptatea in mana vom face exact fiiiiissssss. Trebuia sa adoptam o atitudine de cult al personalitatii si sa incepem sa ii "cantam" vrute si nevrute (mai ales vrute) profei. (am uitat sa zic: daca nu prezentai proiectul, nu ti-l lua la corectat, si daca nu ti-l lua la corectat, nu intrai in examen). Deci nu prea era joaca. Numai daca luai in considerare timpul pierdut la biblioteca si orele (cam 25-30 la numar in cazul meu) de stat in fata calculatorului pentru a intocmi acea lucrare de licenta, masterat si doctorat la un loc iti puneai mana in cap. Plus ca nu mai intrai in examen.
Intr-un final dupa ce profa a primit cateva replici anticomuniste in fata, a cedat intr-un mod cam aiurea zic eu. Nu a mai pus in discutie ca vezi Doamne pierde din timpul ei, ci a zis foarte contrariata ca daca gasim o sala libera ea ne va asculta pe toti cei ramasi pe din afara. Bineinteles ca la ora aia in ASE gaseai 100 de sali libere, nu una, am rezolvat problema numai decat.
Si stai si mai pierde inca vreo 2 ore, intr-o sala batuta in cap de soare pentru ca la multe proiecte sa atraga atentia de 1000 de ori...
Si uite asa azi am trait o zi cu puternice trasaturi comuniste, in care o profa cere proiecte de zeci si sute de pagini, in care aceeasi profa spune cu o nonsalanta de invidiat ca nu e vina ei ca nu este timp suficient de prezentat si in care stai ca prostul pe la usi sa iti plangi de mila si apoi sa incerci sa o ridici in slavi pe profa ca sa te asculte si pe tine putin (ca vorba aia, ai muncit ca un fraier sa aduci maculatura la fcultate). O zi in care aveai mari sanse sa te certi cu toti din jurul tau pentru ca fiecare lupta pentru o "supravietuire", o "supravietuire" pe care de fapt trebuia sa o avem de drept. O zi in care colegi cu care stai zi de zi langa tine iti dau niste replici de ramai ca un vitel la poarta noua, incercand sa nu realizezi ce a vrut de fapt sa spuna. O zi in care vedem ca sistemul de invatamant romanesc inca mai are putoarea anilor de sub Ceausescu, Gheorghe-Gheorghiu Dej. Si uneori pute de iti stramba nasul. E groaznic, rau de tot.
Dar asta se datoreaza si celor care, sincer, nu prea au ce face acasa. Mai iesiti oameni buni din casa si respirati aerul unei vieti moderne. Nu mai suntem sub comunisti cam de vreo 20 de ani. Ia reflectati si veti vedea ca am dreptate.
Nu fi curios unde nu te pricepi. S-ar putea să o păţeşti.
C.I.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu