Dupa o pauza de cateva zile, am revenit intr-o lume comunista...

Urmele comunismului inca persista. Astazi mi s-a confirmat inca o data chestia asta. Un sistem de invatamant de tot c.......

Un exemplu foarte simplu mi s-a dezvaluit astazi la facultate. O iubita profa de seminar a facut-o de oaie in cel mai barbar stil.

Se facea ca noi trebuia sa ne prezentam niste proiecte cu structura comunista (de la 80-90-100 si ceva de pagini in sus). Un numar de 20 de studenti trebuiau sa faca acest lucru intr-o ora si 20 minute. Trebuie mentionat faptul ca se punea foarte mult accentul pe o prezentare cat mai buna, stufoasa, si necitita de pe foi. Profa noastra si-a programat aceste prezentari in 2 seminarii, MAXIM.

Pana aici, mai nimic care sa dea de banuit. Insa cand realizezi ca o prezentare de proiect dura cam 40-50 minute si exista un risc iminent de a ramane fara prezentare, nu prea iti mai ardea sa discuti cu colegul de langa tine.

Seminarul buclucas a inceput cu o frumoasa intarziere de-a profei de numai juamtate de ora. Deci 5 grupuri de fraieri au pierdut din start timp pretios. Spun fraieri pentru ca exact asa eram tratati: proiecte cat mai mari, stufoase, din 70 de mii de surse bibliografice, ore nedormite, stress si foarte, dar foarte mult timp pierdut.

Dar sa revenim la seminarul cu pricina. A inceput un prim grup de fete cucuiete, care s-au intins tata la prezentare cum se intinde marea la soare: adica muuult, muuult, muuult. Si cand am vazut noi restul ca nu se simtea nimeni din zona de prezentare sa se mai opreasca am inceput sa ne mai foim, una alta. Si o colega de-a noastra, ne-a trantit-o frateeee, de a ramas mai toata lumea ca la dentist: cu gura cascata. Ce o fi vrut sa zica, cred ca cu totii ne-am dat seama, dar mai bine ca nu am aratat. Dupa faze de genul "sa nu citesti ca nu avem nevoie!", "nu citesc doama profesoara, dar stati sa vad unde am ramas", "daca vreti sa vorbesc mai tare si mai rar, din timpul vostru iau sa stiti", s-a trecut la urmatorul grup care si-a cam facut si el de cap cu intinderea.

Cand se apropie frumosul sfarsit de seminar, veni si randul grupului din care faceam parte, sa prezinte. Insa dna profa, si-a strans catrafusele si a dat spre iesirea din sala. Atunci o revolta se isca din parte celor multi care mai aveau de prezentat, insa tratata cu un deosebit sictir comunist din parte profei. Nu era ea de vina ca noi nu ne-am organizat cu prezentarile, dar nici noi nu eram de vina de faptul ca dansa nu si-a programat deloc bine timpul.

In conditiile in care o prezentare dura 40-50 minute, in conditiile in care fiecare dintre studenti isi dadea interesul sa prezinte cat mai bine parte sa (mai mult sau mai putin chinuita) ca sa nu ia punctaj mic, in conditiile in care eram cativa studenti (buni la numar) de prezentat, profa noastra si-a programat in asa fel seminariile incat a ajuns la un numar de 2 pentru toate prezentarile. Cine a avut marele ghinion de a nu prezenta in timp util lucrarile si-a cam luat-o in freza. Acest luat in freza consta in vreo 4 ore de asteptare pe la usi si multa, dar multa milogeala, ca unei profe dezorganizate sa ii vina mintea la cap si sa realizeze ca noi nu eram deloc de vina pentru proasta situatie creata. Bineinteles ca si eu m-am aflat printre cei raniti de acest refuz al profei de a ne mai asculta, ca daca nu eram, nu stiu daca mai scriam.

Un stat pe la usi de aprox. o ora si jumatate, ne-a adus la concluzia ca cu dreptatea in mana vom face exact fiiiiissssss. Trebuia sa adoptam o atitudine de cult al personalitatii si sa incepem sa ii "cantam" vrute si nevrute (mai ales vrute) profei. (am uitat sa zic: daca nu prezentai proiectul, nu ti-l lua la corectat, si daca nu ti-l lua la corectat, nu intrai in examen). Deci nu prea era joaca. Numai daca luai in considerare timpul pierdut la biblioteca si orele (cam 25-30 la numar in cazul meu) de stat in fata calculatorului pentru a intocmi acea lucrare de licenta, masterat si doctorat la un loc iti puneai mana in cap. Plus ca nu mai intrai in examen.

Intr-un final dupa ce profa a primit cateva replici anticomuniste in fata, a cedat intr-un mod cam aiurea zic eu. Nu a mai pus in discutie ca vezi Doamne pierde din timpul ei, ci a zis foarte contrariata ca daca gasim o sala libera ea ne va asculta pe toti cei ramasi pe din afara. Bineinteles ca la ora aia in ASE gaseai 100 de sali libere, nu una, am rezolvat problema numai decat.

Si stai si mai pierde inca vreo 2 ore, intr-o sala batuta in cap de soare pentru ca la multe proiecte sa atraga atentia de 1000 de ori...

Si uite asa azi am trait o zi cu puternice trasaturi comuniste, in care o profa cere proiecte de zeci si sute de pagini, in care aceeasi profa spune cu o nonsalanta de invidiat ca nu e vina ei ca nu este timp suficient de prezentat si in care stai ca prostul pe la usi sa iti plangi de mila si apoi sa incerci sa o ridici in slavi pe profa ca sa te asculte si pe tine putin (ca vorba aia, ai muncit ca un fraier sa aduci maculatura la fcultate). O zi in care aveai mari sanse sa te certi cu toti din jurul tau pentru ca fiecare lupta pentru o "supravietuire", o "supravietuire" pe care de fapt trebuia sa o avem de drept. O zi in care colegi cu care stai zi de zi langa tine iti dau niste replici de ramai ca un vitel la poarta noua, incercand sa nu realizezi ce a vrut de fapt sa spuna. O zi in care vedem ca sistemul de invatamant romanesc inca mai are putoarea anilor de sub Ceausescu, Gheorghe-Gheorghiu Dej. Si uneori pute de iti stramba nasul. E groaznic, rau de tot.

Dar asta se datoreaza si celor care, sincer, nu prea au ce face acasa. Mai iesiti oameni buni din casa si respirati aerul unei vieti moderne. Nu mai suntem sub comunisti cam de vreo 20 de ani. Ia reflectati si veti vedea ca am dreptate.

Nu fi curios unde nu te pricepi. S-ar putea să o păţeşti.

C.I.

Trebuie doar sa iti placa si sa iti pese...

Astazi o noua si frumoasa zi de facultate... Ce sa zic!!! Am avut examen la MK Direct si ne-a epuizat (vorba unui coleg). Un examen care multi dintre studenti si-ar dori.

De dus m-am dus si eu ca sa fac un act de prezenta si sa nu ratez examenul, pentru ca la capitolul cunostinte eram planta marina. Nu apucasem sa citesc decat o singura data ceea ce aveam de invatat, iar la un examen nu asa trebuie sa te prezinti ca sa il iei. Insa aceasta abordare am avut-o si in urma experientei altor colegi de la alte facultati sau grupe care au avut acelasi examen cu acelasi prof.

Totul a inceput cu o lunga asteptare a profului. Dupa o lunga asteptare isi face si omul aparitia. Un munte de om. Nu mai fusesem niciodata la cursul lui si deci nu stiam cum arata. Stiam doar ca e printre cei mai de gashca si openminded profi. De asta mi-am dat seama de cand a deschis prima oara gura. Un tip foarte relaxat si probabil perfect constient ca studentii, la examenul lui, vor copia pe capete. Gandit si facut. Dupa cateva minute in care a pus in ordine numerele de lucrare, a inceput examenul. Nu mai mult de 15 grile si exact 30 minute. Cu un +- de 3-4 minute. Bineintele ca atunci cand unui om ii dai un deget incearca sa iti ia toata mana (in cele mai multe dintre cazuri), noi am mai profitat si de marja de eroare data de el.

In timpul examenului, atmosfera linistita ca in fiecare examen. Fiecare cu foaia lui, incercand pe cat posibil sa acopere ca sa nu vada colegul. PE NAIBAAA!!! Zgomot frate ca in Gara de Nord. Ca niste nebuni am inceput sa vorbim, sa rezolvam impreuna subiectele ca nu cumva sa gresim vreunul. Daca am gresit sau nu ramane de vazut la rezultatele finale. Omul a intrat linistit pe internet si si-a vazut de treaba ceva vreme. Insa cand a vazut ca lucrurile iau o turnura neasteptata (nu mai aveam mult si ieseam din sala ca sa mai vedem si alte opinii pentru grilele noastre) a zis cu o voce calma si neasteptat de linistita sa incercam sa ne temperam. "Daca vreti sa comunicati, puteti sa o faceti foarte usor prin semne, fara a tulbura linistea publica!" Atunci bineinteles ca studentii s-au adaptat si au adoptat metoda semnelor, fara a se sfii cumva ca ii vede cineva din directia catedrei. Si asa comunicand, fara a ne deranja cineva din procesul nostru de comunicare, uite se sfarsi si examenul asta. Care mai de care dintre studenti au iesit cu zambetul pe buze, constienti fiind ca aceasta materie a scapat de titulatura de restanta. Chiar daca rezultatele finale si oficiale nu se stiu, toti sunt convinsi ca au macar nota de trecere. Si asta se intampla pentru ca prin fiecare grupulet de studenti se afla macar unul(a) care sa fi invatat cu adevarat la obiectul respectiv.

Chiar ma intrebam cum de un asemenea prof, care pentru noi a predat un curs de profil (nu era optional) are linistea si impacarea sufleteasca stiind ca studentii lui copiaza si nu au nici un stress. Pentru ca sa fim seriosi, daca si-ar pune capul cu noi, greu am mai copia. Si tot mie mi-a venit raspunsul: daca chiar vrei sa faci ceva cu facultatea asta si profilul este si unul care sa iti mai si placa, inveti tata de bunavoie si te pregatesti fara a fi stresat ca ai examen. Si tocmai acest modernism al profului arata ca facultatea este "facultativa". De ce s-ar omori el sa faca politie cu noi la examen? Ai invatat si vrei sa vezi cam la ce nivel ai acumulat cunostintele care iti vor fi foarte folositoare pe viitor, atunci nu vei avea nicio treaba cu niciun alt coleg. Faci ce stii si asta e. Insa sistemul de invatamant romanesc iti "sopteste" in spate ca trebuie sa ai note mari ca sa ramai sau sa treci la buget, asa ca daca se poate, de ce sa nu copiez. In aceasta situatie ma aflu si eu ca multi altii. Imi este rusine sa recunosc asta pentru ca facultatea la care am intrat este una care chiar imi place si care chiar iti este de foarte mare folos in viata, in conditiile in care totul in ziua de azi trebuie promovat si vandut. Vorba unui coleg din camin: "Nu mai am mult si o vand si pe mama!"

"Traim in Romania... si asta ne ocupa tot timpul!" - Mircea Badea

C.I.

Oamenii legii isi fac treaba in Romania!!!

O captura de proportii a Politiei Romane a scos la iveala profesionalismul si interesul oamenilor legii pentru siguranta cetateanului, platitorul de taxe si impozite, din venitul caruia ei isi iau leafa.

O actiune in forta a oamenilor legii in Parcul Herastrau din capitala s-a sfarsit cu o captura importanta a acestora: un clovn =))=))=))

Ca si cum toate problemele noastre ar fi luat sfarsit si politistii nostrii nu mai aveau de munca, s-au gandit ca ar da foarte bine la imagine sa incerce perchezitionarea si identificarea unui clov din Parcul Herastrau. Bineinteles ca acesta din urma se afla langa un grup de copii pe care incerca sa ii distreze si sa le faca viata de copil mai frumoasa. La o perchezitionare mai atenta, acestia au gasit asupra sa arme mortale si stupefiante: bomboane si mingiute colorate. Copiii din jurul lui se uitau stupefiati asupra oamenilor legii fara a intelege macar putin din ceea ce se intampla. De ce acesti oameni imbracati in uniforme le strica distractia si se leaga de un prieten de-al lor. Si ca si cum toata aceasta mascarada nu ar fi fost de ajuns, l-au mai si luat pe sus si dus la sectie pentru ca nu avea acte asupra sa.

Daca in alte capitala moderne din aceasta lume pe strada se desfasoara un adevarat teatru cu multe personaje si personalitati, la noi, in iubitul Bucuresti, un biet clovn care bucura niste copii intr-un parc, este perchezitionat si dus la o sectie de politie pentru ca nu avea actele de identitate asupra sa. Bravo Politiei Romane! Au dat dovada de profesionalism la cel mai inalt nivel.

Profesionalismul înseamnă să ştii cum să faci, când să faci şi să faci.

C.I.

Despre alti bloggeri... si despre a lor pasiune

Am citit astazi un post de pe blogul lui Ciutacu. Si cand mai "navigam" pe blogul lui, am descoperit adresa unei tinere jurnaliste pe care am placut-o inca de la primele aparitii intr-o emisiune de la Realitatea Tv. Este vorba despre Oana Dobre. O jurnalista care spune cam tot ce trebuie cand trebuie. In unele emisiuni in care era partenera lui Mihai Tatulici, aveam senzatia ca aceasta jurnalista chiar incomodeaza. Si incomodeaza pe multi atunci cand incearca sa mai afle una, alta...

As incheia acest scurt post prin a zice ca tipa este mult prea tare pentru cei care ne conduc viata din toate punctele de vedere, pentru cei care fac multe show-uri pentru nimic si nu in ultimul rand pentru cei cu care lucreaza. Cred ca o televiziune de stiri are nevoie de mult mai multi oameni ca Oana. Cu o floare nu se face primavara, dar macar vine o adiere de vant caldut.

Vizitati si voi blogul ei. Il gasiti in "Ce mai vizitez si eu..."

C.I.

Oare a inceput sa se astearna linistea si asupra noastra???

O zi linistita cum de mult timp nu a mai fost. In totalitate nu a fost ea chiar in totalitate linistita, dar nici pe departe fata de altele. Doar o discutie in contradictoriu si... atat. Nu stiu ce concluzii s-au tras din acest contradictoriu, dar dupa a fost mai bine. O seara linistita si fara apropo-uri intepatoare sau indecente.
Dupa furtuna cred ca a mai venit si soarele pe strada noastra, desi aveam impresia ca avem "casa" noastra e la umbra. Sper ca sursa umbrei sa fi fost indepartata.
De acum incolo, lucrurile vor fi lasate sa curga in ritmul lor fara a mai interveni asupra lor. Cu cat te implici mai mult si pui mai mult suflet, cu atat iti iei mai multa "bataie". Oricine orice ar face, sigur vei fi si tu vinovat. Si aste de ce? Pentru ca pui prea mult suflet.

Pasiunile sunt vijeliile vietii.

C.I.

Aveam un frate... pe care nu l-am pierdut

Inca de cand eram la mama acasa, aveam alaturi de mine un prieten pe care mi l-am castigat de-a lungul timpului. La inceput era un om care nu atragea foarte mult atentia. Nimeni nu voia sa aiba nicio legatura cu el si nici nu voia sa il ajute.

Se spune ca necazul te apropie. Pe noi necazul chiar ne-a unit foarte mult. Se facea ca odata acest om a avut nevoie de cineva langa el pentru a trece cu bine de anumite etape ale vietii. In acele clipe s-a cerut ajutorul mai multor persoane pentru asta dar nimeni nu a vrut sa raspunda cerintei. Intr-un impuls am zis ca eu voi face tot ce imi sta in putinta pentru a-l ajuta. Zis si facut. Insa dupa ce totul a trecut cu bine, am zis sa ne mai intalnim si nu sa uitam totul ca si cum nu ar fi fost nimic. Si incet, incet, ca orice prietenie, totul a inceput sa se lege. Nimic nu faceam fara sa nu ne sunam. Nicio bucurie, nicio problema nu ne-o petreceam singuri ci unul langa celalalt asa cum puteam mai bine. Cine ne vedea ar fi spus ca suntem ca doi frati. Si daca noi nu ne dadeam seama de asta, chiar asa era.

Asta a durat insa pana intre noi a aparut o distanta fizica care a tulburat legatura noastra. Desi exista telefoane, desi exista acest internet, ceva intre noi lipsea: intalnirea fizica. Si cum ochii care nu se vad se cam incep a uita, fara sa ne dam seama intre noi a aparut o mica groapa, care cu timpul a ajuns prapastie. Trebuie sa recunosc faptul ca la un moment dat am realizat existenta acestei prapastii insa nu am putut sau nu am incercat sa fac ceva. Atunci cand am avut probleme mai mari, el a sarit de fiecare data cand a avut posibilitatea pentru a ma ajuta. Si astfel a incercat sa mai astupe din haul ce era intre noi. Lucru care l-a si reusit de altfel. Am avut pe umarul cui sa plang fara sa imi fie teama ca ma va judeca la un moment dat. Insa timpul trecea si eu nu faceam nimic pentru a-l ajuta la astuparea acestui gol imens dintre noi. Pana cand intr-o zi, mi s-a aratat ceea ce era de mult intre noi si nu prea vedeam. Mi-a spus ca un prieten adevarat e acela care te ajuta cand ai nevoie, dar un frate te ajuta inainte de a-i cere tu ajutorul. Iar eu pentru el am fost si voi ramane un frate. Pe moment acele vorbe au fost spuse si inregistrate. Si cand am ajuns acasa, am realizat ca intr-adevar in timpul cat eram acasa si chiar cand am ajuns aici la facultate, am avut un frate... pe care insa nu l-am pierdut. Un frate caruia nu i-am mai acordat atentia de care are nevoie. Dar cel mai mult ma bucura ca m-a asigurat de faptul ca voi ramane mereu un frate, iar asta pentru mine inseamna enorm de mult. Si conteaza ca atunci cand te bucuri sau atunci cand plangi sa ai pe cine sa chemi sa iti fie alaturi. Am ajuns sa realizez ca un frate nu trebuie neaparat sa fie un frate din aceeasi mama ci acel om care te ajuta si atunci cand nu ceri ajutorul. Ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat langa mine SIGURANTA de care de multe ori am nevoie. Stiu pe cine sa chem sa fie alaturi de mine. Atat la bine cat si la rau. Niciodata nu voi renunta la fratele meu.

Prietenul adevărat iubeşte oricând, şi în nenorocire ajunge ca un frate.

C.I.

Dupa fapta... si rasplata... ... ...

Furtuna mare pe Marte. Acolo sus incepe se sa strice ceva... ceva care a inceput dintr-un click.

Cunosteam in urma cu vreo 3 ani, 3 prieteni foarte buni. Cel putin ca aparente, ei se intelegeau ireprosabil de bine. Era o prietenie stransa si invidiata de multi. Se incercau tulburari ale relatiei dar pentru inceput toate erau fara succes. A trecu mult timp, timp in care totul decurgea normal si fara nicio problema: toti 3 treceau prin incercari grele si prin bucurii fara a se strica ceva in relatia dintre ei.

...cand intr-o zi ceva a inceput sa se schimbe. Incet, incet, unul dintre ei a inceput sa isi arate adevarata fata. Nu pot sa zic ca avea o latura foarte rea dar nu era ce trebuia pentru ca totul sa continue asa cum fusese pana atunci. Timpul a trecut si s-a produs o separare discreta dar continua pana cand s-a ajuns la situatia ca erau 2 prieteni si un strain. Ajunsesera la concluzia ca nu il cunosteau pe al 3-lea nici macar cat un bob de mazare. Al treilea ajunsese incat se ascundea de ceilalti 2 in absolut to ce facea si traia intr-o continua negare a tuturor actelor sale. S-a incercat o reinchegare a grupului de n ori, dar al treilea facea mereu nota discordanta cu ceilalti 2.

Dupa indelungi incercari s-a ajuns la concluzia continuarii "drumuli vietii' impreuna doar de catre cei 2. Al treilea a fost scos definitiv din "joc". Cel mai greu ii venea unui dintre ceilalti 2 care suporta multe lucruri rele care i se intampla, suporta incercari grele din partea celorlalti atat din afara cat si din grup. Dar intr-un final pune punct irevocabil. Asa ca la un moment important din viata lor, relatia de prietenie s-a stins.

Acum in zilele noastre, acolo pe Marte fiecare are viata lui separata de a celuilalt, dar inca o legatura stransa se pastreaza. Iar cei 2 care ramasesera prinsi in "joc" inca mai pastreaza o relatie stransa... sau cel putin asa vrea sa creada cel care sufera cel mai mult si pune cel mai repede si mult suflet. In ultima vreme cei doi ramasi in poveste au trecut prin clipe foarte grele... extrem de grele... Ultimul la care m-am referit a trecut prin clipe cumplite iar in agonia suferintei nu a mai putut sa ceara ajutor celor din jurul lui sau a celuilalt prieten. Se astepta doar ca multe din semnale sa poata fi bine intelese de celalalt. Un prieten de-al meu spunea ca un prieten iti este prieten cu adevarat atunci cand te ajuta daca ii ceri ajutorul, iar un frate este cel care te ajuta inainte de a-i cere ajutorul.

Insa nu s-a intamplat asa, dar totul a revenit la normal dupa o lunga discutie asupra durerii aceluia in cauza. Totul a revenit la normal si prietenia parea ca este la fel ca la inceput: de nestricat.

In scurt timp roata vietii a mai facut o tura si al doilea dintre ei a fost greu incercat de viata. Bineinteles ca a apelat la cine stia ca va gasi un sprijin. De ajutat a ajutat-o cat de mult a putut, tinand cont ca problemele celuilalt nu se sfarsisera si era tot la fel de grele, insa mai usor de suportat. A facut ce a crezut ca e mai bine pentru celalalt si a pus suflet mult ca de obicei. A incercat sa ii scoata toate problemele din cap cum a putut mai bine. Insa roata vietii a mai facut o tura, iar in viata celor 2 a reaparut al treilea. Dupa o aparenta absenta totala, s-a intors. Ca la orice reaparitie a incercat lipirea de catre unul din cei doi ramasi in urma rupturii. Cel care a avut ultimul probleme a incercat sa primeasca ajutorul noului venit. Si a ajuns la o concluzie: cel nou venit ii este mult mai de folos decat cel care i-a fost mereu alaturi de la ruptura definitiva si pana in zilele noastre. Asa ca cel care a incercat sa ii fie mereu pe cat de aproape posibil (in ciuda chinului mare la care era supus) a primit un frumos raspuns la intrebarea cine te-a ajutat sa treci macar putin peste ce a fost mai greu: macar ea a reusit sa ma faca sa ma regasesc si sa trec peste... ... ...

Fericiti cei blanzi, ca aceia vor fi rasplatiti "pe masura"!!!

C.I.

Despre muzica...sau doar un tip de muzica

Un subiect foarte delicat in zilele noastre este muzica. Am deschis acest articol cu un videoclip relativ nou dar care, mie personal, imi place foarte mult (si sunt sigur ca sunt mai multi carora le place).

Sunt foarte constient de faptul ca in lumea asta se asculta foarte multe genuri de muzica, dar la fel de constient sunt si de faptul ca fiecare are dreptul sa asculte ce fel de muzica vrea. Mi se pare o foarte mare tampenie ca atunci cand afli ca cineva asculta alt gen de muzica decat asculti tu, sa il/o marginalizezi.

Am observat ca in ziua de azi exista un trend ascendent al celor care afirma sus si tare ca sunt rock-eri si ca ei asculta doar muzica rock. Chiar nu stiu ce sa mai zic. Dar si daca nu asculti muzica rock, ce se intampla? Am observat ca daca nu esti rock-er, nu mai esti la fel de bine "privit". Nu conteaza ce altfel de muzica asculti, daca nu esti rock-er nu e de bine. Si ce e de facut cu cei care asculta house, latino, sau orice alt gen de muzica? Cumosc persoane care in urma cu cativa ani ascultau alta muzica in afara de rock. Toate bune si frumoase pana cand a ajuns la facultate in frumoasa noastra capitala, Bucuresti. Nu au trecut mai mult de 3-4 luni de zile ca baiatul nostru a trecut brusc pe rock fara a mai recunoaste ca a mai ascultat si alte genuri de muzica. Se observa faptul ca cica ai fi COOL daca ai asculta rock. Nu mai spun ca pe langa toate acestea se mai adauga si o schimbare in credinta lor aparand o urma de indoiala asupra existentei lui Dumnezeu. Nu stiu ce le "zice" rock-ul asta, nu stiu ce le "face" rock-ul asta de ii schimba complet pentru a fi COOL si "in randul lumii".

A asculta muzica inseamna a asculta absolut tot ce iti place. Nu trebuie sa asculti o muzica doar pentru a fi in trend. In trend poti fi cu altele: cu moda, cu ultimele tipuri de frizuri, dar (dupa parerea mea) nu cu muzica. Muzica reprezinta mai mult decat o tendinta.

C.I.

Welcome back!!!

Este sambata seara in caminele din Moxa. Se simte deja ca vacanta s-a terminat. A trecut si Pastele, a trecut si 1 Mai, a trecut si un week-end de relaxare totala si stai si te intrebi: "Doar atat?"

Trece frate timpul cu o viteza inimaginabila. Stati si ganditi-va daca atunci cand erati mai mici, timpul trecea la fel de repede! Imi aduc aminte cand stateam prin casa, mai ales de sarbatori, si chiar aveam timp sa ma bucur de ele. Aveam timp ca sa fac mult mai multe lucruri si stiu ca aveam timp sa pierd timpul.

Zilele anilor care incep cu 200.. ne ofera in schimb foarte putin timp. Lasand la o parte faptul ca am crescut cu totii si ca avem mai multe griji fata de atunci cand eram mai mici, ma gandesc ca acum ma trezesc, fac cateva chestii (sau de cele mai multe ori fac multe chestii) si vad ca nu mai ete soarele sus pe cer. Foarte ciudat. Ziua are tot 24 ore, saptaman tot 7 zile si anul tot 365(6) zile. Insa trecerea secundelor s-a schimbat radical. Vorbesc cu parintii mei si imi spun ca atunci cand erau si ei putin mai tineri, nu trecea timpul asa de repede. La fel ca si noi si ei aveam mult mai mult timp in timpul zilei. Acum abia ai timp sa te trezesti, sa mananci ceva, sa faci cateva lucrusoare, sa mai umblii pe ici pe colo, ca a si trecut timpul si a venit noaptea. Asta nu cred ca ar fi vreo problema tinand cont ca multi au si viata de noapte destul de agitata.

Dar revenind la "Viata de camin", spuneam mai devreme ca vacanta noastra de Paste s-a cam terminat: mai avem o zi. Au inceput multi sa apara prin camin (deja se simte agitatie pe holuri, se simte un miros vag de sesiune care cred ca se va accentua odata cu trecerea zilelor si care va trece cu siguranta dupa 8 iunie), prietenii incep sa se adune de prin toate colturile tarii concomitent cu povestile lor de vacanta, iar vremea de afara incepe sa se strice (o alta dovada ca vine sesiunea). Desi multi dupa lungi drumuri abia ajung prin camine, unii au venit ca sa aiba de unde pleca. De exemplu un coleg de camera care a ajuns la Bucuresti pentru a pleca azi dimineata la munte. Foarte frumos din partea lui. Maine deja toata camera va fi plina si nu vei mai avea unde sa arunci un ac.

Daca tot vine lumea prin camine, va veni, incet, incet si inspiratia mea. Cum vorbesc mai mereu despre "Viata de camin" ca si o paralela cu viata de pe Marte, cei mai multi dintre protagonistii ei abia de acum se vad. Multe din lucrurile care s-au intamplat inainte de vacanta asta foarte scurta s-au schimbat in bine... sau in mai rau... Si cand spun asta ma refer la cei care imi sunt sau nu alaturi, ma gandesc si la noile intamplari din viata Blondei noastre... Confuze si nu in ultimul rand la toti ceilalti pe care vreau sa ii fac cunoscuti prin intermediul acestui blog (fiecare cu o poveste mai mult sau mai putin haioasa, frumoasa sau urata).

SI VIN CU FORTE PROASPETE.

Be right back...

C.I.

Relaaax, take it eaaaaaasy... ... ...

De 2 zile a inceput o saptamana foarte relaxanta pentru multi dintre noi. Dupa ce toti am petrecut in fata unei mese pline si imbelsugate de Paste, acum a venit randul unei alte sarbatori sa isi faca loc in viata noastra: 1 Mai muncitoresc.

Saptamana asta este una de relaxare totala si de lipsa de subiecte de discutie pe blogul meu. O saptamana de mult asteptata de mine pentru o relaxare totala.

Locul de munca avut pana acum o luna de zile, a adus un fel de rutina si izolare in viata mea. Zi de munca, venit acasa si stat putin cu prietenii, somn, iar o noua zi de munca, iar stat putin cu prietenii si tot asa pana cand nu mai stii nici cum te cheama. Daca nu as fi fost intrebat in fiecare zi ce mai face aeroportul (se stie cine), nu cred ca as fi stiut ca lucrez acolo. Intrebarea asta ma scotea din rutina muncii si ma introducea intr-o rutina a "Vietii de camin". E singura rutina care imi place deocamdata. Viata de camin este o viata de neegalat. Nimic nu se compara cu cativa ani petrecuti intr-un camin.

Ceea ce vreau sa scot putin in evidenta este lipsa timpului liber, lipsa cu care din ce in ce mai multi dintre noi ne luptam. Trebuie sa ne vedem si noi macar putin de viata personala si nu sa stam si sa vedem cum trece, iremediabil, timpul pe langa noi. Noi trebuie sa acaparam timpul si nu el pe noi si asta pentru ca Timpul este doar fluviul din care pescuiesc eu.

C.I.