Articolul asta l-am scris intr-o zi de mirare crunta... Chiar daca vezi multe in ziua de azi si nimic nu te poate lua prin surprindere, uite ca mai sunt situatii la care nu te astepti chiar daca sunt la ordinea zilei.
Se intampla in jurul nostru in fiecare zi, in fiecare ora... Oamenii care te inconjoara sunt alcatuiti din multe parti. Mai rau este cand descoperi tarziu parti care te lasa cu gura cascata. Acei ochi care te privesc dar care tu nu ii vezi...
Traim intr-o lume in care ne place ca toti sa ne zica toate problemele lor in fata fara sa ne "menajeze". Asta ar trebui sa fie o anumita urma de civilizatie: vorba sincera.
Mi s-a intamplat zilele astea sa aflu ca stau langa oameni, de vreo 4 luni, si nu i-am cunoscut deloc asa cum trebuie. Fiecare om isi afiseaza o anumita masca pe care o foloseste in contactul cu majoritatea interlocutorilor sai. Insa cand stai multe ore pe zi cu acei oameni, uneori, acea masca ar trebui indepartata incet, incet...
Am ajuns sa stau si sa ma intreb daca colegii mei de camera sunt intr-adevar COLEGII mei de camera. In tot timpul asta de cand m-am mutat in acest loc'sor am incercat sa fac in asa fel incat toate relatiile interumane sa fie cat mai bune, placute si colegiale. Ajunsesem sa cred ca am nimerit intr-o camera cu colegi ok, insa situatia nu sta tocmai cum ma asteptam. Si cel mai rau este ca stam sub acelasi acoperis si toate "comunicatiile" sunt de forma.
Asa e lumea asta: rade om de om si dracu' de toti!
C.I.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu