O zi foarte frumoasa tocmai s-a incheiat. O zi in care m-am hotarat si mi-am si dat seama ca e mai bine asa cum este... fiecare are viata lui/ei si nu are rost de a incerca sa intorci pe cineva din drum atata timp cat considera ca asta e cel mai bine pentru el/ea.
Atata timp cat esti doar pentru tine, totul decurge perfect. Chiar daca cineva iti cere ajutorul, e bine sa il dai dar doar cu titlu informativ, pentru ca tot ce vrea el/ea face. Si problema cea mai mare s-ar putea sa apara atunci cand zici ca totul s-a incheiat: poti chiar sa devi un "mic" inamic. Si nu e bine... (prietenii stiu de ce).
Acum altceva ma macina....si nu stiu cum sa fac ca sa ma conving ca nu am dreptate. Imi este frica de tradare chiar din partea celui care imi stie cele mai multe din "povesti". Este o senzatie de frica cumplita. Te simti asa... fara nimic.
Pentru ca el ti-a fost alaturi atunci cand ai avut cel mai mult nevoie, acum frica de tradare este groaznica. Sper ca totul sa se intample doar in capul meu... sper... sper... Poate e doar o senzatie de moment... senzatii care le-am mai avut si cu altii, dar nu erau asa de apropiati de mine...
Stau si ma intreb ce rost ar avea sa fie asa cum cred eu si ma incurajez singur. Poate e doar in mintea mea...si atat.
C.I.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu