Despre viata... Blog Ionut...

M-am mutat...

2009-11-08T06:54:00.002+02:00

De mai bine de jumatate de an mi-am mutat blogsorul de pe aceasta platforma (blogspot) pe wordpress.com si mi-am schimbat si numele :D

Cei care mai intrati si vreti sa cititi ce mai aberez io intrati pe noul blog: www.ionutzcris.wordpress.com

Multam

C.I.

London... Partea II si ultima...

2009-06-10T15:53:00.002+03:00

Deschid acest post cu ultima fraza din ultimul post: "Si inca nu am vorbit de ceea ce inseamna infrastructura si chestii de genul asta pentru ca mi-e ca evidentiez prea mult, cat rahat exista in tara noastra. Asta nu inseamna ca nu o voi face in curand."

Coborand din distinsul mijloc de transport pana la Londra, ajung in aeroport. Din aeroport, trebuie sa ma deplasez catre casa in care aveam sa locuiesc pentru urmatoarele 3 zile. Astia au autostrazi si in canale (ma gandesc eu). autostrazi cat vezi cu ochii, una peste alta, intersectii uriase si alte alea. Lateeee, cat vezi cu ochii si fara gropi. Ce m-a surprins foarte tare, era iarba tunsa de pe marginea autostrazii. La noi nu se tunde nici unde trebuie, nu mai vorbesc de iarba tunsa de pe marginea soselelor (ca la noi termenul de autostrada e aproape inexistent).

Asta se gaseste pe marginea autostrazilor. In oras, vine iarasi surprinderea. Strazi destul de inguste, asta e adevarat. Insa un trafic fluent de nu iti vine sa crezi. E o diferenta intre capitala europeana Bucuresti si capitala europeana Londra de iti smulgi parul din cap. Fluidizarea vine insa alaturi de un trafic muuuuult mai intens decat ceea ce exista in Bucuresti. Atunci am realizat ca acei 80 de ani prognozati de Silviu Brucan pentru a ajunge la nivelul civilizatiei din vest sunt putini, foarte putini. Extrem de putini.

Atata timp cat la europarlamentare se duc dudui ca Eba (numele ei ma duce cu gandul la Ebola) si Gigi Becali, cum naiba sa ajungi macar la jumatatea nivelului celor din vest.

Astea sunt ultimele cuvinte despre Londra, pentru ca am ajuns la concluzia ca nu mai conteaza.
Ma rog lui Dumnezeu sa apuc ziua cand voi pleca spre acolo fara sa ma privesc inapoi. Nimic nu ma mai tine aici, nimeni din cei care sunt pe langa mine nu ma mai tine aici. Cei de suflet vor fi cu mine acolo, asa ca pentru aici urez numai bine si sanatate!

Civilizatia este procesul de eliberare a omului de oameni.

C.I.

Uite ca mai apar si eu... London Part I

2009-05-30T03:22:00.002+03:00

Iaca dupa o lunga perioada de timp am decis sa revin si eu pe micile bloguri.
Dupa ce am postat un articol in care vorbeam despre pitipongeala din jurul meu, adica caminele Moxa, am intrat intr-o pauza. Pauza in toate: in activitate, in viata, in socializare, in tot...
Dar as putea spune ca e o pauza binemeritata. Am trait muuulte si am vazut tot la fel.
De curand am mai si plecat din tarisoara asta si mi-am trasat niste directii de viitor de la care nu prea as vrea sa ma abat :D Despre astea voi mai povesti pe parcurs...
Revenind la viata de zi cu zi, observ pe zi ce trece cat de inapoiati suntem ca si natie si cat de mult suntem in urma cozii Europei Mama. Distanta de la Soare la Pamant si inapoi e muuult prea mica fata de diferenta dintre noi si statele civilizate.
Nu sunt eu primul care observa asta si nici nu vreau sa reinventez mersul pe jos, insa cand vezi cu ochii tai nu te poti abtine sa nu vorbesti. Repet: nu sunt cel care spune si observa pentru prima data toate acestea, insa acum am mai vazut si eu cu ochii mei si doar intaresc ideea general creata.

Londra: ploaie, vant puternic, coafura rezista! Si rezista tata toate prin zona aia, ca daca nu ar rezista nu ar mai fi Londra. Frumos oras, imens, urias si alte cateva calificative din aceasta sfera, dar si curat, ordonat si plin de viata. Aglomerat dar si fluidizat in acelasi timp, civilizat, modern si clasic, plin si totusi nu prea.
Spiritul britanic isi face simtita prezenta pana in cele mai ascunse zone ale comportamentului si atitudinii. E un conglomerat de calificative, un oras care si-a lasat amprenta asupra psihicului meu.
Trecand peste drumul cu avionul care a fost un continuu roller coaster (si nu exagerez), e orasul imbinarilor perfecte. De cand am ajuns in aeroport si pana am decolat inapoi spre amaratul bucuresti, am trait in alta lume, o lume civilizata, bine pusa la punct si automatizata.
Trecand la partea de plimbare, de vizitare si de pierdut vremea prin Londra, adaug ca am fost si eu ca tot omul si ca sa nu mor asa cum am fost pana acum, la obiectivele principale si cele mai cunoscute ale orasului: London Bridge, Tower Bridge, London Eye, Big Ben, Westminster Abbey, Palatul Buckingham, Hyde Park, Trafalgar Square, Piccadilly Circus, Oxford Street, Madame Tussauds si metroul londonez :D
Nu am avut posibilitatea fizica sa vad mai multe pentru ca timpul nu mi-a permis. Insa multumesc lui Dumnezeu ca si astea mi-a dat posibilitatea sa le vad. M-a fugarit Dorian ca nebunul pentru ca e imens orasul asta si ca sa ajungem la cat mai multe obiective "strategice" a trebuit sa mergem ca nebuniiiii.
Pe langa alte multe chestii si Londra mi-a confirmat un lucru pe care l-am mai intalnit si pana acum pe unde am mai umblat: toooooaaaaaate natiile, IN AFARA DE ROMANI, stiu foarte bine sa isi promoveze obiectivele turistice si din pamant, din iarba verde scot locatii de vizitat si de produs bani. Noi care de exemplu avem Casa Poporului, a doua cladire in lume dupa Pentagon, nu stim nici cat e de mare cu adevarat. Nu mai incape vorba de stabilire ca si obiectiv turistic. Si in Londra si nu numai, scot tot felul de suveniruri spre vanzare care mai reprezinta o piatra, vreun fir de nisip care cine stie cand a fost descoperit sau vero zona de cativa metrii patrati pe care a calcat nu stiu cine. Bravo lor, si rusine maaaaaaaaaaaaaaare noua romanasilor.
Suntem atat de mici si de vai de noi... Si ma astept sa primesc replici de genul: "Bine ca ai vazut nu stiu ce zona a lumii sau nu stiu ce tara si te-ai gasit tu sa zici ca tara noastra e aiurea si e de rahat". Asa cum ma astept la astea, asa le si raspund: " Oricat de mult s-ar prostii unii sau altii sa spuna ca si Romania noastra e buna de ceva, nu vom ajunge nici intr-o mie de ani ca cei din vestul Europei. Si asta nu pentru ca nu avem ce arata, ci pentru ca nu are cine sa arate si nici cine sa puna tara asta la punct." Aici ma refer putin si la distinsa doamna udrea =))
Si inca nu am vorbit de ceea ce inseamna infrastructura si chestii de genul asta pentru ca mi-e ca evidentiez prea mult, cat rahat exista in tara noastra. Asta nu inseamna ca nu o voi face in curand :D

Civilizatia este procesul de eliberare a omului de oameni.

C.I.

Prin club...

2009-04-12T18:35:00.013+03:00

Cum ieri blogul meu a implinit un an si cum noi prin camin muream de plictiseala, ne-am hotarat o gashca destul de mare de oameni sa o ardem ca nebunii printr-un club.

Zis si facut: plecaram toti dupa o destul de lunga perioada de luare de decizii in clubul "The Gate" de prin zona Agronomie. Tin sa mentionez faptul ca vreo cativa dintre noi (eu si prietenii apropiati) am plecat in club pe baza de imprumut.

Dupa ce ne-am adunat cu totii in fata clubului si am intrat, pe mine si vreo cativa ne-a cam pocnit uimirea. Daca pana acum, cand mai ieseam si noi din Pasti in Craciun, mergeam prin cluburase inghesuite si micute facute in vreo pivnita de casa veche, acum am nimerit intr-unul destul de mare, inalt si bine aerisit. Prima impresie: foarte placuta.

Din toti cativa 20 de oameni cati am fost, nu cunosteam decat pe vreo 4. Dar la mine nu e problema foarte mare, ca eu ma distrez in orice conditii. Am intrat noi, ne-am facut comozi (cam inghesuiti 20 oameni la 2 mese de cate 3 locuri fiecare... dar suntem studenti si nu ne dau banii afara din casa deloc) si am inceput sa comentam locatia. Parerei bune pe general si din partea celorlalti membrii. Noi 4, eu, bubu, botez si andreutza (o veche si buna prietena) cunoasteam doar o singura fata din cealalta gashca mare: andreea. Ea era punctul de legatura dintre cele doua grupuri. Si doar atat a ramas... punct de legatura, fara a reusi sa faca comuniunea celor doua grupuri.

Pe la un 12 noaptea, s-a incins atmosfera in club. Distractie, muzica buna, agitatie, nebuneala, voie buna, bautura, fete, baieti si... fitzeeeeee. Ca la mama lor erau acolo. In celalalt grup, destul de separat de noi pe tot parcursul iesirii, erau tatii doua specimene in afara de oameni: pitzipoance si cocalari. Cum le-am recunoscut: pai era simplu... fitze, basini, haine mulate, poshetutze (nu erau Vuitton), par intins la maxim (de preferat blond, dar erau si brunete), rozul la putere, machiaj masiv, si bineinteles buzele tzuguiate si sclipicioase excesiv (o conditie sine qua non... fara ele nu intrii in categorie).
Ma, daca ar fi stat in bancuta lor ar fi fost intelepte. Dar cum pitzipoanca nu e pitzipoanca 100% fara poze, au trecut la actiune. Nu am poze de la evenimentul respectiv, dar tot am ales una de pe net care sa exemplifice momentul respectiv: Uitati-va la astea si mai adaugati una. Ca la noi erau 3, ca sa fie treaba treaba. Bineinteles ca show-ul a continuat toata seara (cel putin pana cand am plecat noi si nu le-am mai vazut).
Bai tata, au astea un stil de a turna machiaj pe ele de nu-i adevarat. E adevarat ca le face fata perfecta, dar stau si incerc sa ghicesc ce se afla pe dedesubt daca ele toarna in halul asta. In cautarile mele de poze sugestive pe net, am gasit si o varianta de pitzipoanca trecuta de prima tinerete. Feteleor, aveti grija sa nu o intreceti:
Ma gandeam cine le poate tine companie si imediat si-au facut aparitia 2 baieti cool. Tricou mulat, marca "No Stress", mers cu batul in fund, smecherie, miscari semi-techno, plini de fitze si vraja marii. Respectivii au zis ca aseara vor da lovitura vietii fara doar si poate. A inceput degringolada dintre cele doua categorii: unul se da la una, celalalt se da la alta... nu le iese, fac schimb (ca bunurile trebuiesc impartie). Nici asa nu le iese, se mai ia o gura de votca, sau una de whisky si treaba se repeta... la nesfarsit a fost aseara ca nu a picat nimic pentru nici unul dintre ei. Pacat, mare pacat, ca asa eram sigur ca nici unul din cele doua categorii nu nenoroceau pe cineva din rasa umana.

Aaaa, mi-am adus aminte... unul dintre ei a incercat ceva si in grupul nostru, dar nici de data nu i-a mers. Flitul e la putere.

In concluzie: distractie, muzica buna, agitatie, fitze, machiaj excesiv, buze tzuguiate sclipicioase, basini, mers cu batul in fund, vraja marii si alte alea. Mai pe larg, intalnire intre doua categorii similare, care a iesit bineinteles cu multe poze de hai faiv (ca fata, de mult nu au mai primit comenturi pe acolo).
Fetelor si baietilor, sa traiti tata de acum si pana peste 1000 de ani (in poze). Ca la cata publicitate va faceti e imposibil sa nu fie asa. Sa va traiasca neamul ca multi mai sunteti.

Precizari: tinand cont ca nimeni din cele doua categorii nu a fost mentionat cu numele sau ID de mess, nu vad de ce s-ar supara cineva. Pozele de pe acest post sunt cu titlu exemplificativ pentru a pune si putina culoare (ca eu am vazut aseara destula). Fata le este blurata tocmai pentru a nu supara pe nimeni. Articolul este creat cu scopul de a evidentia unele specii care cica s-ar lega de neamul omenesc. Persoanele carora li s-a mentionat numele nu fac parte din nici una din categorii.

Unele fiinte umane sunt capabile sa se comporte irational in numele frumosului. Nu mereu le iese.

C.I.

Un an...

2009-04-11T19:40:00.013+03:00

Astazi, 11 aprilie 2009, se implineste un an de zile de cand am zis sa ma apuc si eu de blogarit.

Cu aceasta ocazie, tin sa-i urez blogului un sincer si calduros "LA MULTI ANI!!!"

Tot cu aceasta ocazie, tin sa multumesc acelor catorva cititori fideli, care imi accepta mass-urile sau care citesc blogul si fara mass-uri.

Cu bloguletul asta (cu varsta de sugar) am reusit sa ma cert cu lumea, m-am impacat cu ea, am ras de unii de altii, am expus parti mai frumoase sau mai putin frumoase ale acestei lumi, insa sunt multumit de ceea ce am scris.

In cercul nostru de prieteni am facut vedete, sau le-am sustinut pe cele deja existente =)), am creat intrigi sau adevarate certuri. Cert este ca blogul a pus pe tapet diferite caractere umane, si a incercat sa schimbe macar cateva idei preconcepute prost din capul unora. Unele articole au fost de caterinca, altele au fost cat se poate de pragmatice si serioase. A expus o viata de zi cu zi, plina de mondenitati sau lucruri cu adevarat serioase.

Unele articole mi-au expus o particica din viata insa sub masca unor cuvinte intelese doar de unii intr-un anumit sens (in special amanuntele), si intelese de catre toti in sensul larg si general.

Deci pe general, un blog din asta, dupa parerea mea, este benefic. Iti mai arata si o altfel de fata, sau latura, a oamenilor, inclusiv a mea.

Buna intelegere dureaza atata timp cat iti tii limba.

C.I.

Blogurile... si cresterea de trafic...

2009-04-10T13:13:00.008+03:00

Uite ca am stat eu asa si m-am gandit mai bine si am ajuns la urmatoarea concluzie: blogul meu este citit doar de cateva persoane apropiate sau care doar asa mai tin legatura cu mine.

Drept urmare, vreau sa il fac cunoscut catre cat mai multe persoane. Si cautand eu idei asa pe alte bloguri mai cunoscute decat al meu, am gasit o carte destul de interesanta despre optimizarea site-urilor web. Pe langa cartea asta, am mai gasit multe alte idei si sfaturi, care garanteaza un trafic mult mai mare decat am eu acum si drept urmare, mai multi cititori ai ideilor mele.

O alta idee interesanta este cea referitoare la link-exchange. Pana acum nu am facut schimb productiv de link decat cu un singur om. O sa vad de acum incolo ce voi reusi sa fac.

Asadar, in urmatoarea saptamana voi pune la punct mai multe strategii de imbunatatire a traficului si apoi voi astepta... ziua urmatoare.

C.I.

Repetitia, mama invataturii...

2009-04-09T03:38:00.010+03:00

De trei luni incoace, eu nu mai am pace...
Si m-am apucat, de photoshopat...
Cu putina invatatura, munca, repetitii peste repetitii, a iesit asta:

Catorva nu le place poza asta deloc. Spun ca e groaznica. Groaznica ar fi doar daca te gandesti ca eu, personal, as fi acolo. Insa refuza sa vada chinul si munca depuse ca sa se ajunga la asa ceva. Insa mie imi place si sunt foarte mandru de ceea ce am realizat.

Munca este victorie!

C.I.

Se intampla in Romania anului 2009... Ce dragutz...

2009-03-30T11:39:00.005+03:00

Locatie: Bucuresti;

Anul: 2009;

O dimineata obisnuita de facultate, cu trezitul la ora 7 fara ceva... Pana aici, bineinteles nimic ciudat.

Iata insa ca vine momentul plecarii spre facultate atat pentru mine cat si pentru toti ceilalti colegi de-ai mei.

Eu si cu inca 11 colegi suntem norocosi sa avem parte de un drum linistit catre facultate, insa o colega de-a mea a intalnit peripetii pe drum: o familie, respectabila probabil, isi transporta o ruda cu metroul. Problema care incurca acum vine: ruda era moarta. :D Poate va vine sa radeti, asa cum mi-a venit si mie cand am auzit povestea pentru ca am trecut de mult de faza in care sa vad ca in Romania chiar se poate orice.

Da, la ora 8 dimineata, in sttatia Obor, o familie isi transporta o ruda decedata (de sex feminin) cu metroul. Transportul se realiza intr-un scaun obisnuit de bucatarie, inconjurat de rudele imbracate in haine potrivite pentru aceasta ocazie si anume negre. Probabil ca probleme prea mari nu au intampinat cand au trecut de garda de la metrou, pentru ca toti slabanogii aia sau toate femeile trecute de vreo 50 ani care reprezinta o anumita autoritate, nu s-au sinchisit sa faca ceva. Bine ca autoritatile, in general, isi arata coltii si puterea in cu totul alte cazuri. Dar asta e alta poveste pe care nu o suport, dar care am mai tratat-o in acest blog. Si daca probleme nu au intampinat din partea gardienilor, uite ca au intampinat din partea tehnicii moderne, care presupune ca trebuie sa fii viu ca sa o folosesti: coarnele de acces la / in metrou le-au dat rudelor raposatei cel mai mult de furca. Scaunul trebuia ridicat prin aer cu tot cu raposata in el. Nu-i asa ca e interesant ce se intampla la noi??? Nu va place???

Iata ca UE ne interzicea acum ceva vreme sa sacrificam porcii de Craciun prin injunghiere, dar nu se uita nimeni ca am ajuns sa transportam mortii cu metroul. Intelegem ca e pe sub pamant si ca ar fi un ultim antrenament pentru vecie, dar totusi... sa nu exageram chiar pana aici.

Intamplarea de fata a fost patita de o colega de grupa de la facultate, care a ajuns la cursuri stupefiata si i-a luat ceva pana sa ne povesteasca ce minunatii a intalnit ea in timp ce consuma serviciile Metrorex.

Moartea e savoarea existentei!

C.I.

Cu intarziere... dar cu aceeasi scarba

2009-03-24T02:32:00.005+02:00

Stiu ca asta s-a intamplat cu ceva zile in urma, insa acum am avut ocazia sa vorbesc despre...

Se face ca la noi in Romanica, s-au gandit niste scelerati mintali in adevaratul sens al cuvantului, sa faca mici modificari la Codul Civil si anume:

Agenţia de Monitorizare a Presei (AMP) a atras marţi atenţia asupra unei prevederi din proiectul noului Cod civil, care, în opinia acestei ONG, ar împiedica difuzarea emisiunilor de pamflet politic. „O altă atingere adusă vieţii private este considerată: utilizarea numelui, imaginii, vocii sau asemănării cu o altă persoană în alt scop decât informarea legitimă a publicului” (art. 80 litera i). Din această prevedere înţelegem că o emisiune de tip pamflet politic şi social cum ar fi „Divertis Show”, „Cronica cârcotaşilor”, „Mondenii” nu mai pot avea loc pentru că folosirea asemănării cu un prim-ministru sau preşedinte nu mai sunt posibile”, consideră AMP într-un comunicat difuzat marţi.

Citat Cotidianul, 18 martie 2009.

Daaa... deci intr-o tara libera, moderna, EUropeana, civilizata, asa ceva este posibil. Ba, deci astia nu sunt zdraveni deloc. Cum nu le convine cand mai rade unul sau altul de ei, cum intervin la latura legislativa. Este adevarat ca ei au puterea asta, dar, fir-ar ea a dracului de putere, nu noi le-am dat-o? Cand au vazut si ei ca asta ne mai bucura si pe noi romanii, s-au hotarat sa ne taie si macaroana asta. Cum sa faci asa intr-o tara EUropeana??? Cine dracu' sunt ei ca sa te ingradeasca in halul asta? Sunt Dumnezeu pe pamant??? Fi-le-ar puterea de cap sa le fie ca tot noi le-am dat-o... Aici intr-un fel sau altul ne-o platesc, insa nu cu aceeasi moneda cu care i-am investit noi in putere.

A inceput de mult timp sa mi se faca scarba de ceea ce vad in jurul meu, insa vad ca astia tin mortis sa ni se ia de tot de tara asta... Cat o sa mai furati ma din ea??? Cat o sa mai faceti ce vreti voi din ea??? Cat a facut si Ceausescu, doar pana ce a murit. Inca nu i s-a luat romanului chiar de tot, dar nu mai e mult pana atunci... tare va mai meritati soarta lui Ceausescu... TOTI, TOTI, TOTI. Va puteti numi orice, numai oameni nu. Animale, scarbe, jigodii, lepre si lista poate continua la nesfarsit. Nu mai e mult si pana si amaratele astea de idei liber exprimate pe o pagina de internet vor deveni istorie. De ce? Pentru ca atenteaza la imaginea bravilor nostrii conducatori, pentru ca asta sunteti: o imagine, fara fond. In spatele imaginii pute de iti stramba nasul. Sa va fie rusineeeeeeeeee... o sa ajungem o tara in care sa ne fie frica sa mai deschidem ochii dimineata pentru ca si asta va fi ilegal. Nu mai vorbesc aici despre legea lu' "Big Brother", ca scarba imi va provoca voma... si mi-e mila de laptopul asta.

Romanului ii este scarba si de umbra lui.

C.I.

De atat de mult timp...

2009-03-23T02:08:00.005+02:00

De atat de mult timp nu am mai scris pe blogul asta... nu am mai avut nici timp, nici chef, nici inspiratie... viata e mai monotona decat mi-as fi inchipuit.

Si cu toate acestea, tot mai am ocazia din cand in cand sa mai ies cu colegii, prietenii, la cate o cafea, un suc, o bere...

In seara asta, o duminica linistita si plina de aceeasi plictiseala caracteristica vietii mele, iesiram si noi intr-o cafenea, bar... nici nu stiu cum sa ii spun: Aromaroma. Un loc foarte tare. Un loc extraordinar de linistiti atat ca si locatie cat si ca atmosfera. Situat pe vechile stradute ale batranei capitale, intr-o curte veche, cu usi grele care te introduc intr-o anumita stare inca de cand incerci sa intrii. Lumina obscura, muzica in surdina, ritmuri orientale, muzica de linistire. Chiar daca totul mi se parea plictisitor la inceput, dupa un vin fiert, o prajitura si o alta portie de vin fiert, totul se leaga. Te calmeaza si te smulge cu totul din lumea monotona in care esti nevoit sa iti duci viata oricum grea.

Am mai iesit eu printr-un clubulet, printr-una, printr-alta... dar aici e printre acele locuri in care simti o diferenta. Mi-a placut foarte mult....

Dupa un pahar de vin fiert, ai impresia ca iti vine sa dai afara din sentimente si din ceea ce simti ca vrei sa faci... dar daca nu continui...

Scriind asta, mi-a venit in cap un cuvant dureros pentru cei care nu inteleg anumite situatii: ipocrizia...

Nadejdea este al doilea suflet al nefericitului.

C.I.

Oamenii ce te inconjoara...

2009-03-03T03:06:00.005+02:00

Articolul asta l-am scris intr-o zi de mirare crunta... Chiar daca vezi multe in ziua de azi si nimic nu te poate lua prin surprindere, uite ca mai sunt situatii la care nu te astepti chiar daca sunt la ordinea zilei.

Se intampla in jurul nostru in fiecare zi, in fiecare ora... Oamenii care te inconjoara sunt alcatuiti din multe parti. Mai rau este cand descoperi tarziu parti care te lasa cu gura cascata. Acei ochi care te privesc dar care tu nu ii vezi...

Traim intr-o lume in care ne place ca toti sa ne zica toate problemele lor in fata fara sa ne "menajeze". Asta ar trebui sa fie o anumita urma de civilizatie: vorba sincera.

Mi s-a intamplat zilele astea sa aflu ca stau langa oameni, de vreo 4 luni, si nu i-am cunoscut deloc asa cum trebuie. Fiecare om isi afiseaza o anumita masca pe care o foloseste in contactul cu majoritatea interlocutorilor sai. Insa cand stai multe ore pe zi cu acei oameni, uneori, acea masca ar trebui indepartata incet, incet...

Am ajuns sa stau si sa ma intreb daca colegii mei de camera sunt intr-adevar COLEGII mei de camera. In tot timpul asta de cand m-am mutat in acest loc'sor am incercat sa fac in asa fel incat toate relatiile interumane sa fie cat mai bune, placute si colegiale. Ajunsesem sa cred ca am nimerit intr-o camera cu colegi ok, insa situatia nu sta tocmai cum ma asteptam. Si cel mai rau este ca stam sub acelasi acoperis si toate "comunicatiile" sunt de forma.

Asa e lumea asta: rade om de om si dracu' de toti!

C.I.

Aceeasi Blonda confuza... oare e tot a noastra???

2009-02-26T03:57:00.011+02:00

Hmmm... cand stau si ma gandesc despre ce vreau sa scriu... ma intreb multe...

Pentru unii titlul pare, clar, destul de sugestiv. Sunt la fel de sigur ca si multe zambete, rasete, grimase mai mult sau mai putin favorabile... pentru subiectul tratat.

Insa vreau sa linistesc pe toata lumea si sa spun ca nu este decat un simplu update al unui mai vechi articol de pe acest blog.

Desi in ultima vreme s-a vazut ca profilul blogului a tins catre ceva diferit de ceea ce spun in acest articol, tin sa mentionez ca si acesta tot din viata mondena si lumea in care traim face parte... insa pentru un numar restrans de persoane.

Viata mondena se desfasoara si intr-un perimetru mai restrans, nu numai la televizor. De exemplu, in caminele studentesti (mai ales ale ASE-ului) exista mai multa viata mondena decat poate sa "produca" Monishcuta Columbeanu, sor'sa, Naomi, Nikita, Sexy Braileanca, Ogica sau mai stiu eu care vedeta sau diva de pe la noi.

Dive, vedete si staruri sunt peste tot nu numai la televizor sau in presa de scandal. :D

Blonda confuza a ramas in continuare la fel. As tinde sa cred ca e putin mai mult... De la ultimul articol in care o trimiteam cu tupeu la munca pe timp de vara, multe lucruri s-au schimbat destul de mult. Prietenie, amicitie, ura, dispret, cearta, mahala, repros, prostie, inconstienta, sunt doar cateva dintre cuvintele care caracterizeaza perioada ce a trecut. O perioada urata. Urata pentru ca ne-am facut-o cu mana noastra. Ceea ce isi face omul cu mana lui se numeste lucru manual.

Spuneam ca totul a ramas la fel, cu mici schimbari bineinteles. Dar fondul e acelasi: blonda confuza si putin aeriana, cu acelasi cap in nori... Spun asta pentru ca atat de putin isi cunoaste oamenii de langa ea, incat imi venea sa o bat uneori... Pentru ea sunt una si aceeasi un prieten si un amic, un dusmna si un om oarecare. Nu bat campii cand zic asta. Lunile ce au trecut m-au facut sa cred asta cu toata inima mea... Insa lucrul care ma mai bucura din cand in cand este acela ca ea orice ar face nu gandeste mai in profunzime: arunca vorbele si faptele ca un jucator de table care isi arunca zarurile. Nu conteaza catre cine o face, nu conteaza ce zice. Este unul si acelasi lucru. Aceasta nepasare este buna acum, cand prea putine te pot afecta, insa mai tarziu iti poate fi aproape fatala. Zice ca scoala vietii care o are ii este buna, insa mai nimic nu cred ca a invatat din ea.

Situatiile in care a fost pusa in ultima vreme a aratat un caracter care ii este caracteristic doar in situatiile dificile (si asta e bine) insa schimbarea totala care o sufera nu este deloc previzibila. Un lucrusor bun in relatiile interumane care nu implica oameni apropiati. Insa cand vine vorba de prieteni, ar trebui sa se schimbe multe. De multe ori eu si alte cateva persoane am fost acuzate ca nu stim ce inseamna o prietenie. Insa as vrea sa ii aduc aminte ca o prietenie nu inseamna sa stii toate inainte de a se intampla. Este decizia fiecaruia daca iti va spune anumite lucruri. Si ti le va spune, dar poate nu atat de repede pe cum crezi tu.

Spuneam mai sus ca anumite cuvinte ar caracteriza perioada care a trecut. Nu mi le retrag si as vrea sa ii spun blondinei ca, in ciuda a ceea ce ea crede, oamenii de care s-a descotorosit cu atata usurinta sunt cei care tineau, tin si poate vor tine foarte mult la ea. Sunt acei oameni care daca nu au mai vorbit cu ea de mult timp inca mai intreaba de sorta ei si li se face dor de ea, sunt acei oameni care au fost alaturi de ea atunci cand a avut nevoie. Si stie asta foarte bine. Sunt acele persoane pe umarul carora a plans cand simtit si cu care s-a bucurat cand a fost cazul. Insa doar O situatie nu schimba cu nimic sentimentele si trairile celor de langa ea.

Acum nu face nimic altceva decat sa isi schimbe viata si sa caute multe la cei care nu totdeauna au simtit cu adevarat prin ceea ce a trecut ea. Asta s-a intamplat si cu ceva timp in urma cand ea era capabila sa faca diferenta de perceptie intre cineva si restul lumii. Dar pana la urma asta a iesit la iveala. Blondo, incearca sa vezi si dincolo de aparente, pentru ca astea de cele mai multe ori inseala. Poti sa o iei ca pe un sfat prietenesc, sau doar ca pe un sfat. Daca pentru tine totul s-a schimbat intr-o singura zi, incearca sa intelegi ca legaturile sudate in timp se rup deloc sau foarte greu. Dar in timp si dupa multe incercari "frauduloase". O situatie de incercare sau de trezire la viata nu inseamna un sfarsit. Trebuie sa intelegi asta. Ceea ce s-a sudat in 2-3 ani, se rupe greu. Cuvintele astea le spun eu, dar le mai gandesc si multi care sunt "de-ai nostrii".

Ia vezi, asta ar schimba cu ceva mentalitatea ta de acum??? Intrebarea din titlu ramane deschisa pentru aceeasi blonda...

C.I.

D'ale lu' Caminu'...

2009-02-26T03:26:00.012+02:00

Bineinteles ca si aceasta zi a ajuns la final. Un final petrecut foarte tarziu in noapte pe holurile caminului.

Ziceam ieri ca peretii caminului multe au auzit si vazut, dar astazi am vazut si eu o parte destul de ascunsa a unei persoane. O vom numi in continuare Blurry Soul. A vrut ca anonimatul sa faca in continuare parte din viata ei, asa ca respectam acest lucru.

O fire plina de acea energie care ar trebui sa caracterizeze orice fiinta umana. Plina de voiosie, iubire, voie buna, nici nu ai ghici ce ascunde de fapt. O simpla discutie la ceas de noapte iti dezvaluie laturi ascunse ale omului. Asa s-a intamplat si in cazul lui Blurry Soul. Inaintea mea nu se deschid multe persoane si nici nu vreau asta pentru ca asta poate dauna foarte mult celui/celei implicate. Insa daca acest lucru se intampla, sunt deschis catre o ascultare sincera si dezinteresata. Insa Blurry Soul a reusit sa imi trezeasca foarte mult interesul prin ceea ce face. Daca o cunosti, nici nu ai zice ca e in stare de asa ceva. Ambalajul ei este tipic persoanei aeriene dar plina de viata, vesela dar cu doza de pragmatism necesara.

Vazand ce face m-am gandit sa le spun si celor care mai citesc blogul asta. Dar deocamdata le spun si le arat doar ce face fara a spune mai multe despre ea. Daca mi se va permite, voi continua.

Pentru inceput va arat asta:

De ce sa renunti la ceea ce iubesti?

De ce dintr-o greseala s-ajungi sa urasti?

De ce alergand s-ajungi sa clachezi?

De ce daramat sa speri ca visezi?

De ce ignorat sa vrei sa te-afirmi?

De ce deprimat sa vrei sa te reprimi?

De ce parasit sa simti ca lesini?

De ce FERICIT sa vrei sa te schimbi?

Multi care o cunosc in stare bruta ar zice ca nu e scrisa de catre Blurry Soul si ca nu si-ar pierde multe prea pretiosul timp cu asa ceva. Insa asta nu reprezinta o pierdere de timp ci o sclipire a unui suflet cald in lumea care traieste.

C.I.

Oameni, oameni, peste tot in jurul nostru, oameni...

2009-02-25T05:12:00.012+02:00

Ora 05:00 in caminele din Moxa. O noapte obisnuita ca toate celelalte, petrecuta pe holurile caminului sau la cate un film in camera.

Holurile caminului ascund multe povesti, multe destainuiri care de-a lungul anilor, daca ar fi sa fie stranse, ar da mii de volume de literatura. Zic literatura pentru ca multe povesti de viata sunt impregnate in tencuiala veche a zidurilor (acoperita acum de var lavabil dat prin marinimia ASE-ului).

Si eu, ca si multi altii mi-am scris cu "vorbe" pe pereti multe povesti. Multe lucruri aflate la ceas tarziu in noapte, multe lectii de viata, dar sa nu uitam si de mondenitati :D

Am ajuns la concluzia ca multi din jurul nostru intra in viata noastra si ies la fel de repede cum au si intrat. Mi-e frica insa sa ma gandesc ca unele persoane care au o anumita insemnatate in viata ta pot iesi la fel de usor precum au si intrat. Insa frica tinde sa devina certitudine. Cumplit.

Insa, nimic nu e mai bine decat atunci cand pe scoarta cerebrala ti se intipareste certitudinea si stii ca orice ai mai face nu te poti lupta cu morile de vant si iei lucrurile ca atare. Te gandesti totusi ca daca cineva acolo sus te iubeste va face in asa fel incat sa iti fie bine cu sau fara oameni langa tine.

Omul = Fiinta superioara, sociala, care se caracterizeaza prin gandire, inteligenta si limbaj articulat, iar din punct de vedere morfologic prin pozitia verticala a corpului si structura piciorului adaptata la aceasta, mainile libere si apte de a efectua miscari fine si creierul deosebit de dezvoltat.

Corecta definitia, nu? Corect. ;)

Pentru colegul meu care e cam lipsit de contactul cu realitatea sa stii ca si astea fac parte tot din lumea in care traiesti. Just for the record. ;)

Omul este visul unei umbre.

C.I.

Leapsa... Daca ar fi sa te muti...

2009-02-22T21:44:00.012+02:00

Cum nu am mai scris de ceva vreme pe blog, iata ca am primit o noua leapsa si m-am gandit ca ar fi un bun motiv de un nou inceput. Leapsa am primit-o de la Oigen si are titulu: "Daca ar fi sa te muti..." unde te-ai duce?

Ma, uite eu aici m-as duce:

Dubai... locul in care mereu se naste cate o idee... locul in care imaginatia omului a atins cote exorbitante. Futurismul imbinat cu orientalul fac acest loc unic. Un loc bun la toate. O lume intr-un singur perimetru. Capitala arhitectonicii, banilor, opulentei, cumparaturilor, distractiei, uimirii... Asta este Dubaiul si aici m-as muta. Fara sa clipesc.

Si cum obiceiul este de a da mai departe, dau leapsa catre Cole si Joaninha. Enjoy it!!!

C.I.

Cel mai recent raspuns...

2009-02-13T19:16:00.005+02:00

Pentru colegul care zice ca "ma cac pe mine cu blogul asta" datorita faptului ca am mai evidentiat anumite cacaturi din lumea in care traim...

Prietene, uite citeam acum pe Realitatea ca la Cluj a avut loc un jaf armat la o sucursala a Bancii Transilvania. Un nou jaf in mai putin de o luna. Vezi tu, asta e lumea in care traiesti. Si mai zi si multumesc Doamne ca nu ma aflu in unele din situatiile astea. Ca daca te-ai afla, iti spun eu ca nu ai mai spune ca ma cac pe mine... ai fi tu de mult cacat pe tine de frica, spaima si tot ce vrei tu.

Dar tu stai linistit si ia apararea politiei romane. Tu poti sa traiesti linistit in continuare, ca politia lucreaza pentru tine si pentru siguranta ta. Si pentru aia de la Cluj lucreaza si pentru aia de la Brasov a lucrat. Numai ca doi dintre ei sunt la Dumnezeu acum.

Dar dormi linistit, ca politia lucreaza pentru tine. Toti lucreaza pentru tine.

C.I.

Raspunsuri...

2009-02-13T18:23:00.006+02:00

Stateam astazi pe net (ca abia ne-a venit net-ul de cateva ore in minunatul ASE) si un fost coleg de-al meu de generala imi scrie pe mess: "te cam caci pe tine cu blogul asta" =))=))=))

Prietene, cu ce? Tu ai senzatia ca daca nu vezi realitatea si nu o percepi asa cum este ea de fapt, eu ma cam cac pe mine cu blogul asta? Ca ma cac pe mine scriind exact ceea ce se petrece in jurul meu? Eu scriu doar chestii care se intampla foarte aroape de mine si unele care chiar ma si implica. Tuu ai senzatia ca daca traiesti intr-o lume cu norisori si porumbei albi, acestea chiar exista??? Asta e realitatea baaaa! Poate oricine sa zica ce vrea, dar eu imi asum cele zise si cele scrise: asta e realitatea in care traim. O lume plina de imagine, o lume in care se fura pe rupte, o lume in care DOAR interesul propriu are prioritate si nimic mai mult.

Crezi ca daca eu am pus un titlu mai de caterinca (Traiasca politia romana in caminele ASE-ului) fac asta doar ca sa arat cat de tare sunt eu si ca iau politistii in ras??? Nu. Am scris asta pentru ca asta e realitatea. Se ocupa de niste probleme de fatada fara a le baga macar in seama pe cele de fond si pe cele cu adevarat importante. Tu ai senzatia ca in Romania merge ceva bine? Tu ai senzatia ca politia romana (si scriu cu litere mici pentru ca mai mult nu merita) chiar se ocupa de siguranta cetateanului??? Ai senzatia ca ii doar undeva de tine ca cetatean??? Daca da, atunci esti mult prea naiv pentru a trai in aceasta perioada.

Tu ai senzatia ca pentru noi cei din ASE, cei care sunt la conducerea departamentelor sociale si alte alea se gandesc la binele nostru??? Daca fac anumite lucruri le fac pentru ca sunt obligati (vezi aici anumite modernizari din cadrul caminelor... dar si alea facute de mantuiala... ca sa spuna ca au fost facute... ca prizele iti ies din pereti, ca scurgerea de la cabina de dus e sparta si norocul nostru ca exista si o alta scurgere in baie etc, etc, etc) dar nu ii opreste nimeni sa faca ceva doar de imagine. O ancheta si faptul ca li se aprinde parul lor din cap pentru ca e nu stiu ce petrecere in camin, sunt de fatada, de imagine. Ca lifturile nu merg bine, net-ul e vai de el... dar astea nu se vad. Se stiu, dar nu se vad. Asta e problema.

Tu ai senzatia ca daca am postat niste filmulete cu "Divele" din Romania am facut-o doar de dragul de-a o face? Rapuns: NU... Din pacate astea sunt "Divele" tarii, si din pacate doar astea apar pe la televizor si pe internet. Ca nu poti sa imi spui tu mie ca una ca Nikita e o buna cantareata sau nu mai stiu ce. Ca de fapt ea e NIMIC. Nu stie sa faca nimic. Stie doar sa se certe si sa injure si sa arate cat e ea de proasta. Asta stie sa faca.

Da, la ce ai mai vrea sa iti raspund??? Ca vad ca la treaba asta cu realitatea si lumea in care traiesti nu prea esti conectat. Iti spun o chestie si incearca sa ma crezi pe cuvant: Asta e realitatea si lumea in care traiesti. Sunt de cacat, dar astea sunt!!! Daca tu nu le vezi asa, incerca sa te mai trezesti putin. Poate niste apa rece pe ochi iti va fi de folos!

C.I.

Traiasca politia romana in caminele ASE-ului...

2009-02-11T18:08:00.020+02:00

Ora tarzie in noapte.

Locatie Camin Moxa D, Bucuresti;

Protagonisti: colegii de camera.

Povestea incepe cu o banala petrecere studenteasca in cimitirul din Moxa. Zic cimitir si imi asum acest lucru: nici nu zici ca e camin studentesc. Linistea si pacea sunt la ele acasa. Acest lucru este unul bun, insa cand se mai desfasoara o petrecere studenteasca, adica nu bataie... specific: petrecere studenteasca, sa fie tata lasata sa se desfasoare. Ca nu e in fiecare zi. Daca a fost una azi-noapte de acum cred ca se innoieste anul si alta nu va mai fi.

Bun... neinteresant foarte tare pana acum. Insa partea mai interesanta acum vine.

Un colocatar de-al nostru, de pe etaj cu noi, un pensionar la vreo... 22 ani (+/- 1 an) s-a gandit el mai bine ca si politia ar trebui sa participe la petrecere. Si i-a invitat.

O lege nescrisa a unui camin studentesc spune ca: inainte de a face invitatii si autoritatilor locale, te duci tata si ii "intrebi" pe petrecareti daca vor sa ii invite. Nu faci asa de capul tau, ca nu e petrecerea ta.

Telefon dat, politia romana intra in actiune. 4 oameni ai legii cu sapca si pusi pe treaba, numiti politisti isi fac aparitia la petrecere. Bineinteles ca atmosfera s-a cam tulburat. O petrecere mititica care se desfasoara DOAR in perimetrul camerei (nu pe hol, nu si la alte camere) nu poate decat sa deranje prin muzica. Muzica care se aude destul de incet datorita izolatiei facuta in timpul verii nu e cine stie ce. Un sistem audio 2+1 nu poate scoate extraordinar de mult. Oricat de performant ar fi. Deci un pensionar care are program de somn si medicamente foarte bine stabilit, nu poate face altceva decat sa cheme politia la petrecere. Buuuun.... autoritatile au venit in forta, si-au facut datoria, prin metode specifice au identificat locatarii camerei =)). Au indeplinit toate procedurile necesare pentru identificarea acestora si aplicarea legii. Trecand peste actiunea politiei romane, care altceva mai bun chiar nu are de facut si ancheteaza studenti pentru petreceri unice intr-un camin, colegii mei au devenit si victime ale conducerii ASE-ului.

Bineinteles ca de dimineata, administratia caminelor din Moxa si-a facut prezenta in fata usii noastre. Dupa multe chei in usa pe post de ciocanitoare, dupa mai multe cuvinte spuse cu viteza luminii si neintelese de nimeni, s-a auzit un: "Hai la director!" Era dna lenuta, administratora. Saracii, tristi si suparati ca si politia a participat la petrecere (pe buna dreptate, ca ii sustin in toate) au pornit spre cabinetul directorului departamentului social. Note explicative, mustrari verbale si tot tacamul au venit navala peste ei. Ca sa se arate ca se face treaba in Romania si ca ASE-ul este serios si nu permite o asemenea abatere de la regulamete. =))=))=))

Eu le fac o sugestie simpla: sa se duca sa vada cati din cei care stau in caminele din Moxa (care sunt cele mai ravnite camine) stau pe bune. Ei de mafia caminelor au auzit??? Da, dar nu fac nimic... pentru ca intr-un fel sau altul participa la ea.

Colac peste pupaza: domnul director vrea ca si ceilalti doi colegi de camera, neparticipanti la unica petrecere din Moxa, sa vina in audienta la el. =))=))=)) Intrebarea logica vine imediat: ce sa cautam noi acolo? Unul dintre cei doi clar nu poate sa vina pentru ca nici nu mai stie unde e Moxa de cand nu a mai dat pe aici, dar eu, victima a ASE-ului prin blocarea in lift acum ceva vreme, sunt. Si ma duc tata. Ma duc sa vad care sunt problemele administrative si sociale care ma implica. Si sa vad cum isi desfasoara activitatea si ancheta departamentul social.

Dar tati, ce se intampla cu problemele reale ale caminelor??? CEEE??? Pe cine intereseaza de noi??? Ca sa scrii un mail trebuie sa te rogi sa nu fie foarte multi in camin care sa navigheze pe Internet si multe altele... Dar cu lifturile care sunt sicrie urcatoare, ce se intampla??? Dar nu, la noi in Romania, respectiv la noi in ASE se rezolva cu mare seriozitate si promptitudine o petrecere din camin. Ce naiba sa analizezi si sa pierzi timpul, nu stiu. O seara in care s-a dat muzica mai tare. ATAT. E, atatul asta reprezinta o munca intensa pentru cei din ASE. Tata, lasa-ne. In orice camin se dau petreceri. In Moxa nu se da si atunci cand se da cate una se cheama politia? Da. Dar politia alte treburi mai importante nu are??? Ba da, dar nu le face... Uite un exemplu simplu: ce a facut politia romana in cazul dublului asasinat de la Brasov??? NIMIC... Asta e un exemplu foarte mediatizat dar care arata foarte bine si foarte evidentiat ce face politia romana: NIMIC.

Scandalul incepe cand politia ii pune capat!!! Foarte corecta zicala.

C.I.

Nikita... un fruct al civilizatiei

2009-02-10T15:57:00.007+02:00

Invitata in una din emisiunile de la Prima TV in calitate de vedeta (ca sa isi mai aminteasca si lumea de ea), scumpa, culta si elevata Nikita isi arata greii ani de civilizatie... de strada... care ii are in spate. Ia priviti aici:

Mie mi-a placut la nebunie faza. Sunt doua aspecte de luat in calcul:
1. Asa va trebuie oameni buni. Cine naiba va pune sa invitati un asemenea monument de prostie intr-o emisiune de divertisment? Inteleg ca vreti sa faceti misto de toanta, dar totusi... uite, cum ati deranjat-o de la portiile cu ceafa de porc, cum si-a aratat coltii... asa va trebuie!

2. Bine ca a aparut faza asta publicului larg. Stiam cine este si ce poate Nikita (adica NIMIC), dar situatia de fata vine ca o completare la bagajul de cunostinte deja acumulat despre ea. Nu a facut nimic altceva decat sa isi mai adauge o bulina neagra la fata aia de porc obez... Sa ne traiesti!

Aaaa, si altceva: Mirela tata, de ce te-ai purtat asa frumos cu proasta dupa ce a inceput sa spumege??? Puteai sa o pui la punct imediat. Scoasa afara din emisiune... ca iti spun eu ca dupa aia se ruga ea de voi sa apara.

Si cine nu e foarte convins de cata cultura si talent incomensurabil sade in ea (nu ca nu ar avea unde) uite un alt filmulet de pe Youtube cu brava noastra fata.

Top 10 Best of Nikita

Mancate-ar tata de fatuca... pana sa ne mananci tu pe noi de foame...

C.I.

Sa ne traiasca vedetele... Sunt niste dive...

2009-02-09T02:28:00.016+02:00

Pussy, asta e vocea ta tati??? Aoleu... dar vii din lumea S.F. sau ce? Traiasca sintetizatoarele si tehnica asta ca nu stiu ce ai fi facut fara ele... oricum esti tare... era o gluma =))

Printre cuplurile de succes ale Romaniei:

Doua artiste, un artist si o artista, sunt artiste, artisti... nu mai stiu. Cert e ca sunt "Dive fa, da-va dracu'!" Nu stiu ce ne-am face noi fara ele, dar totusi, de bine de rau Naomi "da-ma dracu'" tot mai are ceva in gat. Bine ca poate sa dea la ora aia tot ce are ea/el mai bun.

Sa ne traiti fetelor =))

Astea sunt, cu astea defilam!

C.I.

Flying...

2009-02-09T02:09:00.010+02:00

Sunt cele mai tari mijloace de transport in comun. Cele mai sigure la nivel mondial ca numar de accidente. Dar filmul aici de fata te face sa te mai gandesti inainte de a lua urmatorul avion... sau nu.

Eu unul, nu am nici un stress in a ma urca in ele. Imi plac la nebunie si as merge oricand si oricat. Super tari.

Zbor placut!!!

C.I.

Va fi... vom cauta... vor... vrea... ar putea...

2009-02-08T18:44:00.009+02:00

Uite ca odata cu trecerea timpului, "stimata" doamna Udrea incepe sa isi faca simtita prezenta din ce in ce mai mult pe scena turismului din Romania. Aceasta "Nikita" a scenei politice vrea sa faca lucruri nemaifacute pana acum. Oare poate? Hmmm...

Spre exemplu, nu cu mult timp in urma declara ca AR PUTEA fi construita o noua statiune de tipul Vama Veche. Bun. Trebuie sa recunoastem ca are si idei bune. Parca ar vrea sa faca ceva. Un alt exemplu vine de la Targul de Turism de la Madrid: VOR lua masuri pentru pentru dezvoltarea turismului romanesc. Buna si asta. Al treilea dintre exemple este cel in care spune ca VREA sa introduca curse charter din colturile tarii spre litoral, pe timpul verii. Bunicica si asta. Toate lucrurile VOR...

Imi place de aceasta Doamna cu Pumn de Fier ca VREA. Toti vrem multe, toti vom face cate ceva, insa si bravii nostrii conducatori au zis ca sunt bani pentru marirea salariilor bugetarilor. Si au dat p..a. Bineinteles ca nu existau bani, dar campania electorala, mirajul puterii si dorinta nebuna dupa cashcaval i-a facut pe hapciupalitici sa vorbeasca vrute si nevrute. Si se pare ca lucru asta primeaza in Romania: vorba lunga si promisiunile fara numar. Sa ne traiasca micul si berea din campania electorala, sa ne traiasca conducatorii si sa ne traiasca doamna Udrea. Nu am nici cea mai mica indoiala ca ei nu traiesc, dar ce se va intampla cu noi??? Raspunsul lor: VOM trai. Noroc cu timpul viitor din gramatica limbii, ca altfel nu stiu ce s-ar fi intamplat cu saracii parlamentari. :((

Nu e prost cine spune ci e prost cine crede.

C.I.

Multam...

2009-02-07T17:36:00.006+02:00

Astazi, o zi destul de mohorata de la inceput. A ajuns Ramo pe la mine cu dimineata in cap si am plecat intr-o liniste mormantala spre fostul meu loc de munca. Pana aici nimic obisnuit.

Am mancat, am baut o cafea cu Giani si cand ma pregateam de plecare, mi-am spus nebunia mea (avioanele) in cateva cuvinte, catre colega de la ticketing. Si dupa cateva secunde de intrebari de confirmare, mi-a scos din sertar o macheta de avion. Un Boeing 737-900 KLM. Am innebunit pe loc. Colectia mea de avioane (3 la numar in afara de cel primit acum) s-a imbogatit semnificativ. Mamaaaa, mare bucurie pe capul meu. M-a binedispus pentru toata ziua.

Mi-a alimentat psiunea si nebunia din capul meu. Dar acum stau si ma intreb: de ce nu a facut asta pana acum??? =)) M-a lasat sa fierb mereu cu gandul la machete si la o colectie impresionanta care sa fie a mea. Si tot ea mi-a raspuns: a crezut ca e un moft. :(

Nu e un moft, e o pasiune, intinsa spre nebunie.

Draga mea Joaninha, iti multumesc mult de tot pentru machetuta. Sta atat de bine in bibliotecuta din camera. Coloreaza frumos colectia mea mica. ;)

Pasiunea este tot ce poate fi mai interesant pentru ca in ea totul este neprevazut, iar purtatorul ii e victima.

C.I.

The new book... GO...

2009-02-06T03:39:00.018+02:00

Orice sut in fund, un pas inainte. Buna zicala asta, buna. Iata ca daca nu cu foarte mult timp in urma era sa se incheie definitiv cartea vietii mele, acum, dupa o perioada de latenta sufleteasca o explozie deschide o alta carte: Cartea Noua.

Am stat si mi-am macinat creierii cu viata. Mi-am mancat din timp ca sa ma gandesc la ce se intampla. Am stat si am analizat trecutul, am studiat prezentul si am planificat viitorul. Explozia care incepe scrierea unei noi carti a pornit tot de la cuvinte... cuvinte aruncate la o cafea... cuvinte prinse din zbor de acea parte din mine care isi dorea explozia...

Cartea Noua incepe cu prefata de ingropare a trecutului, desi acesta este in continuare in acele celule neuronale ale mele care se ocupa de subconstient. Naspa celule. Iti cam ingradesc libertatea de continuare, iti creeaza noi probleme, ti le adanceste pe cele deja existente... O parte din acest trecut se sterge, dar o parte, necesara totusi, te ajuta sa iti planifici urmatoarele capitole. Cartea care am inchis-o are unele capitole neterminate, lasate in aer... cam grele capitolele alea, insa trebuiesc reluate in Cartea Noua pentru a asigura o opera mult mai usor de citit si mai placuta decat ce a fost pana acum.

Recunosc ca unele capitole au jucat un rol important in viata mea. Doua dintre ele mi-e foarte greu sa le reiau pentru inchidere, dar este o nevoie care tipa din acele celule neuronale responsabile cu subconstientul. Ambele imi provoaca multa tristete... asupra unuia mi "s-a dictat", dar in ceea ce il priveste pe celalalt, eu l-am scris inca de la prima litera: "A". In cele doua capitole mi s-a arata ca cineva acolo sus / aici jos te iubeste / se gandeste la tine. Povestea primului s-a terminat de zis, dar nu pot face o concluzie pentru ca durerea e mare, iar povestea celui de-al doilea m-a facut sa ma gandesc serios la ceea ce sunt, la ceea ce fac si pentru cine o fac.

S-a ajuns la acea etapa in care, la cel de-al doilea, urmeaza o continuare grea, necesara si care lasa un gust amar pe buzele celor care il citesc. Dar de aceea suntem oameni: pentru a gresi, pentru a fi iertati dar nu uitati, pentru a trai, pentru a ramane prieteni si nu dusmani, desi in cazul asta, cealalta parte citata in randurile capitolului a trait ceea ce nu se astepta. Insa Cartea Noua vine cu multe randuri pentru indreptarea situatiei pe un fagas normal, pentru o viata cu raspunsuri la intrebarile care au ramas, insa cred ca nu raspunsurile cele asteptate. Raspunsul final trebuie sa duca spre continuarea povestilor impreuna.

O viata avem si trebuie sa o traim, insa, cu o moarte toti suntem datori. In Cartea Vietii in care scriem mereu se intampla multe, dar foarte multe care fac aplicarea celor doua zicale pe rand. Daca pana acum mi se implementase in creier cea de-a doua, Cartea Noua vine cu promovarea primei idei. Si cine isi scrisese cartea in tandem cu a mea, trebuie sa stie ca in continuare este necesara scrierea in acelasi tandem, dar in alt registru: cel al continuitatii neconditionate. Si cu asta cred ca soarele isi face simtit rasaritul in noile randuri care se scriu incepana de acum. Un soare stralucitor care a venit dupa o noapte lunga... lunga... Si daca noaptea a fost lunga, ziua va fi si ea pe masura, daca nu cumva mai mare chiar. O viata plina de lumina, o viata care nu mai vede ce era in plina noapte si poate continua. Chiar si atunci cand Cartea Veche are multe capitole neincheiate, trebuie sa scrii in cea noua in asa fel incat sa le inchizi cu demnitate, cu forta si putere. Altfel, Cartea Noua va fi trasa la indigo cu cea veche.

Doar cei care sunt in jurul tau pot completa cu succes noile randuri. Si mare atentie, ca sunt si unii pe care nu ii vezi, dar ii simit si trebuiesc lasati sa contribuie, pentru ca au lucruri definitorii de spus. Multi sunt cei care vor sa completeze cu "lucruri bune", insa acelea nu sunt neaparat necesare.

Asa ca de acum incolo, Cartea Noua va fi cartea in care voi scrie si din care voi citi. Cartea Veche a intrat in biblioteca la care am acces numai daca vreau... si eu ma duc la biblioteca rar, spre deloc.

Fiecare inceput este o consecinta. Fiecare inceput incheie altceva.

C.I.

Leapsa... de data asta pe bune

2009-02-05T22:05:00.011+02:00

Uite ca a venit timpul si pentru leapsa pentru mine, dar de data asta pe bune...

*Go to the 4th folder in your computer where you store your pictures.

*Pick the 4th picture in that folder.

*Explain the picture.

*Tag 4 people to do the same!

Asta era textul chestiei... si am actionat ca atare... asa ca poza este aceasta:

Ea reprezinta cateva lucruri pentru mine dar cred ca si pentru alte persoane semnifica multe... Este Marius Bodochi, un binecunoscut actor al zilelor noastre si al celor trecute. Am o poza cu el pentru ca in viata asta scurta de pana acum am avut ocazia sa stau de vorba cu el si sa il vad pe platourile de filmare.

Se facea ca eram pe platoul de filmare al Antenei 1 la un serial de televiziune difuzat acum vreo 2 ani. Ce cautam eu acolo? Imi cautam pasiunea pentru televiziune si am zis ca trebuie sa ajung pe platouri de filmare. Zis si facut. M-am strofocat eu putin si am ajuns la niste castinguri minore. La unul din ele mi-au zis ca au nevoie de un baiat pentru figuratie intr-un serial de televiziune cunoscut la vremea respectiva. Bucurie mare pe capul meu: primul contact cu acele culise necunoscute ale televiziunii avea sa se infaptuiasca in cateva ore.

Si uite asa am ajuns eu sa stau de vorba si chiar sa ii aduc un pahar cu apa intr-o secventa filmata marelui Marius Bodochi. Aceea a fost una din zilele cele mai fericite din viata mea. Reusisem sa ajung pe un platou de filmare. Emotia cumplita care ma trecea cand stateam de vorba cu Marius Bodochi (el un mare actor, eu un Neica Nimeni) sunt cam greu de descris. Insa experienta aceea a fost de neuitat. De aceea am poza cu el ;)

Experienta nu e o revelatie, ci o acumulare de date.

C.I.

Back to Bucuresti...

2009-02-04T03:43:00.019+02:00

Da, a venit un sfarsit de sesiune, a venit si al doilea, au plecat toti acasa, insa eu abia m-am intors in Bucuresti. O capitala plina pana la refuz de oameni, masini si cladiri, o capitala in care mi-am dorit mereu sa ajung. Dupa furtunoasa sesiune, dupa o noua cearta cu Blonda (si daca tot mi-am amintit de ea, va urma un upgrade despre persoana ei, asa cum ii pace ei sa zica), am plecat spre meleagurile pe care m-am nascut. Am fost acasa... Dar daca stau bine si ma gandesc, nu chiar la mine acasa pentru ca Dumnezeu a hotarat ca nu mai am ce cauta acolo. Am fost pe langa ea... am vazut-o, m-am uitat de la distanta la ea, dar inca nu am avut puterea de a intra inca acolo. Oricum, locul in care am fost, mi-a adus linistea de care aveam atata nevoie si plansul de descarcare care ma inneca in fiecare zi aici in Bucuresti.

Pe langa "casa" sunt multe locuri in care as vrea sa fiu simultan:langa cei dragi care inca ma iubesc si tin la mine, langa cea care m-a iubit si ma va iubi mereu, langa prietenii de acolo... Multe locuri... Insa acela care e inconjurat de semnele divine si de pamantul in care toti vom ajunge mi-a adus cea mai dulce alinare. Un loc in care vorbesti singur (fizic), dar spiritual te aud toti. Un loc in care lacrimile si zambetul se contopesc si constuiesc o mica punte de comunicare cu ei... Un loc linistit si ciudat, in acelasi timp... Iti gasesti si linistea si alinarea dar si tristetea si suspinarea... Ciudat rau de tot locul ala, insa sufletul meu e mereu in legatura cu el. Un loc in care fara voia noastra toti vom ajunge sa "locuim".

Insa cand bateriile ti-au fost incarcate, trebuie sa pleci de acolo si sa intrii inapoi in lumea reala. Lumea in care traiesti, lumea in care esti doar intr-un vis de dincolo. Asa ca, back to Bucuresti. Chiar daca e mijloc de vacanta intersemestriala, eu am popositiarasi in camera din Moxa. Insa un lucru mi se intampla de fiecare data cand intru cu trenul in batrana Gara de Nord: un entuziasm si o bucurie imi abunda in tot corpul. Dorinta de a reveni la o viata agitata e mare si nu o simti decat atunci cand te intorci unde iti place.Chiar daca nici aici nu e totul foarte bine, chiar daca si capitala are hibele ei (multe la numar), tot aici e mai binisor decat in alta parte a tarii. Aici ai si ce sa faci, aici nu te plictisesti, aici nu e ca acasa iar libertatea data de viata de student e dulce rau.

O capitala destul de mizerabila, un Bucuresti imbacsit de trafic, claxoane si praf, un Bucuresti nu foarte demn de titulatura de "Capitala Europeana", dar un Bucuresti care de vreo 3 anisori este si mama, este si tata si frate si sora si prieten si dusman si iubit/a si amant/a. Deci nu prea ai cum sa nu te atasezi de el. Are momentele lui bune dar si pe cele urateee...

In fine... Cert e ca de fiecare data cand sunt aici, vreau sa fiu acasa, iar de fiecare data cand sunt acasa, vreau sa fiu aici... Ma cam enerveaza situatia asta, dar daca ar fi altfel, ar insemna sa nu avem acea farama de traire din noi...

Fericirea e o traire care dureaza intotdeauna prea putin pentru a pastra despre ea o imagine vie.

C.I.

Sfarsit de sesiune - partea II...

2009-02-04T03:36:00.006+02:00

Un nou sfarsit de sesiune... de data asta pentru tot ASE-ul. Sper :D

Acum chiar ca s-a terminat de tot purgatoriul studentesc din timpul iernii. Acum tot ASE-ul este liber de "contract". Toti au terminat sesiunea, toti se odihnesc (intelectualiceste vorbind). O pauza meritata de toata lumea, o pauza asteptata de toata lumea.

De acum iar ne "doare" pentru o perioada de timp...

Relaxarea este cea mai ieftina muzica.

C.I.

Sfarsit de sesiune - partea I...

2009-01-27T19:01:00.007+02:00

Ooooooo, daaaaaa... sfarsit de sesiune...

Insa numai pentru putini dintre noi: eu si o parte din seria mea.

O sesiune urata (ca toate sesiunile de altfel), insa asta a fost mai urata decat toate celelalte.

Nu ascund faptul ca am invatat sesiunea asta mai mult decat am invatat in 2 ani de facultate care au trecut. Si problema a venit cand ni s-au anuntat examene cu intrebari deschise. Ooo, da. Perfect ar zice unii si o mare multumire pentru Roxxxane. :)) Ea are o placere nebuna stiind ca si eu m-am chinuit aproape toata sesiunea cu examene cu intrebari deschise. Dar, se fini. S-a terminat. Soarele sesiunii a apus peste cartile de examene si va mai rasari abia peste vreo 5 luni. In aceste luni ne pregatim spiritual de ultima sesiune din cadrul anilor de facultate :D.

S-a dus si facultatea asta. Nu ma intrebati cand a trecut timpul ca habar nu am. Nu imi aduc nici bine aminte cand am intrat in anul I, dar a trecut atat de repede, ca abia ma obisnuisem cu facultatea. Timpul asta nu mai e nimic in viata noastra. E doar o notiune care trece si care te duce mai aproape de sfarsit. Sfarsitul liceului, sfarsitul facultatii, sfarsitul burlaciei, sfarsitul copilariei, sfarsitul vietii. Orice inceput are si un sfarsit. Cam aiurea chestia asta pentru ca sunt multe lucruri in viata de care chiar nu vrei sa te desparti. Nu zic aici neaparat de facultate ci mai ales de viata de student, de viata de camin si amintirile din ea. Cool viata!!! De neuitat. Cine a zis ca viata de student nu se uita, dreptate a avut.

Toata caterinca asta de viata din camin in care faci ce te taie pe tine capul fara sa ai niciun stress. Ooo, daaa... Prea tare. Ma gandesc cu groaza la 26 iunie 2009, fatidica zi in care trebuie sa parasesc caminul. Nu cred ca mai am eu puterea sa invat pentru admiterea la master atat de mult incat sa primesc si camin. Plec eu, iau cu mine toate lucrurile, tot ce imi apartine si iau si amintiri cu caru'. Amintiri dintr-o viata de student uneori rea, dar de cele mai multe ori foarte buna. Se duc noptile pierdute pe holuri, cu o gasca intreaga de prieteni, se duc distractiile de la tine din camera si de la alte camere... se duc toate. Insa de pe urma lor raman amintiri tocmai bune de povestit.

Amintirea este trandafir din aceeaşi tulpina cu realitatea, dar fara spini.

C.I.

Relaxare, liniste, pauza in viata...

2009-01-25T22:56:00.007+02:00

Ooo, daaa... relaxare, in sfarsit putintica liniste. Un sfarsit de saptamana asa cum si-l doresc multi. Uite ca eu l-am avut :D

Daca ziua de vineri a inceput cu agitatie, stare de nesomm, a continuat cu un examen uratel (ca asa sunt toate examenele) si a sfarsit tarziu in noapte intr-un camin plin de zvarcoleala, a venit mult asteptata zi de sambata care a adus cu ea putina relaxare. Plecat din caminul agitat si care incepe sa ma imbatraneasca inainte de vreme datorita vietii dezordonate si fara noima, am ajuns in "zona verde" a capitalei, deasupra tuturor, la liniste.

Un loc la care mereu visez atunci cand sunt agitat si nelinistit, un loc care ma rupe cu totul de lumea inconjuratoare si unde singurul contact cu exteriorul il am scotand capul pe geam, la etajul 10. Aici sunt alaturi de un om care imi ofera linistea si intelegerea de care am nevoie inca din timpul saptamanii si micile mele placeri sunt la rang de ordine pentru ea. Mereu stie sa ma scoata din nebunelile mele si ma duce in lumea copilariei de care uneori mi-e atat de dor: o lume fara griji, doar cu nevoi care iti erau imediat satisfacute. Asa e si aici: un loc ludic, care imi ofera atat de multe din cate am eu nevoie.

Acum ma duc sa mananc, pentru mi s-a pus si masa. Un adevarat regal. Nu vreti sa veniti si voi???

C.I.

Un necaz nu vine niciodata singur...

2009-01-23T18:59:00.007+02:00

In primul rand, sper ca toata lumea e de acord cu titlul articolului.

Acum, ideea mi-a venit stand asa de vorba la o cafea cu o prietena buna si apropiata sufletului meu. S-a intamplat azi la fostul servici. Pe langa intarirea ideii ca un necaz nu vine niciodata singur, mi s-a mai intarit si ideea ca fiecare face ceea ce e bine DOAR PENTRU EL. Asta, bineinteles se intampla in majoritatea cazurilor, dar exista si exceptii. Exceptiile apar doar in situatii similare cu ale tale.

Bai tata, trece fata asta printr-o perioada a vietii ei de ramai prost la ce iti aud urechile. Controverse peste controverse, probleme peste probleme, contradictii peste contradictii... pe scurt o viata foarte grea. As vrea in primul rand sa ii transmit colegei mele de care ma simt foarte atasat sufleteste, ca nu e singura. G...., nu esti singura. Sunt oameni care te inteleg perfect. Insa trebuie sa realizezi ca nimic nu e intamplator. Ceea ce ti se intampla nu face nimic altceva decat sa iti grabeasca putin anumite decizii, decizii care mai devreme sau mai tarziu clar iti vor fi favorabile. Uita-te la cei din jurul tau: prin cate au trecut unii si cate le-au fost date sa traga, incet, incet, incearca sa isi revina. Nu pot sa zic ca e usor, dar daca treci prin ele inseamna ca se poate.

Trecand la alte probleme, zic ca unii, pentru a-si asigura spatele, ar fi in stare sa treaca peste orice. Nu cred ca si asta ar fi o noutate pentru multi. Insa cand vezi ca se intampla langa tine, foarte foarte aproape, ti se cam increteste pielea pe tine. Traim intr-o tara in care discriminarea este pedepsita insa intens folosita. Da, da, intens folosita. La fiecare pas te intalnesti cu asa ceva. Se striga in gura mare ca statul te ajuta, te sprijina daca esti bolnav, daca nu ai posibilitatea de a munci, daca ai vreun handicap, daca, daca, daca... In schimb ce face: NIMIC. Ca daca ai un handicap si esti pensionat, nici bani ca sa te duci la toaleta publica nu ai. Nu mai zic de banii carear trebui sa ii ai pentru medicamente si o alimentatie corespunzatoare bolii. Astea deja sunt vise. Insa tu cand te zbati ca sa nu ajungi la mila statului, cand incerci sa iti castigi traiul pe cont propriu pentru ca iti permiti cat de cat sa te duci la un serviciu stabil, se mai gaseste unul/una sa iti recomande sa stai acasa. Uite nu vreau! Iti dau tie banii care ii iau daca stau acasa ca sa traiesti 1 LUNA, nu mai mult. NU VEI PUTEA DELOC. AI MURI DE FOAME. Si asta pentru ca statul te ajuta. Te ajuta... de mai bine te-ar lasa in pace. Insa pentru sprijinirea acestor ineptii, au fost concepute legi, legi care cica se cer respectate de toata lumea. Insa legile astea, asa proaste cum sunt ele, nu cred ca ar exista pe undeva in forma in care le avem noi. Ei, parlamentarii, au vrut si ei sa faca ceva ca sa isi justifice banii luati de la noi ca si salarii si au inventat niste legi... proaste. Si uite ca asa se face, ca daca ai niste probleme, te-ar cam obliga sa iti iei adio de la o viata normala si decenta. Asta se intampla contrar a ceea ce ar trebui: sa te ajute sa te integrezi in societate, sa nu fii discriminat si sa iti asigure un trai decent si linistit... eventual.

Dar nu, la noi in Romanica, toate sunt cu curu' in sus. Daca te duci la munca, nu e bine pentru ca poate fi rau pentru angajator, daca stai acasa, iar nu e bine pentru ca iei bani de la stat si nu exista angajati suficienti care sa sustina fondurile statului... oricum o dai nu e bine. Nu mai bine ar fi sa nu mai existe nimeni in tara asta??? Poate asa nu ar mai fi probleme!

In fine... dupa o astfel de situatie, cand tu te descurci cum te descuri pentru ca viata e cumplita in tarisoara asta, vine o tanti si iti spune ca nu te mai lasa sa muncesti!!!

Poftim??? Pai de ce?

Pai nu se poate! Te duci mai bine acasa si stai... ca te tine statul!

Ma tine statul???

Da!

Cu ce ma tine statul???

Cu bani!

Ce bani???

Pai iti da bani!

Cati???

Atatia...!

Poftim??? Pai matale poti trai cu astia o saptamana? Nu zic o luna, zic o saptamana? Poti???

Pai nu pot, dar nici pe tine nu te las sa muncesti!

Ha??? Esti dusa sau mi se pare mie??? Muncesc pentru ca ASA VREAU EU... PE PROPRIA MEA RASPUNDERE!

Pai ne pare rau dar nu se poate!!!

Intelegeti voi cum stau treburile in tarisoara asta mica si frumoasa??? Cam asa e! Dar cica nu e discriminare. Nu e!

Viata e nepretuitul ambalaj al nefericirii!

C.I.

Un interes subit...

2009-01-22T23:52:00.012+02:00

De vreo 2 zile incoace s-a trezit in mine un interes subit pentru o politiciana de vaza a tarii noastre: Elena Udrea.

Ieri am scris de matale, tanti, pentru ca mi-a picat atat de prost faza de la Realitatea in care era prezentata o particica a blogului tau si te dadeai foarte afectata de faptul ca romanii nu stiu sa fie patrioti si nu vorbesc frumos de tara lor.

Tanti, daca voi, astia de ne conduceti pe noi, nu erati asa cum sunteti, probabil ca nu as fi avut nimic cu tine. Dar cand va vad ca sunteti foarte afectati de ceea ce se intampla in tara asta, dar nu faceti NIMIC, mi se zburleste parul pe mine de draci. Si mai tare mi s-a zburlit parul cand mi-a adus aminte un coleg de la munca de filmuletul in care matale plangeai si te dadeai impresionata de cantecele Maestrului Gheorghe Zamfir. Trecand peste faptul ca alea erau lacrimi de crocodil, tasnite afara asa, doar de imagine (ca la urma urmei voi nu sunteti decat o imagine... FARA FOND), ai declarat matale la un interviu in exclusivitate pentru Realitatea ca: "Am un plan concret legat de orchestra domnului Gheorghe Zamfir şi de artistul Gheorghe Zamfir. Vrem să facem un parteneriat cu ministerul Turismului şi acolo unde România este prezentă prin ministerul Turismului, partea artistică să fie asigurată de dumnealui". Foarte frumoasa initiativa, dar vine o intrebare logica pentru voi astia de ne conduceti si cu care sunteti obisnuiti: CAND MAMAIEEE, CAND??? Astea nu crezi ca trebuiau facut pana acum?

Eu bag mainile amandoua in foc de faptul ca nu vei face nimic in privinta asta. NIMIIIC. Doar vorbe, vorbe si iar vorbe. Voi cei care ne conduceti si care va dati loviti si afectati de criza economica, care va dati afectati de situatia grea a romanilor, nu faceti nimic decat de imagine. Nimic concret. Nimic.

Astept si ziua aia in care matale, asa "plina" de forta cum esti, sa iei ceva din tara asta in frau. Ca pe blogul matale ne minteai ca te simti in stare sa schimbi ceva pentru tara asta. Ia sa vad, reusesti? Imi permiti sa dau un pronostic? Hai ca totusi il dau... NU VEI REUSI. Si asta pentru ca mai e mult de furat in tara asta si nu veti avea timp sa va ocupati si sa rezolvati problemele realeee.

Dar... de acum incolo mi s-a pus pata pe activitatea ta politica si promit solemn ca voi fi cel mai inflacarat urmaritor al activitatii prestate. Voi urmari cu mare interes sa vad ce faci pentru noi, pentru poporul tau. Si sper sa ai noroc si sa faci ceva. Ca altfel nu e bine... nu cred ca vei mai iesi politiciana pentru urmatoarele mandate. Sau stai, ca ai sanse si urmatoarele mandate: daca mai dai un mic si o bere, iti asiguri voturi... era sa uit de asta. Sa ne traiesti!!!

Ce interes am avea să nu minţim? Interesul nostru este să fim crezuţi.

C.I.

Elena Udrea: "Orice am dori să facem pentru ţara asta, trebuie să începem de la schimbarea mentalităţii"

2009-01-21T17:12:00.012+02:00

Lady, as incepe printr-o recomandare urgenta: "NU MAI BINE INCEPETI PRIN A NU MAI FURAAAAAA?!?!" Ce zici de asta? Eu zic ca ar fi mai de bun simt. Mult mai mult bun simt.

Ce ziceai ca esti? Ministresa Turismului romanesc??? Asta??? Si ce parere ai tu ca vei face in aceasta calitate??? Sa-ti fac o sugestie??? NIMIIIIC TATI, NIMIC.

Am citit azi pe Realitatea ca doamna ministresa e foarte suparata de faptul ca strainii vorbesc mai frumos despre tara numita Romania decat o facem noi, locuitorii ei. Pai femeie, cine ne-a adus in stadiul asta??? CINEEEE??? Hai sa iti dau si un raspuns simplu: VOI. Nimeni altcineva. Imi spui tu mie ca vorbim urat despre tara noastra... pai asta o poti numi tara??? Chestia asta in care traim o poti numi tara??? NUUU.

Hai totusi sa iti vand un pont, care te-ar putea, sau nu, ajuta. Strainii vorbesc mai frumos de tara noastra de fatada, tati. Ca nu ar fi frumos sa iti spuna in fata ca duceti tara de rapa. Ar fi de porc (vb lui Badea). Bai tata, are omul asta o dreptate cand va face de rahat, de nu va spun. Dar crede-ma pe cuvant ca nici ei nu au o parere buna deloc despre Romanica. Si stii si matale ca de foarte multe ori, chiar de prea multe ori, tara noastra a fost facuta de rahat datorita voua. Dar sa nu divagam foarte mult de la subiect.

Recomandari care ar putea sa iti fie de folos:

1. LASA-NEEEE TATA, LASA-NE. Nu vei face nimic nici daca ai fi ministresa de acum si inca 100 ani.

2. LASA-NEEEE, LASA-NEEE. Imi spui mie ca tu faci ceva bun in tara asta? In afara de faptul ca iti cumperi "Vuitoane" si "Hermesuri" si "Gucci" si alte alea, nu faci nimic. Am inteles (ca nu urmaresc eu foarte mult stirile cu voi ca mi-e putina scarba) ca ar fi trebuit sa faci marcaje pe drumuri sau chiar sosele si alte alea (nu cred ca ma insel). Unde sunt sorooo??? UNDEEE???

3. LASA-NEE, LASA-NE. De cateva saptamani de cand esti ministresa, ce ai initiat in domeniul turismului??? Ti-ai facut excursii cumva?? Te-ai dus in cercetare de serviciu??? Si ce ai vazut??? NIMIC. Sunt multe de vazut, dar voi nu le vedeti pentru ca de deplasat va deplasati cu coloane oficiale si nu va sta nici dracu' in cale (deci habar nu aveti ce inseamna trafic sufocat), de cazat, stati cazati la cele mai smechere hoteluri (care poate sunt ale tale sau ale prietenilor si sunteti gadilati si in fund... deci nu stii ce inseamna conditii in celelalte hoteluri) si multe altele. Tati, o sugestie de bun simt, ca sa nu mai continui sa te faci de cacao ca si pana acum: PLEACA. FUGI. DISPARI. Alege tu o varianta.

Ipocrizia este distanta dintre tine si tine insuti! (cred ca la tine e kilometrica sorooo)

C.I.

O experienta minunata....

2009-01-21T03:58:00.015+02:00

Ora 03:00, 21 ianuarie 2009.
Locatie: Camin Moxa D, Bucuresti.
Protagonisti: Eu si Alex

Povestea incepe cu un scurt drum catre magazinul din coltul caminului. Nimic neobisnuit pana aici. Continua cu intoarcerea noastra in camin insotiti de 2 sacose de plastic plin cu cate ceva. Nimic neobisnuit si aici.
Parter, caminul Moxa D. Urcam in lift pentru a ajunge la minunatul si indepartatul etaj 4. Nici aici nu e nimic neobisnuit. Urmeaza apasarea butonului 4 pentru a imprima o directiei cutiutei de 0,7X0,7. Cand ce sa vezi: liftul porneste in niste buseuri pana pe la etajele 1-2. Nu mi-am dat seama. Il oprim pentru a nu inrautati situatia si o luam spre parter inapoi cu speranta ca jos, usile ne vor astepta deschise. Dar, surpriza: usile nu se mai deschideau. Alex, saracu' era deja de un rosu aprins la fata, lucru care m-a facut sa ma sperii, ce e drept, pentru ca nu stiam cum sa reactionez in situatia de fata. Omul se sperie groaznic de lifturi si nu urca niciodata singur in ele. Acum era terminat.

De acum incepe o asteptare care nu prea stiam unde se va opri. Marele nostru noroc e ca la intrarea in camin, era paznicul de serviciu, paznic care am avut norocul sa nu fie in patrulare. Cu calmul de rigoare, am strigat si am solicitat ajutor. Imediat s-a dat un telefon si in 2 minute un operator de la firma de intretinere era in drum spre noi. Tin sa precizez ca am asteptat cam 20 minute pana acesta a ajuns si inca vreo 5 minute pana ne-a scos din captivitate. Dupa o asteptare de aproximativ jumatate de ora eram din nou liberi.

Acum urmeaza partea cea mai trista care m-a facut sa imi pun iar 1000 de intrebari.

Se stie de foarte mult timp faptul ca lifturile din caminul Moxa D sunt praf si la fel de bine se stie si faptul ca ele sunt solicitate in fiecare zi de un foarte mare numar de ori. Insa nu inteleg de ce dracu' nu se repara acesta cacaturi de cutii miscatoare pe verticala si atat de utile daca se stie clar starea deplorabila in care se afla?

Nu inteleg de ce rahatul asta de ASE, daca tot sparge atatia bani pe toate renovarile masive care le face (si care sunt foarte utile, intradevar) de ce naiba nu inlocuiesc si lifturile astea care reprezinta un adevarat pericol pentru un numar foarte mare de studenti in fiecare zi? Dar daca se stie starea lor, de ce nu se blocheaza macar? Ca daca le-ar bloca, noi am injura, am dracui, dar macar nu s-ar pune viata nimanui in pericol. Ar fi o masura DE BUN SIMT pentru a nu periclita starea fizica si morala a indivizilor care folosesc aceste cutii. Dar nu, administratia ASE-ului face gura mare daca vine prin camere si vede ca piesele de mobilier au fost reamenajate sau daca vede ca studentii stau la o tigara pe hol. Administratia ASE-ului face mofturi si gura daca vreun student INDRAZNESTE sa nu plateasca regia de camin. Dar acum i-as intreba eu pe ei: de ce ar plati oameni buni aceasta regie??? Ca sa ramana blocat prin lifturi sau ca sa rada la luna ca multe prize din camerele noastre sunt ba iesite din perete, ba nu exista. Ca ASE-ul a initiat asta-vara o ampla campanie de renovare, campanie care s-a sfarsit la vreo 2 saptamani dupa inceperea anului universitar si imediat dupa aceea multe nu erau la locul lor: suportul de prosoape din baie cade, suportul si paharele pentru periute de dinti cad si alea, cabina de dus nu e bine izolata si cand faci dus creezi un microclimat pentru broaste prin baie pentru ca e plina de apa. Si multe, multe, dar chiar foarte multe altele.

Acum vin si zic: e foarte bine ca sunt facute toate acestea pentru comfortul studentilor (camerele arata foarte bine in comparatie cu alte camine). Dar daca se fac, de ce dracu' nu se fac cu simt de raspundere??? Cine e constructorul sau instalatorul lu' Peste care a facut toate lucrarile astea??? Cum s-au atribuit lucrarile? Nu cumva prin licitatie??? Si daca da, atunci cum de a castigat cel care a renovat o asemenea licitatie de foarte multe mii, zeci de mii sau chiar sute de mii de euro??? FACETI-LE DRACULUI CA LUMEA!!! SA NU MAI CADA DIN PERETI, SA MAI MEARGA SI UN INTERNET LA STUDENT, SA NU MAI RAMAI BLOCAT IN LIFTURI SAU DOAMNE FERESTE SA MAI CADA CU TINE!!!!! Dar nu, asa ceva la noi in Romanica nu se poate. Asa ceva este imposibil. De ce? Pentru ca toate aceste actiuni care implica foarte multi bani sunt atribuite smecherilor care fac treburi de mantuiala. Ca sa nu mai zic de faptul ca ne-a cam luat tipul de la service de la lift la rost ca ce cautam noi la ora aia in lift. De ce nu dormeam??? De flori, uite de aia! De flori! Dar care e problema lui referitoare la programul meu??? Ce, liftul nu merge noaptea? Doarme cumva si noi nu stim??? Sa va ia dracii pe toti, ca de aia suntem o tara vai de steaua noastra!

Pun pariu ca daca in cursul zilei ma duc la administratora ma va intreba foarte agitata si operativa cum e ea din fire, de ce eram la ora aia in lift. Ca daca o vede cineva ar innebuni. Numai stie sa tipe, numai stie sa urle ca noi suntem de vina pentru toate stricaciunile si pentru toate relele care se intampla in caminele astea. Perfect adevarat. Nu suntem icoane de inchinat. Dar daca voi, dragilor, care va ocupati de administrarea acestor camine veti pune mana sa faceti ceva cu raspundere si care sa functioneze NORMAL, nici noi nu am intampina asemenea dificultati si poate am mai schimba din comportament. Voi de ce nu faceti ceea ce TREBUIE FACUT cu simt de raspundere. Mai bine v-ati duce la WC decat sa administrati un camin. Rusine tataaaaaa, rusineeeee. Ca traim intr-o tara care cica a intrat acum vreo 2 anisori in UE. Am intrat doar pe hartie, pentru ca faptic, suntem in urma raaaaauu de tot. RAAAAU.

Dar pentru linistea mea, ca sunt mai tupeist din fire (macar atunci cand trebuie) in cursul zilei ma duc la administratora sa o informez (DEGEABA INSA) de situatia creata in timpul noptii. Garantez, pun pariu pe viata mea ca fix in cot o va durea. Pe astia cine naiba ii verifica??? Cine le controleaza activitatea si ce au facut??? NIMENI. ABSOLUT NIMENI. Ca daca ar veni un sef mai mare sa ii intrebe ce au facut ei concret pentru camine sau alte alea, nu ar primi nici un raspuns. Atunci ar trebui MATURATI AFARAAAAAA. Nu mai au ce cauta daca nu stiu sa faca nimic.

Dar in fine, eu degeaba ma enervez, degeaba ma duc maine sa ii fac scandal aleia, pentru ca voi fi luat in seama fix de NIMENI. Aste pentru ca ne conduc niste smecheri care ii intereseaza doar ce e bine pentru ei.

Vorba lui Badea (pacat ca trebuie sa il citez): TRAIM IN ROMANIA SI ASTA NE OCUPA TOT TIMPUL!!!

C.I.

Start de sesiune... program full time

2009-01-19T02:54:00.009+02:00

Astazi, 19 ianuarie 2009 este prima zi de sesiune propriu-zisa la ASE. Noi incepem primii si terminam primii sesiunile de examene. Invatam sa economisim si sa profitam. ;) (ca doar suntem studenti la Academia de Studii Economice).

Daca pana acum, o saptamana normala nu aducea o foarte mare vanzoleala pe holurile caminului, dar o sala de lectura plina, acum, o saptamana de dinaintea sesiunii aduce holuri pline de studenti care nu se pot desfasura intelectual in camera si invata cu laptopul pe jos si o sala de lectura plin pana la refuz si chiar cu locuri in asteptare. Exista chiar si o mafie a locurilor in sala de lectura in timpul sesiunii. Fiecare student care nu se mai duce o perioada in sala de lectura, pastreaza locul sau pentru alti prieteni sau prietene pentru ca nu cumva sa isi piarda pozitia din celebra si mult iubita SL.

Se stie foarte bine ca ASE-ul este plin de studenti cu bani, fitzele si mofturile sunt ca la ele acasa si masinile de ultima generatie troneaza in fata facultatii, asa ca cei care nu au ocazia sa isi etaleze anumite gadget-uri mai mici sau mai mari prin facultate, si le etaleaza pe holurile caminului: ies cu laptop-urile si cu diferite dispozitive wireless pe hol pentru ca in camera nu se pot concentra. WTF. Daca in camera nu te poti concentra, atunci cum dracu' te concentrezi pe hol unde este un du-te-vino continuu??? Dar lasa ca ma vede lumea ca am laptop nu stiu de care si ca nu depind eu de net-ul de rahat pe care il da ASE-ul muritorilor de rand... eu am wireless...

Va fac o invitatie pe holurile acestea pentru a vedea o gama larga de mofturi, fitze si toate cele. Asta in cazul in care nu sunteti deja suprasaturati.

Dar mai exista si alte categorii de studenti, printre care se regasesc cei care cu litrii de cafea, 3 in 1 si tigari / zi, trec peste examenele istovitoare ale sesiunii de iarna. Facand abstractie de fitzele de rigoare caracteristice ASE-ului, sesiunea este caracteristica tuturor studentilor. Nopti nedormite, cursuri rasfoite sau citite in exces pe ultimii 10 m, multi litrii de cafea, tigari cu baxul, morcovi si toate celea dau sarea si piperul unei vieti de student pe care numai o singura data o poti experimenta.

Si uite asa trec toate examenele, pentru unii mai bine, pentru unii mai putin bine si se mai duce inca o sesiune din viata ta de student. Mie mi-e o groaza si o ciuda cand ma gandesc la faptul ca viata mea de camin se apropie cu pasi foarte repezi de final.

Viata este ceea ce ti se intampla in timp ce esti ocupat sa faci alte planuri.

C.I.

Vorbind despre autostrazi... Schwepsy se lasa de fumat...

2009-01-16T19:09:00.013+02:00

Ideea acestul articol mi-a venit nu foarte greu. Stateam pe holurile caminului ca in fiecare zi (acum nu mai am nici serviciu, sunt somer) si vorbeam cu un geniu (zicand geniu, nu iau pe nimeni la misto: tipa e foarte smechera si are o capacitate enorma de a invata. SI NU ESTE O TOCILARA). Acest geniu, pe numele mic Schwepsy, fumeeeeeaaaazaaaa ca o turcoaica. Ba tata, da fumeaza, nu se joaca. As putea zice ca e o fumatoare inraita, chiar notorie. De cunoscut o cunosc de vreo 2 anisori (mici) si ne intelegem foarte bine.

Aceasta fiind introducerea, sa trecem la subiect fara sa mai divagam foarte mult. De cand o cunosc eu pe Schwepsy, ea se tot lasa de fumat. Dar se lasa pana uita. Adica azi se lasa, si diseara se apuca din nou. Dar s-a lasat. Am tot zis noi mereu ca o ajutam sa se lase, ca ii facem una, ca ii facem alta, dar nimic. Insa de vreo jumatate de an incoace, ea vorbeste serios. Adica zice cu cea mai mare seriozitate ca se lasa, insa fara rezultate foarte concrete... adica chiar deloc. Inceputul asta de an universitar a debutat cu o noua decizie de lasat de fumat. Dar doar cu decizia, pentru ca aplicarea acesteia a fost intarziata. Anul nou, 2009, a debutat si acesta cu un act aditional la decizia de lasat de fumat (am folosit un termen cat de cat mai juridic pentru ca ea pe langa ASE si Colegiul Francez Sorbona, mai face si Facultatea de Drept). Insa intrarea in vigoare a acestui act aditional cred ca nu este in mileniul asta, dar important este ca se va lasa de fumat. Cred ca si stand de vorba cu Dumnezeu, ea tot ar fuma.

Astazi, stand la un 3 in 1 pe hol, a venit cu un amendament la noul act zicand: "Dupa ce se termina sesiune, ma las de fumat. De data asta vorbesc serios." Am putea zice ca aceasta nou amendare a actului, ar intra in vigoare undeva peste 2-3 saptamani cand se termina sesiunea. Insa tinand cont de cele 1000000000000000000000 de decizii de a se lasa de fumat, si asta va fi sortita amanarii.

Deci, vorbind despre autostrazi, Schwepsy chiar se lasa de fumat. =))

C.I.

Leapsa...???

2009-01-15T23:08:00.009+02:00

In ultimele zile, am aflat de la o colega de o chestie care mi-a starnit semne de intrebare: leapsa pe blog. Poftim?!?! Hi??? Ce e aia???

Dupa vreo 3 explicatii din partea Joaninhei (ca despre ea e vorba), am prins cat de cat ideea. Dar nu in totalitate. Asadar, in ultima ei postare, am primit leapsa de la ea si cica tre sa indeplinesc ceea ce scrie pe acolo. Voi da un copy-paste la textul cu pricina, insa tin sa o reanunt pe colega mea draga ca eu in ultima vreme am postat pe blog de pe laptopul unui prieten. Al meu saracul e la doctor. Asadar si prin urmare nu am ce poza personala sa pun pentru acest articol ca sa indeplinesc leapsa, dar vin cu promisiunea solemna de a publica imediat un post cu leapsa indeplinita, de indata ce imi va veni laptopul.

Acum copy-paste la leapsa si o trimit si eu mai departe :D

*Go to the 4th folder in your computer where you store your pictures.
*Pick the 4th picture in that folder.
*Explain the picture.
*Tag 4 people to do the same!

Mai departe o dau catre Ralucutza si Alinutza. ;)

P.S. Apropo de laptop... tre sa dau vreo 200 euro pentru a-l repara. Ma ajuta si pe mine cineva??? :))

C.I.

Viraj... la dreapta sau la stanga... inainte e interzis

2009-01-15T01:32:00.014+02:00

Am stat astazi si in seara asta de vorba cu multa lume. Multa lume care ma inconjoara, lume care e trecatoare prin viata mea si lume care ramane de acum pentru mult timp.

Un lucru am inteles din discutiile cu ceilalti: eu am inceput sa ma schimb. Ca e ceva cu mine, am inceput sa observ de ceva vreme, ca mai imi atrage unul altul atentia ca e ceva cu mine, si asta mi-a fost dat sa intalnesc, insa ca sa intrebe cineva ce se intampla de ma schimb, prea putini. Ca doar cei care te cunosc mai bine ar fi capabili sa vada si mai ales sa inteleaga ce se intampla cu tine, este perfect normal. Insa lucrul care ma intriga pe mine este: nu ar fi capabili cei din jurul meu sa accepte o schimbare??? Traim intr-o lume in care schimbare este la ordinea zilei. Orice in jurul nostru se schimba. De la infatisarea exterioara a cladirilor pana la infatisarea exterioara a oamenilor, de la o lume mai buna la o lume din ce in ce mai rea si mai meschina, de la statutul social pana la viata care o traim, totul se schimba. Este adevarat ca mai mult sau mai putin, dar se schimba.

Am auzit vorbe care traduse ar insemna cam asta: "orice ai face si orice ai zice, eu am prins drag de tine si de mine nu scapi!" Tin sa zic ca m-au linistit intr-un anumit fel chestia asta. Merge pe principiul cineva, undeva, se gandeste la tine. Indiferent de ceea ce esti si cine esti.

Acum revenind strict la mine, as vrea sa zic faptul ca "nu mai e ce a fost" si asta nu a depins deloc de mine. Schimbarea mea nu depinde de mine. Asa cum ziceam si intr-un articol acum vreo cateva zile, suntem ceea ce sunt cei din jurul nostru. Nu depinde de mine schimbare ci depinde de ceea ce S-A INTAMPLAT, se intampla si se va intampla in jurul meu. Ideea principala este aceea ca eu voi ramane intr-un adanc al sufletului tot ceea ce eram si lucru asta va mai putea iesi din cand in cand la iveala. Depinde de ceea ce se va intampla in jurul meu. Nimic nu ma face mai fericit decat sa stau cu prietenii mei (6 la numar). Ei stiu foarte bine ca atunci cand eram mai apropiati (geografic vorbind) eu eram ceea ce ei erau pentru mine: bucurie, fericire si entuziasm.

Vorbeam ieri cu unul(a) din cei 6 si imi spunea ca indiferent de ceea ce vom face noi, nimic nu va mai fi asa cum a fost. Ideea asta o impartasesc si eu insa e greu uneori. Directia spre care ma indrept acum, nu stiu care este cu exactitate, dar stiu ca va depinde si de multe persoane din jurul meu, dar tot schimbare se va numi. Cam dificil, nu???

Nimic nu dispare, nimic nu se pierde: totul se transforma!!!

C.I.

Nepasare si poate si o doza de inconstienta...

2009-01-12T01:10:00.015+02:00

De foarte mult ori imi este dat sa vad ca un om isi tradeaza varsta. Poate sunteti tentati sa credeti ca isi tradeaza varsta intr-un mod favorabil pentru el, insa eu am dat peste un OM care de fapt e aproape un copil.

Cel mai ciudat este cand vezi ca acea persoana este de langa tine, atat fizic cat si sufleteste si atunci stai si te gandesti daca nu cumva la tine e problema, daca nu cumva tu il percepi aiurea si de fapt tu iti tradezi varsta.

Dar aiurea este atunci cand vezi ca tu ai dreptate si ca omul matur e de fapt un copil. Am auzit din partea unui om, ca la luarea unei decizii destul de simple, nu s-a gandit la viitor. Nu este cam ciudat ca un tanar de 20-21 de ani sa nu se gandeasca la viitorul lui??? Mie mi se pare ca este. Dar uite ca nu mereu se intampla ceea ce ar fi normal sa se intample, desi normalitatea asta tot noi ne-o facem. Daca lui i-ar fi mai bine sa nu se gandeasca deloc la ceea ce face in prezent si la ce repercusiuni ar avea in viitor, inseamna ca pentru el asta este normal. Dar cand stii si vezi la fiecare pas ca viitor e crunt, e dur ca o piesa de otel, e aproape negru daca nu faci ceva cu viata ta, atunci normalitatea dispare si intervine nepasarea, iar in ziua de azi nepasarea te va durea cumplit de rau maine.

Mai aiurea este urmatoarea situatie: cand ti se incearca deschiderea ochilor cu clestele sau cand ti se pune in fata o particica din cruntul viitor si cand stii ca o parte din cei din jurul tau sunt trup si suflet alaturi de tine, tu de ce o continui pe un drum gresit??? Sau de ce nu ai macar curajul sa spui ca vei incerca??? Pe mine, intrebarile astea ma macina cam din timpul week-end-ului (si acum e marti). Si cum ma macinam eu asa, incet, incet, apare si raspunsul si din partea cealalta: pentru ca mi-e frica??? Ti-e frica de adevar? Ti-e frica de realitate? Si atunci de ce nu faci ceva ca sa o schimbi? De ce nu ceri ajutorul atunci cand trebuie? De ce? De ce? De ce? Si raspunsul la intrebarea asta inca nu a venit. Sper sa nu intarzie foarte mult, pentru ca intarzie in detrimentul partii cealalte.

Frica ucide mintea. Frica este moartea măruntă, purtătoarea desfiinţării totale.

C.I.

Mircea Badea... one man show...

2009-01-11T02:15:00.017+02:00

Bai tataaaa, esti mult prea tare. Imi place ca exista oameni ca tine, care sa aiba curaj sa spuna ceea ce cu totii traim in fiecare zi. Nu stiu de ce toata lumea tace. Insa esti mult prea tare pentru lumea in care traim. Multi te ascultam si tin sa te anunt (dar stii deja) ca multi iti sustin parerile.

Este insa mult prea trist ceea ce se intampla in lumea asta in care traim. Eu am ajuns la concluzia ca ne meritam soarta din plin. Atata timp cat romanul se duce si pune stampila pe Dl. / Dna. X pentru ca i-a dat un mic si o bere, pentru ca ii place cum canta sau pentru ca asa a zis preotul in biserica, eu cred ca ne meritam soarta.

Insa Romania asta e destul de stricata ca sa poata face putini oameni ceva bun in ea. Si cand zic stricata ma refer atat la propriu cat si la figurat. Ca daca e sa avem ceva bun in ea, acel ceva e stricat.

Trecand acum repede la un alt capitol, vreau sa spun ca ar trebui sa iei atitudine in ceea ce priveste CNA-ul. Da tata in ei ca in hotii de cai. Ei sunt hoti de orice altceva, deci DAAAA IN EI. Asta nu va schimba aproape cu nimic sistemul de rahat care e acum, dar macar va exista un precedent. Daca si tu mai esti vinovat, CNA-leste vorbind, eu ma duc si pasc iarba. Cand citesc ce ti se intampla, imi vine sa ii omor cu mana mea pe toti. Unul sa nu mai ramana. Oare e bine ce am scris??? Nu cumva e ilegal??? =)) FA-I TATAAAAA DE RAHAT CAT DE MULT POTI. Si cand nu te ataca, da in ei, ca sigur vei gasi tu motive. Chiar si existenta lor e un motiv ca sa ii lovesti.

In concluzie: ma bucur ca stii ca multi te sustin si iti impartasesc ideile, imi plac emisiunile tale NORMALE si tin sa te anunt ca ai tot respectul nostru. (al meu si al prietenilor mei).

Sa ne traiesti!!!

Cu o floare nu se face primavara, dar macar bate un vanticel mai cald!

C.I.

Lumea mananca si... se mananca...

2009-01-09T11:08:00.028+02:00

Am ajuns azi dimineata la munca. Bineinteles ca dimineata nu am mancat nimic si acum mi-e o foaaaameeee... de ma intind pe birou.

Chiar stau sa ma gandesc ce sa mananc pentru ca m-am saturat ca in fiecare zi sa mananc aceleasi meniuri. Stateam ieri noaptea si invatzam la Marfuri pentru examen si printre alte multe informatii, interesante de altfel, erau foarte multe cu privire la necesarul zilnic de calorii si alte alea. Ne invatza ca e bine ca in fiecare zi sa se consume ba oua, ba fructe nu stiu de care, ba carne din aia smechera, ba produse ecologice, ba produse imbunatatite, ba cereale, ba dulciuri, ba nu stiu ce bauturi, ba ceaiuri si multe altele. Toate acestea, puse cap la cap, te cam incurca in decursul unei zile daca ai vrea sa le respecti.
Un prim obstacol este cel al timpului, pentru ca mereu ar trebui sa fii la cumparaturi sa cauti una, alta. Un al doilea obstacol si cel mai important dintre ele in constituie banul. Banul, banul, banul. Totul, dar absolut totul, se invarte in jurul banului. O entitate materiala fara de care mori sigur si de foame si de frig si de suparare pentru ca nu poti avea nimic.
Si mai zicea acolo ca unul dintre drepturile omului din Declaratia Universala a Drepturilor Omului este acela de a manca sanatos, igienic si toate cele necesare "functionarii" zilnice si ca toate guvernele trebuie sa asigure anumite niveluri de supravietuire si acces la alimente. Se zicea ca se duc multe campanii astfel incat populatia globului sa aiba acces la cat mai multe alimente pentru necesarul zilnic de "functionare". Unde Dumnezeu s-o fi intampland asta, eu nu stiu. Pentru ca in fiecare zi ne lovim de preturi foarte mari, de salarii micutze, de oameni ai strazii care din varii motive au ajuns in acea situatie si nimanui nu ii pasa. Intradevar, pe piata sunt foarte multe produse de unde omul poate alege, insa cum sa alegi daca preturile lor sunt cum sunt.

Lumea in care traim este foarte............ rea, ciudata, de rahat, egoista, tampita, cu curu' in sus, pupicurista si multi se multumesc sa zica asta e lumea in care traim. Asta e lumea pe care o meritam pentru ca nu se vrea a se face absolut nimic pentru schimbare. Zi de zi vad lucruri care imi confirma chestia asta. Avem soarta pe care ne-o meritam, soarte pe care ne-o facem. Cum ne asternem, asa vom dormi. Si uneori cred ca e cam greu de schimbat un asternut, chiar daca se murdareste. In jurul nostru se desfasoara o lume meschina rau de tot, o lume in care supravietuiesti cat de cat bine doar daca musti si lovesti in cel de langa tine. Egoismul este ridicat la rang de necesitate astfel incat s-a ajuns sa se omoare frate cu frate, se se bata copil cu parinte, se se certe prieteni de o viata si totul de la ban, existenta si conditie sociala. Foarte putini o duc bine, insa aceia au lipsuri pe alte parti.
Trecand iarasi la tema culinara, mi-a venit acum in cap acea categorie de oameni care ii mananca pe ceilalti de funduletz. Ca si celelalte stari de existenta a lumii in care traim, mancatul de funduletz se completeaza cu ele. Nu e frumos fratilor, nu e frumos si totusi trebuie sa va ganditi ca mai exista si un Dumnezeu acolo deasupra noastra care are mare grija de toti si de toate. Poate nu credeti in Dumnezeu, dar ganditi-va atunci, de unde vine aceasta sclipire de viata din fiecare dintre noi. De unde exista aceasta suflare care face ca acele prime celule sa se transforme intr-un om?

In incheierea acestui articol, am o sugestie venita din toata inima mea pentru cei care fac parte din anumite categorii de mai sus, in special cei care papa de funduletz: incercati si voi o ciorba ca cea din imaginea alaturata si poate va mai piere din cheful ala abundent de a manca pe altii. Poate asa vedeti la propriu ca nu e bine.

Atata rautate exista in lume, ca ma mir ca se mai face ziua!

C.I.

Inchis... Capitolul "The End"

2009-01-09T02:35:00.030+02:00

Imaginea asta e tot ceea ce pot spune despre mine... mai am inca putin si nici eu nu ma mai cunosc... am intrat in acest degradant proces inca de acum 2 luni si greu se mai iese din el... poate deloc.

In clipele astea mi-e atat de bine asa, incat pana si cei din jurul meu au ajuns sa ma inteleaga. Dar de fapt ei fac cu totul altceva, insa acel altceva catre mine se intoarce ca o intelegere. Dar nu este intelegere... Nu este nimic decat o intrebare fara raspuns: ce se intampla?

Asta e problema care ma doare cel mai tare acum. Nu mai reusesc sa ajung sa ma fac inteles. Nimic nu mai e cum a fost si mi-e foarte frica de faptul ca se intra pe un fagas fara intoarcere. Un fagas pe care multi l-ar regreta, insa va fi mult prea tarziu.

Cred ca nu mereu este momentul sa pui multe intrebari. Nu mereu trebuie sa incerci sa ajuti ci doar sa stai sa asculti si sa te straduiesti sa intelegi. Daca nu intelegi, nu trebuie decat sa vorbesti si sa actionezi macar ca pana atunci. Dar nu mereu se intampla asta. Nu mereu se intampla ceea ce iti doresti tu sau cei din jurul tau. Dar cand cei de langa tine ajung sa isi dea seama ce se intampla, de cele mai multe ori e mult prea tarziu.

E greu sa pierzi ceva care pana la un moment dat din viata era totul pentru tine. Insemna ratiunea de a trai si de a multumi. Insemna fiecare cuvant pe care il spuneai. Esti ceea ce, cei din jurul tau sunt.

Cei din jurul meu sunt din ce in ce mai departe... sunt din ce in ce mai la un capat al tunelului la care eu nu pot ajunge. Si nu au vrut sa ma ia si pe mine mai repede cu ei... asa ca daca ei sunt din ce in ce mai departe, ce voi fi eu de acum incolo? O materie sau doar o forma energetica care palpaie cat mai poate pana se stinge???

Un suflet trist este un suflet cu luminile stinse!

C.I.

Liniste... A venit iarna!

2009-01-08T15:35:00.011+02:00

O noua zi de munca, o noua zi de plecat de acasa si tot o noua zi cu alte si alte probleme.

A inceput ca toate celelalte zile de pana acum: noaptea in camin, somn de pe la 4 dimineata si trezit pe la 9, in rest citit vreo 300 si ceva de pagini pentru examenul de azi... si apoi la serviciu...

O rutina zilnica cu care ma obisnuisem, dar in care nu se gasea un element important: linistea. Linistea de care avem cu totii atata nevoie. Insa, nu peste mult timp, viata mea se va schimba: voi incepe alte capitole si le voi incheia pe cele de pana acum.
A inceput sa ninga si se acopera cu zapada de un alb imaculat tot ce a fost pana acum, indiferent ca a fost bun sau rau. E ca un semn de nou inceput, ca un semn de un cu totul alt inceput. Un inceput cu care nu toti din jurul meu au fost in totalitate de acord si nu multi m-au sprijinit. Insa din dreapta mea mereu au venit incurajari de a-mi urma inima si idealurile. Ii multumesc!

Am avut parte in ultima vreme de lucruri ciudate din partea prietenilor foarte apropiati, insa aceeasi persoana de mai sus a mers inainte in a-mi castiga sufletul. Si a reusit inca de prin octombrie anul trecut si nu am de gand sa o pierd.
In perioada de liniste care se va asterne de acum, imi pare bine ca e langa mine si stiu sigur ca nu va mai pleca decat atunci cand El va zice asta.

Prietenia inseamna un suflet in doua trupuri!

C.I.

Intamplarea... un cuvant inventat de om pentru lucruri simple pe care nu si le explica

2008-08-02T00:51:00.017+03:00

Am un inceput de vara destul de furtunos pentru viata mea. Un inceput de vara care cred ca va tine pana la sfarsit. Un inceput pe care nu l-as mai dori nimanui.

Un lucru sigur am invatat din acest inceput furtunos: ceea ce nu te omoara te intareste. Asta oricine imi zice ca este o prostie, nu l-as crede pentru nimic in lume pe tru ca o traiesc pe propria piele.

Tot ceea ce ni se intampla in viata este o urmare a ceea ce tot noi facem si intreprindem. Un cuvant spus la un moment dat poate sa iti schimbe viata si te duce cu gandul ca nimic nu este intamplator. Totul este un mecanism foarte bine pus la punct. Asa cum am spus si in titlul post-ului, intamplarea este un cuvant inventat de om pentru lucruri simple pe ca nu se chinuie sa le inteleaga.

Acum cateva saptamani, zaceam pe holurile caminului din Moxa, asa cum faceam in fiecare zi, alaturi de gashca mea binecunoscuta de pe hol. Pe acolo trecea un tip, doar un cunoscut pentru mine la ora aceea, care a auzit un singur grup de cuvante din gura mea: camera pe vara. De la aceste 3 cuvinte mi-am castigat un om de baza, un om pe care, alaturi de ceilalti 3 (Ramo, Claudiu si Ioio) ii pot adauga fara niciun stress pe lista de prieteni. Prieteni care la nevoie se cunosc.

Incepand din momentele acelea, am suferit unul langa altul toate palmele luate de la viata asta destul de aiurea de student (in unele momente doar) si impreuna cu Ioio, am trecut printr-o experienta care nu ne-a omorat si pentru mai departe ne-a intarit foarte mult. Ne-a invatat o gramada de chestii. Cu cat treci prin mai multe prin viata cu atat mai bine. Dumnezeu iti da exact cat poti duce... si daca ti se intampla ceva inseamna ca poti rezolva. Insa asta nu inseamna ca trebuie sa stai si sa ti se dea totul de-a gata...

Si uite asa, greutatile vietii iti aduc alaturi oameni care iti vor ramane prieteni pe viata, sau uneori oameni care doar trec prin viata ta ca niste episoade. Eu ma bucur de ceea ce am si sper sa fie si ceea ce trebuie.

Singura prietenie de preţ este cea care s-a născut fără motiv.

C.I.

In sfarsit... liniste???

2008-07-26T15:33:00.007+03:00

Astazi este o calma zi de sambata... o zi calma venita dupa o lunga, chiar foarte lunga luna de chin si agitatie... Cei care au fost mai aproape de mine stiu bine la ce ma refer...

In zilele astea de vara am ajuns la concluzia ca spaga nu merge mereu... merge doar atunci cand ai si o persoana de legatura... Asa ca mai bine decat sa dai spaga incerci sa faci totul pe bune...

Ne mai auzim...

Tineretea nu stie de liniste

Watch out!!!

2008-07-08T12:30:00.006+03:00

Am pe langa mine persoane pe care cred ca nu le cunosc chiar atat de bine pe cat am crezut...

Am avut pe langa mine oameni care nu au incercat altceva decat sa le fie lor bine... Am crezut ca suntem amici, prieteni... Dar la final am tras linie si am vazut ca a fost dor pe interes. Cand nu le-a mai iesit pasenta, au renuntat discret. Desi daca stau sa ma gandesc mai bine, nu a fost chiar asa discreta iesirea.

Prietenii si dusmanii provin din interes.

Urmeaza...

2008-06-29T00:38:00.003+03:00

Nu am mai scris de foarte mult timp nici un post pe acest blog. Insa inspiratia incepe sa apara. Pana acum, mai nimic interesant nu s-a intamplat, asa ca motive de scris nu prea am mai avut.

Incepand de sapt viitoare voi parasi cuibul din Moxa. Insa incepe o noua viata de student in Regie. O viata cu mult diferita de cea de aici, unde linistea si plictiseala sunt la ele acasa. Insa sa nu ma intelegeti gresit: plictiseala exista din punctul de vedere al oamenilor noi pe care ii vezi si ii cunosti. Ca in rest de avut ne avem unii pe altii cei din gashca.

Asa ca de saptamana viitoare voi relata noi intamplari dintr-un complex de camine studentesti care nu doarme niciodata.

A inceput vara... haaaaaai la munca :)

2008-06-10T21:12:00.015+03:00

De vreo cateva zile incoace miroase bine de tot a vara in Bucuresti. Si cum sesiunea de vara a luat sfarsit de ceva vreme, toata lumea se gandeste la vacanta de vara (la studentii de la ASE dureaza 4 luni de zile).

Si cand vacanta se instaleaza in viata noastra, nu ai decat vreo 3 optiuni mari si late: fie pleci acasa, fie stai in Bucuresti pe banii parintilor si te distrezi, fie muncesti si te distrezi pe banii tai. Cei care au suficienta maturitate, iau o decizie favorabila mai ales viitorului lor: se angajeaza frumos in Bucuresti si se apuca de munca. O prima experienta de genul asta am avut-o inca din anul I, iar acum in vacanta dintre anul II si III pot sa ma mandresc cu ceva experienta in campul muncii.

Vara asta am reusit ceva ce nu am reusit niciodata, cred. O parte din gasca mea, lucreaza in acelasi loc cu mine. Foarte tare frate! Toti au avut maturitatea de a incerca un loc de munca... pana si cei/cele care nu dadeau deloc senzatia ca ar fi putut munci vreodata. In ciuda multora, chiar s-au apucat de munca. Si credeti-ma ca le merge foarte bine.

Ceea ce vreau sa scot in evidenta este ca desi nu dau senzatia ca pot, unii chiar sunt capabili de lucruri normale de care toti putem fi mandrii. Nimeni nu poate cunoaste indeaproape toate calitatile sau defectele celor din jur ci doar poate sa cunoasca suficient de multe. Iar capacitatea si posibilitatea de a muncii nu depinde decat de vointa si nicidecum de maturitate. Ideea e ca pana la 18/19 ani cand ai intrat la facultate, tot ai stat pe acasa, asa ca o vara in Bucuresti petrecuta cu prietenii nu este nimic altceva decat o adevarata distractie. Sa muncesti tu pe banii tai, sa iti cheltuiesti tu fiecare banut muncit de tine... este o senzatie foarte placut. Este o experienta extraordinar de frumoasa.

M-am gandit sa scriu acest post pentru ca multi se feresc de munca din timpul verii ca dracul de tamaie. Unii fug acasa la mamica de parca pana acum, ar fi copilarit undeva in padure, departe de familie. Tocmai aceasta fuga acasa si aceasta fuga de munca reprezinta, mai degraba, o dovada de imaturitate. Nu faptul ca pana acum nu ai muncit si acum te-ai gandit sa faci pasul asta, fara sa mai ai experienta in domeniu.

Munca este rodul civilizatiei, nu baza ei.

C.I.

Sfarsit de sesiuneeee... plecam in Americaaaa

2008-06-06T23:19:00.011+03:00

Asa cum spune si titlul post-ului, chiar s-a termiat sesiunea. O prima sesiune din viata mea in care chiar am simtit ca nu am invatat mai nimic. Numai ca eu, personal, am terminat sesiunea de vreo saptamana, dar azi au terminat si colegii mei de camera.

Unul dintre colegi pleaca in America, cu programul pentru studenti "Work and travel", program in care m-am inscris si eu, dar am renuntat la un moment dat datorita unor probleme destul de grave.

Si cum ziceam, un coleg pleaca pe taramul tuturor posibilitatilor: America. Mai exact in Ocean City, in Maryland. Plecarea asta mai aduce cu sine si o participare din partea a 10 studenti la un program TV, numit "Experienta americana". Dupa o preselectie destul de dura, colegul meu a primit acceptul in program, asa ca la vara, vreau nu vreau, nu prea scap de el ca il voi vedea la televizor. Titlul post-ului este inspirat din cadrele trase de el astazi in sediul ASE-ului intr-o scurta prezentare a sa. In aceasta biografie a lui, am aparut si eu. Trebuia luata o declaratie din partea unui coleg care il cunoaste bine, iar el a sarit pe mine. Tre sa recunosc ca am fost tare mandru de mine ca m-a ales sa il laud si sa ii creez o prima imagine in fata celorlalti telespectatori.

Ceea ce mi-a placut la el, a fost dezinvoltura cu care se manifesta in fata camerelor de luat vederi. Si am avut dreptate cand am declarat ca este un tip de om caruia i se cam rupe de orice. Nu are niciun stress de nimic. El trebuie sa fie castigatorul programului, unde premiul cel mare este de vreo 5000 €.

Asa ca in urma a ceea ce am vazut astazi ca poate el sa faca si in urma a ceea ce am vazut pe parcursul unui an intreg ca poate, nu ii zic decat sa aiba bulan! (asa cum ii place lui sa zica). Spac tata, noi suntem cu tine.

C.I.

Cred ca daca esti bun, in ziua de azi, esti cam luat de prost...

2008-06-05T17:27:00.013+03:00

Cu cat petreci mai mult timp cu oameni pe care incerci sa ii cunosti, cu atat este mai bine. Dar ce faci cand vezi ca tu "tragi in ham" pentru a iesi ceva frumos, iar restul "fura" cat de mult pot? Va zic tot eu: iti bagi si tu picioarele.

Multa lume in ziua de azi este alaturi de tine... dar nu neaparat atunci cand ai nevoie... nu atunci cand tu simti ca ai nevoie de un ajutor sincer... Putini sunt cei care te ajuta neconditionat si din suflet.

In ziua de azi fiecare trage pentru el/ea. Nu "tot ce zboara se mananca" (desi e atat de frumos sa crezi asta). Pana nu demult si eu traiam cu acest dicton in mine... insa cu ajutorul prietenilor am reusit sa descopar ca nu e tocmai asa. In multele discutii si certuri, una se spunea si cu totul alta se facea. Multi chiar spun anumite lucruri doar asa ca sa inchege o discutie, cearta, polemica. Insa am ajuns la concluzia ca s-au spus multe minciuni. Iar la faza asta nimeni nu ma poate contrazice.

Dar de acum incolo, m-am hotarat eu, asa, frumos, sa mai cern putin din ceea ce aud si din ceea ce se spune ca se va face. Pentru ca majoritatea celor din jur urmaresc sa isi vada propriile interese.

C.I.

... "de cand nu ne-am mai vazut, multa vreme au trecut"...

2008-06-04T23:46:00.008+03:00

De cand nu am mai scris pe blog, multe evenimente au intervenit si au schimbat foarte multe lucruri.

Spre exemplu, multora li s-a luat... si li s-a luat definitiv. Unora li s-a pus pata si au zis ca daca au avut tot din ce au avut nevoie, acum ce rost are sa se mai continue. Daca a fost cineva langa altcineva cand a fost nevoie, acum de ce sa se mai continue... si nu in ultimul rand, am vazut cu ochii mei adevarata existenta a lui Dumnezeu.

Toate astea s-au intamplat in "Viata de camin", o viata care iti arata multe dintre fatetele reale ale celor din jurul tau. Cu cat stai mai mult langa cineva cu atat ajungi sa il cunosti mai mult... si totusi atat de putin. Nimic nu imi mai poate schimba parerea asupra a ceea ce s-a intamplat. As putea spune ca mi-am schimbat si eu foarte mult din optica mea de viata.

Vreau doar sa spun ca cei de care m-am temut ca nu imi sunt alaturi, au fost mai mult decat mi-as fi inchipuit, iar asta nu poate sa insemne decat o prietenie cu adevarat curata si pura. Langa mine au ramas cei care mi-au inteles cel mai bine modul meu de a fi si daca nu au fost de acord cu ceva au incercat sa schimbe: si au reusit. In ultime vreme, am castigat o avere imensa, fara de care firea umana nu prea poate trai usor: prietenie si afectiune. Dorinta de a fi integrat social, il face pe om un mare "pescar" de alti oameni. Dar ca orice pescar, nu prinde mereu prada pe care si-o doreste, iar cand acest lucru apare, arunca inapoi ce nu ii este de folos.

Sunt convins ca multi vad cu totul altfel prietenia. Insa nu trebuie sa omita faptul ca "prietenul adevarat la nevoie se cunoaste". Iar asta nu e o vorba spusa la plesneala. De asta sunt extrem de convins acum, mai mult ca niciodata.

Prietenia este una din mangaierile vietii!

C.I.

Dupa o pauza de cateva zile, am revenit intr-o lume comunista...

2008-05-20T01:50:00.054+03:00

Urmele comunismului inca persista. Astazi mi s-a confirmat inca o data chestia asta. Un sistem de invatamant de tot c.......

Un exemplu foarte simplu mi s-a dezvaluit astazi la facultate. O iubita profa de seminar a facut-o de oaie in cel mai barbar stil.

Se facea ca noi trebuia sa ne prezentam niste proiecte cu structura comunista (de la 80-90-100 si ceva de pagini in sus). Un numar de 20 de studenti trebuiau sa faca acest lucru intr-o ora si 20 minute. Trebuie mentionat faptul ca se punea foarte mult accentul pe o prezentare cat mai buna, stufoasa, si necitita de pe foi. Profa noastra si-a programat aceste prezentari in 2 seminarii, MAXIM.

Pana aici, mai nimic care sa dea de banuit. Insa cand realizezi ca o prezentare de proiect dura cam 40-50 minute si exista un risc iminent de a ramane fara prezentare, nu prea iti mai ardea sa discuti cu colegul de langa tine.

Seminarul buclucas a inceput cu o frumoasa intarziere de-a profei de numai juamtate de ora. Deci 5 grupuri de fraieri au pierdut din start timp pretios. Spun fraieri pentru ca exact asa eram tratati: proiecte cat mai mari, stufoase, din 70 de mii de surse bibliografice, ore nedormite, stress si foarte, dar foarte mult timp pierdut.

Dar sa revenim la seminarul cu pricina. A inceput un prim grup de fete cucuiete, care s-au intins tata la prezentare cum se intinde marea la soare: adica muuult, muuult, muuult. Si cand am vazut noi restul ca nu se simtea nimeni din zona de prezentare sa se mai opreasca am inceput sa ne mai foim, una alta. Si o colega de-a noastra, ne-a trantit-o frateeee, de a ramas mai toata lumea ca la dentist: cu gura cascata. Ce o fi vrut sa zica, cred ca cu totii ne-am dat seama, dar mai bine ca nu am aratat. Dupa faze de genul "sa nu citesti ca nu avem nevoie!", "nu citesc doama profesoara, dar stati sa vad unde am ramas", "daca vreti sa vorbesc mai tare si mai rar, din timpul vostru iau sa stiti", s-a trecut la urmatorul grup care si-a cam facut si el de cap cu intinderea.

Cand se apropie frumosul sfarsit de seminar, veni si randul grupului din care faceam parte, sa prezinte. Insa dna profa, si-a strans catrafusele si a dat spre iesirea din sala. Atunci o revolta se isca din parte celor multi care mai aveau de prezentat, insa tratata cu un deosebit sictir comunist din parte profei. Nu era ea de vina ca noi nu ne-am organizat cu prezentarile, dar nici noi nu eram de vina de faptul ca dansa nu si-a programat deloc bine timpul.

In conditiile in care o prezentare dura 40-50 minute, in conditiile in care fiecare dintre studenti isi dadea interesul sa prezinte cat mai bine parte sa (mai mult sau mai putin chinuita) ca sa nu ia punctaj mic, in conditiile in care eram cativa studenti (buni la numar) de prezentat, profa noastra si-a programat in asa fel seminariile incat a ajuns la un numar de 2 pentru toate prezentarile. Cine a avut marele ghinion de a nu prezenta in timp util lucrarile si-a cam luat-o in freza. Acest luat in freza consta in vreo 4 ore de asteptare pe la usi si multa, dar multa milogeala, ca unei profe dezorganizate sa ii vina mintea la cap si sa realizeze ca noi nu eram deloc de vina pentru proasta situatie creata. Bineinteles ca si eu m-am aflat printre cei raniti de acest refuz al profei de a ne mai asculta, ca daca nu eram, nu stiu daca mai scriam.

Un stat pe la usi de aprox. o ora si jumatate, ne-a adus la concluzia ca cu dreptatea in mana vom face exact fiiiiissssss. Trebuia sa adoptam o atitudine de cult al personalitatii si sa incepem sa ii "cantam" vrute si nevrute (mai ales vrute) profei. (am uitat sa zic: daca nu prezentai proiectul, nu ti-l lua la corectat, si daca nu ti-l lua la corectat, nu intrai in examen). Deci nu prea era joaca. Numai daca luai in considerare timpul pierdut la biblioteca si orele (cam 25-30 la numar in cazul meu) de stat in fata calculatorului pentru a intocmi acea lucrare de licenta, masterat si doctorat la un loc iti puneai mana in cap. Plus ca nu mai intrai in examen.

Intr-un final dupa ce profa a primit cateva replici anticomuniste in fata, a cedat intr-un mod cam aiurea zic eu. Nu a mai pus in discutie ca vezi Doamne pierde din timpul ei, ci a zis foarte contrariata ca daca gasim o sala libera ea ne va asculta pe toti cei ramasi pe din afara. Bineinteles ca la ora aia in ASE gaseai 100 de sali libere, nu una, am rezolvat problema numai decat.

Si stai si mai pierde inca vreo 2 ore, intr-o sala batuta in cap de soare pentru ca la multe proiecte sa atraga atentia de 1000 de ori...

Si uite asa azi am trait o zi cu puternice trasaturi comuniste, in care o profa cere proiecte de zeci si sute de pagini, in care aceeasi profa spune cu o nonsalanta de invidiat ca nu e vina ei ca nu este timp suficient de prezentat si in care stai ca prostul pe la usi sa iti plangi de mila si apoi sa incerci sa o ridici in slavi pe profa ca sa te asculte si pe tine putin (ca vorba aia, ai muncit ca un fraier sa aduci maculatura la fcultate). O zi in care aveai mari sanse sa te certi cu toti din jurul tau pentru ca fiecare lupta pentru o "supravietuire", o "supravietuire" pe care de fapt trebuia sa o avem de drept. O zi in care colegi cu care stai zi de zi langa tine iti dau niste replici de ramai ca un vitel la poarta noua, incercand sa nu realizezi ce a vrut de fapt sa spuna. O zi in care vedem ca sistemul de invatamant romanesc inca mai are putoarea anilor de sub Ceausescu, Gheorghe-Gheorghiu Dej. Si uneori pute de iti stramba nasul. E groaznic, rau de tot.

Dar asta se datoreaza si celor care, sincer, nu prea au ce face acasa. Mai iesiti oameni buni din casa si respirati aerul unei vieti moderne. Nu mai suntem sub comunisti cam de vreo 20 de ani. Ia reflectati si veti vedea ca am dreptate.

Nu fi curios unde nu te pricepi. S-ar putea să o păţeşti.

C.I.

Trebuie doar sa iti placa si sa iti pese...

2008-05-15T17:50:00.023+03:00

Astazi o noua si frumoasa zi de facultate... Ce sa zic!!! Am avut examen la MK Direct si ne-a epuizat (vorba unui coleg). Un examen care multi dintre studenti si-ar dori.

De dus m-am dus si eu ca sa fac un act de prezenta si sa nu ratez examenul, pentru ca la capitolul cunostinte eram planta marina. Nu apucasem sa citesc decat o singura data ceea ce aveam de invatat, iar la un examen nu asa trebuie sa te prezinti ca sa il iei. Insa aceasta abordare am avut-o si in urma experientei altor colegi de la alte facultati sau grupe care au avut acelasi examen cu acelasi prof.

Totul a inceput cu o lunga asteptare a profului. Dupa o lunga asteptare isi face si omul aparitia. Un munte de om. Nu mai fusesem niciodata la cursul lui si deci nu stiam cum arata. Stiam doar ca e printre cei mai de gashca si openminded profi. De asta mi-am dat seama de cand a deschis prima oara gura. Un tip foarte relaxat si probabil perfect constient ca studentii, la examenul lui, vor copia pe capete. Gandit si facut. Dupa cateva minute in care a pus in ordine numerele de lucrare, a inceput examenul. Nu mai mult de 15 grile si exact 30 minute. Cu un +- de 3-4 minute. Bineintele ca atunci cand unui om ii dai un deget incearca sa iti ia toata mana (in cele mai multe dintre cazuri), noi am mai profitat si de marja de eroare data de el.

In timpul examenului, atmosfera linistita ca in fiecare examen. Fiecare cu foaia lui, incercand pe cat posibil sa acopere ca sa nu vada colegul. PE NAIBAAA!!! Zgomot frate ca in Gara de Nord. Ca niste nebuni am inceput sa vorbim, sa rezolvam impreuna subiectele ca nu cumva sa gresim vreunul. Daca am gresit sau nu ramane de vazut la rezultatele finale. Omul a intrat linistit pe internet si si-a vazut de treaba ceva vreme. Insa cand a vazut ca lucrurile iau o turnura neasteptata (nu mai aveam mult si ieseam din sala ca sa mai vedem si alte opinii pentru grilele noastre) a zis cu o voce calma si neasteptat de linistita sa incercam sa ne temperam. "Daca vreti sa comunicati, puteti sa o faceti foarte usor prin semne, fara a tulbura linistea publica!" Atunci bineinteles ca studentii s-au adaptat si au adoptat metoda semnelor, fara a se sfii cumva ca ii vede cineva din directia catedrei. Si asa comunicand, fara a ne deranja cineva din procesul nostru de comunicare, uite se sfarsi si examenul asta. Care mai de care dintre studenti au iesit cu zambetul pe buze, constienti fiind ca aceasta materie a scapat de titulatura de restanta. Chiar daca rezultatele finale si oficiale nu se stiu, toti sunt convinsi ca au macar nota de trecere. Si asta se intampla pentru ca prin fiecare grupulet de studenti se afla macar unul(a) care sa fi invatat cu adevarat la obiectul respectiv.

Chiar ma intrebam cum de un asemenea prof, care pentru noi a predat un curs de profil (nu era optional) are linistea si impacarea sufleteasca stiind ca studentii lui copiaza si nu au nici un stress. Pentru ca sa fim seriosi, daca si-ar pune capul cu noi, greu am mai copia. Si tot mie mi-a venit raspunsul: daca chiar vrei sa faci ceva cu facultatea asta si profilul este si unul care sa iti mai si placa, inveti tata de bunavoie si te pregatesti fara a fi stresat ca ai examen. Si tocmai acest modernism al profului arata ca facultatea este "facultativa". De ce s-ar omori el sa faca politie cu noi la examen? Ai invatat si vrei sa vezi cam la ce nivel ai acumulat cunostintele care iti vor fi foarte folositoare pe viitor, atunci nu vei avea nicio treaba cu niciun alt coleg. Faci ce stii si asta e. Insa sistemul de invatamant romanesc iti "sopteste" in spate ca trebuie sa ai note mari ca sa ramai sau sa treci la buget, asa ca daca se poate, de ce sa nu copiez. In aceasta situatie ma aflu si eu ca multi altii. Imi este rusine sa recunosc asta pentru ca facultatea la care am intrat este una care chiar imi place si care chiar iti este de foarte mare folos in viata, in conditiile in care totul in ziua de azi trebuie promovat si vandut. Vorba unui coleg din camin: "Nu mai am mult si o vand si pe mama!"

"Traim in Romania... si asta ne ocupa tot timpul!" - Mircea Badea

C.I.

Oamenii legii isi fac treaba in Romania!!!

2008-05-13T02:36:00.019+03:00

O captura de proportii a Politiei Romane a scos la iveala profesionalismul si interesul oamenilor legii pentru siguranta cetateanului, platitorul de taxe si impozite, din venitul caruia ei isi iau leafa.

O actiune in forta a oamenilor legii in Parcul Herastrau din capitala s-a sfarsit cu o captura importanta a acestora: un clovn =))=))=))

Ca si cum toate problemele noastre ar fi luat sfarsit si politistii nostrii nu mai aveau de munca, s-au gandit ca ar da foarte bine la imagine sa incerce perchezitionarea si identificarea unui clov din Parcul Herastrau. Bineinteles ca acesta din urma se afla langa un grup de copii pe care incerca sa ii distreze si sa le faca viata de copil mai frumoasa. La o perchezitionare mai atenta, acestia au gasit asupra sa arme mortale si stupefiante: bomboane si mingiute colorate. Copiii din jurul lui se uitau stupefiati asupra oamenilor legii fara a intelege macar putin din ceea ce se intampla. De ce acesti oameni imbracati in uniforme le strica distractia si se leaga de un prieten de-al lor. Si ca si cum toata aceasta mascarada nu ar fi fost de ajuns, l-au mai si luat pe sus si dus la sectie pentru ca nu avea acte asupra sa.

Daca in alte capitala moderne din aceasta lume pe strada se desfasoara un adevarat teatru cu multe personaje si personalitati, la noi, in iubitul Bucuresti, un biet clovn care bucura niste copii intr-un parc, este perchezitionat si dus la o sectie de politie pentru ca nu avea actele de identitate asupra sa. Bravo Politiei Romane! Au dat dovada de profesionalism la cel mai inalt nivel.

Profesionalismul înseamnă să ştii cum să faci, când să faci şi să faci.

C.I.

Despre alti bloggeri... si despre a lor pasiune

2008-05-11T01:34:00.014+03:00

Am citit astazi un post de pe blogul lui Ciutacu. Si cand mai "navigam" pe blogul lui, am descoperit adresa unei tinere jurnaliste pe care am placut-o inca de la primele aparitii intr-o emisiune de la Realitatea Tv. Este vorba despre Oana Dobre. O jurnalista care spune cam tot ce trebuie cand trebuie. In unele emisiuni in care era partenera lui Mihai Tatulici, aveam senzatia ca aceasta jurnalista chiar incomodeaza. Si incomodeaza pe multi atunci cand incearca sa mai afle una, alta...

As incheia acest scurt post prin a zice ca tipa este mult prea tare pentru cei care ne conduc viata din toate punctele de vedere, pentru cei care fac multe show-uri pentru nimic si nu in ultimul rand pentru cei cu care lucreaza. Cred ca o televiziune de stiri are nevoie de mult mai multi oameni ca Oana. Cu o floare nu se face primavara, dar macar vine o adiere de vant caldut.

Vizitati si voi blogul ei. Il gasiti in "Ce mai vizitez si eu..."

C.I.

Oare a inceput sa se astearna linistea si asupra noastra???

2008-05-10T02:46:00.016+03:00

O zi linistita cum de mult timp nu a mai fost. In totalitate nu a fost ea chiar in totalitate linistita, dar nici pe departe fata de altele. Doar o discutie in contradictoriu si... atat. Nu stiu ce concluzii s-au tras din acest contradictoriu, dar dupa a fost mai bine. O seara linistita si fara apropo-uri intepatoare sau indecente.
Dupa furtuna cred ca a mai venit si soarele pe strada noastra, desi aveam impresia ca avem "casa" noastra e la umbra. Sper ca sursa umbrei sa fi fost indepartata.
De acum incolo, lucrurile vor fi lasate sa curga in ritmul lor fara a mai interveni asupra lor. Cu cat te implici mai mult si pui mai mult suflet, cu atat iti iei mai multa "bataie". Oricine orice ar face, sigur vei fi si tu vinovat. Si aste de ce? Pentru ca pui prea mult suflet.

Pasiunile sunt vijeliile vietii.

C.I.

Aveam un frate... pe care nu l-am pierdut

2008-05-10T01:58:00.016+03:00

Inca de cand eram la mama acasa, aveam alaturi de mine un prieten pe care mi l-am castigat de-a lungul timpului. La inceput era un om care nu atragea foarte mult atentia. Nimeni nu voia sa aiba nicio legatura cu el si nici nu voia sa il ajute.

Se spune ca necazul te apropie. Pe noi necazul chiar ne-a unit foarte mult. Se facea ca odata acest om a avut nevoie de cineva langa el pentru a trece cu bine de anumite etape ale vietii. In acele clipe s-a cerut ajutorul mai multor persoane pentru asta dar nimeni nu a vrut sa raspunda cerintei. Intr-un impuls am zis ca eu voi face tot ce imi sta in putinta pentru a-l ajuta. Zis si facut. Insa dupa ce totul a trecut cu bine, am zis sa ne mai intalnim si nu sa uitam totul ca si cum nu ar fi fost nimic. Si incet, incet, ca orice prietenie, totul a inceput sa se lege. Nimic nu faceam fara sa nu ne sunam. Nicio bucurie, nicio problema nu ne-o petreceam singuri ci unul langa celalalt asa cum puteam mai bine. Cine ne vedea ar fi spus ca suntem ca doi frati. Si daca noi nu ne dadeam seama de asta, chiar asa era.

Asta a durat insa pana intre noi a aparut o distanta fizica care a tulburat legatura noastra. Desi exista telefoane, desi exista acest internet, ceva intre noi lipsea: intalnirea fizica. Si cum ochii care nu se vad se cam incep a uita, fara sa ne dam seama intre noi a aparut o mica groapa, care cu timpul a ajuns prapastie. Trebuie sa recunosc faptul ca la un moment dat am realizat existenta acestei prapastii insa nu am putut sau nu am incercat sa fac ceva. Atunci cand am avut probleme mai mari, el a sarit de fiecare data cand a avut posibilitatea pentru a ma ajuta. Si astfel a incercat sa mai astupe din haul ce era intre noi. Lucru care l-a si reusit de altfel. Am avut pe umarul cui sa plang fara sa imi fie teama ca ma va judeca la un moment dat. Insa timpul trecea si eu nu faceam nimic pentru a-l ajuta la astuparea acestui gol imens dintre noi. Pana cand intr-o zi, mi s-a aratat ceea ce era de mult intre noi si nu prea vedeam. Mi-a spus ca un prieten adevarat e acela care te ajuta cand ai nevoie, dar un frate te ajuta inainte de a-i cere tu ajutorul. Iar eu pentru el am fost si voi ramane un frate. Pe moment acele vorbe au fost spuse si inregistrate. Si cand am ajuns acasa, am realizat ca intr-adevar in timpul cat eram acasa si chiar cand am ajuns aici la facultate, am avut un frate... pe care insa nu l-am pierdut. Un frate caruia nu i-am mai acordat atentia de care are nevoie. Dar cel mai mult ma bucura ca m-a asigurat de faptul ca voi ramane mereu un frate, iar asta pentru mine inseamna enorm de mult. Si conteaza ca atunci cand te bucuri sau atunci cand plangi sa ai pe cine sa chemi sa iti fie alaturi. Am ajuns sa realizez ca un frate nu trebuie neaparat sa fie un frate din aceeasi mama ci acel om care te ajuta si atunci cand nu ceri ajutorul. Ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat langa mine SIGURANTA de care de multe ori am nevoie. Stiu pe cine sa chem sa fie alaturi de mine. Atat la bine cat si la rau. Niciodata nu voi renunta la fratele meu.

Prietenul adevărat iubeşte oricând, şi în nenorocire ajunge ca un frate.

C.I.

Dupa fapta... si rasplata... ... ...

2008-05-08T18:16:00.032+03:00

Furtuna mare pe Marte. Acolo sus incepe se sa strice ceva... ceva care a inceput dintr-un click.

Cunosteam in urma cu vreo 3 ani, 3 prieteni foarte buni. Cel putin ca aparente, ei se intelegeau ireprosabil de bine. Era o prietenie stransa si invidiata de multi. Se incercau tulburari ale relatiei dar pentru inceput toate erau fara succes. A trecu mult timp, timp in care totul decurgea normal si fara nicio problema: toti 3 treceau prin incercari grele si prin bucurii fara a se strica ceva in relatia dintre ei.

...cand intr-o zi ceva a inceput sa se schimbe. Incet, incet, unul dintre ei a inceput sa isi arate adevarata fata. Nu pot sa zic ca avea o latura foarte rea dar nu era ce trebuia pentru ca totul sa continue asa cum fusese pana atunci. Timpul a trecut si s-a produs o separare discreta dar continua pana cand s-a ajuns la situatia ca erau 2 prieteni si un strain. Ajunsesera la concluzia ca nu il cunosteau pe al 3-lea nici macar cat un bob de mazare. Al treilea ajunsese incat se ascundea de ceilalti 2 in absolut to ce facea si traia intr-o continua negare a tuturor actelor sale. S-a incercat o reinchegare a grupului de n ori, dar al treilea facea mereu nota discordanta cu ceilalti 2.

Dupa indelungi incercari s-a ajuns la concluzia continuarii "drumuli vietii' impreuna doar de catre cei 2. Al treilea a fost scos definitiv din "joc". Cel mai greu ii venea unui dintre ceilalti 2 care suporta multe lucruri rele care i se intampla, suporta incercari grele din partea celorlalti atat din afara cat si din grup. Dar intr-un final pune punct irevocabil. Asa ca la un moment important din viata lor, relatia de prietenie s-a stins.

Acum in zilele noastre, acolo pe Marte fiecare are viata lui separata de a celuilalt, dar inca o legatura stransa se pastreaza. Iar cei 2 care ramasesera prinsi in "joc" inca mai pastreaza o relatie stransa... sau cel putin asa vrea sa creada cel care sufera cel mai mult si pune cel mai repede si mult suflet. In ultima vreme cei doi ramasi in poveste au trecut prin clipe foarte grele... extrem de grele... Ultimul la care m-am referit a trecut prin clipe cumplite iar in agonia suferintei nu a mai putut sa ceara ajutor celor din jurul lui sau a celuilalt prieten. Se astepta doar ca multe din semnale sa poata fi bine intelese de celalalt. Un prieten de-al meu spunea ca un prieten iti este prieten cu adevarat atunci cand te ajuta daca ii ceri ajutorul, iar un frate este cel care te ajuta inainte de a-i cere ajutorul.

Insa nu s-a intamplat asa, dar totul a revenit la normal dupa o lunga discutie asupra durerii aceluia in cauza. Totul a revenit la normal si prietenia parea ca este la fel ca la inceput: de nestricat.

In scurt timp roata vietii a mai facut o tura si al doilea dintre ei a fost greu incercat de viata. Bineinteles ca a apelat la cine stia ca va gasi un sprijin. De ajutat a ajutat-o cat de mult a putut, tinand cont ca problemele celuilalt nu se sfarsisera si era tot la fel de grele, insa mai usor de suportat. A facut ce a crezut ca e mai bine pentru celalalt si a pus suflet mult ca de obicei. A incercat sa ii scoata toate problemele din cap cum a putut mai bine. Insa roata vietii a mai facut o tura, iar in viata celor 2 a reaparut al treilea. Dupa o aparenta absenta totala, s-a intors. Ca la orice reaparitie a incercat lipirea de catre unul din cei doi ramasi in urma rupturii. Cel care a avut ultimul probleme a incercat sa primeasca ajutorul noului venit. Si a ajuns la o concluzie: cel nou venit ii este mult mai de folos decat cel care i-a fost mereu alaturi de la ruptura definitiva si pana in zilele noastre. Asa ca cel care a incercat sa ii fie mereu pe cat de aproape posibil (in ciuda chinului mare la care era supus) a primit un frumos raspuns la intrebarea cine te-a ajutat sa treci macar putin peste ce a fost mai greu: macar ea a reusit sa ma faca sa ma regasesc si sa trec peste... ... ...

Fericiti cei blanzi, ca aceia vor fi rasplatiti "pe masura"!!!

C.I.

Despre muzica...sau doar un tip de muzica

2008-05-04T17:56:00.014+03:00

Un subiect foarte delicat in zilele noastre este muzica. Am deschis acest articol cu un videoclip relativ nou dar care, mie personal, imi place foarte mult (si sunt sigur ca sunt mai multi carora le place).

Sunt foarte constient de faptul ca in lumea asta se asculta foarte multe genuri de muzica, dar la fel de constient sunt si de faptul ca fiecare are dreptul sa asculte ce fel de muzica vrea. Mi se pare o foarte mare tampenie ca atunci cand afli ca cineva asculta alt gen de muzica decat asculti tu, sa il/o marginalizezi.

Am observat ca in ziua de azi exista un trend ascendent al celor care afirma sus si tare ca sunt rock-eri si ca ei asculta doar muzica rock. Chiar nu stiu ce sa mai zic. Dar si daca nu asculti muzica rock, ce se intampla? Am observat ca daca nu esti rock-er, nu mai esti la fel de bine "privit". Nu conteaza ce altfel de muzica asculti, daca nu esti rock-er nu e de bine. Si ce e de facut cu cei care asculta house, latino, sau orice alt gen de muzica? Cumosc persoane care in urma cu cativa ani ascultau alta muzica in afara de rock. Toate bune si frumoase pana cand a ajuns la facultate in frumoasa noastra capitala, Bucuresti. Nu au trecut mai mult de 3-4 luni de zile ca baiatul nostru a trecut brusc pe rock fara a mai recunoaste ca a mai ascultat si alte genuri de muzica. Se observa faptul ca cica ai fi COOL daca ai asculta rock. Nu mai spun ca pe langa toate acestea se mai adauga si o schimbare in credinta lor aparand o urma de indoiala asupra existentei lui Dumnezeu. Nu stiu ce le "zice" rock-ul asta, nu stiu ce le "face" rock-ul asta de ii schimba complet pentru a fi COOL si "in randul lumii".

A asculta muzica inseamna a asculta absolut tot ce iti place. Nu trebuie sa asculti o muzica doar pentru a fi in trend. In trend poti fi cu altele: cu moda, cu ultimele tipuri de frizuri, dar (dupa parerea mea) nu cu muzica. Muzica reprezinta mai mult decat o tendinta.

C.I.

Welcome back!!!

2008-05-04T00:00:00.023+03:00

Este sambata seara in caminele din Moxa. Se simte deja ca vacanta s-a terminat. A trecut si Pastele, a trecut si 1 Mai, a trecut si un week-end de relaxare totala si stai si te intrebi: "Doar atat?"

Trece frate timpul cu o viteza inimaginabila. Stati si ganditi-va daca atunci cand erati mai mici, timpul trecea la fel de repede! Imi aduc aminte cand stateam prin casa, mai ales de sarbatori, si chiar aveam timp sa ma bucur de ele. Aveam timp ca sa fac mult mai multe lucruri si stiu ca aveam timp sa pierd timpul.

Zilele anilor care incep cu 200.. ne ofera in schimb foarte putin timp. Lasand la o parte faptul ca am crescut cu totii si ca avem mai multe griji fata de atunci cand eram mai mici, ma gandesc ca acum ma trezesc, fac cateva chestii (sau de cele mai multe ori fac multe chestii) si vad ca nu mai ete soarele sus pe cer. Foarte ciudat. Ziua are tot 24 ore, saptaman tot 7 zile si anul tot 365(6) zile. Insa trecerea secundelor s-a schimbat radical. Vorbesc cu parintii mei si imi spun ca atunci cand erau si ei putin mai tineri, nu trecea timpul asa de repede. La fel ca si noi si ei aveam mult mai mult timp in timpul zilei. Acum abia ai timp sa te trezesti, sa mananci ceva, sa faci cateva lucrusoare, sa mai umblii pe ici pe colo, ca a si trecut timpul si a venit noaptea. Asta nu cred ca ar fi vreo problema tinand cont ca multi au si viata de noapte destul de agitata.

Dar revenind la "Viata de camin", spuneam mai devreme ca vacanta noastra de Paste s-a cam terminat: mai avem o zi. Au inceput multi sa apara prin camin (deja se simte agitatie pe holuri, se simte un miros vag de sesiune care cred ca se va accentua odata cu trecerea zilelor si care va trece cu siguranta dupa 8 iunie), prietenii incep sa se adune de prin toate colturile tarii concomitent cu povestile lor de vacanta, iar vremea de afara incepe sa se strice (o alta dovada ca vine sesiunea). Desi multi dupa lungi drumuri abia ajung prin camine, unii au venit ca sa aiba de unde pleca. De exemplu un coleg de camera care a ajuns la Bucuresti pentru a pleca azi dimineata la munte. Foarte frumos din partea lui. Maine deja toata camera va fi plina si nu vei mai avea unde sa arunci un ac.

Daca tot vine lumea prin camine, va veni, incet, incet si inspiratia mea. Cum vorbesc mai mereu despre "Viata de camin" ca si o paralela cu viata de pe Marte, cei mai multi dintre protagonistii ei abia de acum se vad. Multe din lucrurile care s-au intamplat inainte de vacanta asta foarte scurta s-au schimbat in bine... sau in mai rau... Si cand spun asta ma refer la cei care imi sunt sau nu alaturi, ma gandesc si la noile intamplari din viata Blondei noastre... Confuze si nu in ultimul rand la toti ceilalti pe care vreau sa ii fac cunoscuti prin intermediul acestui blog (fiecare cu o poveste mai mult sau mai putin haioasa, frumoasa sau urata).

SI VIN CU FORTE PROASPETE.

Be right back...

C.I.

Relaaax, take it eaaaaaasy... ... ...

2008-05-01T00:22:00.018+03:00

De 2 zile a inceput o saptamana foarte relaxanta pentru multi dintre noi. Dupa ce toti am petrecut in fata unei mese pline si imbelsugate de Paste, acum a venit randul unei alte sarbatori sa isi faca loc in viata noastra: 1 Mai muncitoresc.

Saptamana asta este una de relaxare totala si de lipsa de subiecte de discutie pe blogul meu. O saptamana de mult asteptata de mine pentru o relaxare totala.

Locul de munca avut pana acum o luna de zile, a adus un fel de rutina si izolare in viata mea. Zi de munca, venit acasa si stat putin cu prietenii, somn, iar o noua zi de munca, iar stat putin cu prietenii si tot asa pana cand nu mai stii nici cum te cheama. Daca nu as fi fost intrebat in fiecare zi ce mai face aeroportul (se stie cine), nu cred ca as fi stiut ca lucrez acolo. Intrebarea asta ma scotea din rutina muncii si ma introducea intr-o rutina a "Vietii de camin". E singura rutina care imi place deocamdata. Viata de camin este o viata de neegalat. Nimic nu se compara cu cativa ani petrecuti intr-un camin.

Ceea ce vreau sa scot putin in evidenta este lipsa timpului liber, lipsa cu care din ce in ce mai multi dintre noi ne luptam. Trebuie sa ne vedem si noi macar putin de viata personala si nu sa stam si sa vedem cum trece, iremediabil, timpul pe langa noi. Noi trebuie sa acaparam timpul si nu el pe noi si asta pentru ca Timpul este doar fluviul din care pescuiesc eu.

C.I.

Ramo... chiar ea este...

2008-04-24T01:36:00.006+03:00

Chiar daca nu am ajuns la capitolul in care sa vorbesc despre ea, ea mi-a oferit un bun motiv pentru a o introduce in poveste mai repede...

Oricum, despre ea ca si despre multi altii voi reveni in episoadele urmatoare.

C.I.

O zi aiurea ...

2008-04-23T01:32:00.003+03:00

Poza spune multe...totul a inceput de dimineata cand trebuie sa ma trezesc la ora 8 dupa ce avusesem o "seara plina" prin camin..toate bune si frumoase pana cand ajung la facultate si profa de contabilitate imi da vestea cea mare ca am la lucrare un -3 .. nici macar 3 :) ( fac si io haz de necaz )...si nu imi ajungea asta , ne`a mai predat si vreo 6 pagini numai balarii si hieroglife pe care numai "dansa" le intelegea.Sa trecem peste partea plictisitoare cu facultate..ajung in camin si ostenit de noaptea trecuta am atipit la televizor..m`am trezit cu gandu sa ma duc la sport ( ne promisese profa ca daca ne ducem la meciurile de baschet ale facultatii , ne da un anumit numar de prezente....normal ca au sarit toti..).Sa nu deviem de la subiect..vad vreme frumoasa si decid sa plec si io in tricou..dupa vreo 3 ore de plictiseala pe la sala .. ies afara si dau peste potop.. c`am asa incerca lumea sa para ca este afara..toti fugeau unde vedeau cu ochii, ambulante peste ambulante .. intr`un cuvantu capitala noastra.Nu le avusesem pe toate ca a mai si aparut situatii de genu de a sta cu un grup de prieteni si sa evit o anumite persoane..alt lucru aiurea..sa te faci ca nu vezi un om , ca nu este langa tine .. cand incerci sa pari indiferent nu iti iese mereu.Ziua s`a terminat ceva mai relaxant la tv .. la meci cu o punga de seminte si ceva bere..Concluzie = o zi aiurea , ratata .. poate si din cauza vremii.. poate si din cauza unor lucruri pe care le vad in jurul meu si ma intristeaza..ma fac sa ma gandesc la "nemurirea sufletului" cum zic multi..

"Ignoranţa este noaptea minţii, dar o noapte fără lună şi stele." - un citat care se refera sau nu la anumite persoane ...

D.C.F.

The one and the only... Roxxxane

2008-04-22T20:02:00.061+03:00

"Ce-ai zis maaa??? Poftim??? Care e problema ta??? Ia spune, ce-ai zis??? Spune direct!!! Vezi ce zici ca draciiiiii te iau!

Astea nu sunt vorbele mele... sunt ale the one and the only: Roxxxane. Dintre cei care cititi asta, nici unul(a) nu o cunoasteti pe ea. Ea este ceva care numai noua ne este dat sa vedem.
Asa cum v-am promis, am revenit cu un alt episod din "Viata de camin", un episod in care tratam o alta protagonista in afara de Blonda noastra... Confuza.
EA este o fata speciala, pe care daca nu o cunosteam, nu ne imbogateam multe din cunostiintele noastre de vocabular si de viata.
De cunoscut am cunoscut-o intr-o seara, intr-un loc in care multi ne ducem veacul studentiei: pe holurile caminului. Se facea ca noi stam ca de obicei de vorba (ca altceva nu poti face in camin, ca altfel se cheama politia) si a trecut EA pe langa noi, salutand-o pe Ramo. Atunci ne-am intrebat noi restul: cine mai e si asta? (fara sa ne gandim macar o clipa ca va deveni parte din noi). La o prima vedere era o persoana ca oricare alta, dar din categoria celor bune. :D
A trecut o zi, au trecut doua, au trecut trei si noi ne intalneam din ce in ce mai des cu EA si incet, incet a inceput sa iasa cu noi pe holurile caminului...
La inceput, in afara de o fata cu fite nu puteai sa vezi altceva. In afara de ce si-a mai facut, cumparat si ce va mai face nu vorbea altceva. Si bineinteles ca erau toate despre cele mai bine cotate marci si branduri. Ca o fata cu fite care se respecta. Dar asta, ca pentru oricare alta persoana este doar o carapace. Si in ceea ce o priveste pe ea, aparentele au inselat inca din prima clipa.
Fratilor, stiti ce inseamna un om de GASHCA??? Daca nu stiti, e momentul sa veniti in Moxa D pentru a face cunostinta cu EA.

Orice asemanare cu imaginea alaturata nu este pur intamplatoare... este adevarat. Acum, revenim la povestile mele de pe planeta Marte. Venita aici de foarte departe, din Moldova Romaniei, EA este tot ce se poate pentru o veritabila moldoveanca: este o persoana boema, o persoana practica, o persoana exuberanta, o persoana populara, o persoana puternica, o persoana pe care te poti baza, o persoana schimbatoare, o persoana cu vana, o persoana calda (mai ales cand are temperatura), o persoana cu dreptatea in mana, o persoana polivalenta, o persoana care iti plateste fiecare datorie care o are la tine. Sa te fereasca Domnul Sfant sa intrii in gura ei =))... nu te spala toata apa de pe Dambovita si afluentii acesteia. Mare grija pentru cei care abia o cunosc... noi am cunoscut-o intr-o perioada buna a vietii ei si slava Domnului ca fata de noi nu isi arata unele parti componente ale caracterului de moldoveanca veritabila.
Cand citesti toate avertizarile, ai putea spune ca te apropii cam greu de ea, dar nu e dracul chiar asa de negru. Sufletul pereche a venit si pentru EA asa cum a venit si pentru altii. As putea spune chiar: BAFTA EI! Din cate am inteles eu, sunt cateva pipite pe aici prin moxa care sunt extraordinar de interesate de tipul respectiv: ca ce masini are, cum de esti cu el, sau alte intrebari din astea de prost gust puse intr-un interes nesimtit si nevadit. Daaar noi sa fim sanatosi, ca moldoveanca noastra stie cum sa raspunda la intrebari... si te bufneste un ras din ala nebun cand vezi cu cat sictir poate trata orice situatie de genul.

Continuand, mai adaug ca incepand de la toate noutatile care apar pe Marte, incepand de la tot ce misca in jur si la tot ce se intampla pe o raza destul de mare, EA este ca un jurnal de stiri pentru martienii din jurul EI. E ca o camera de luat vederi (si sa va zic un secret: cred ca are si infrarosu) care nu scapa nicio miscare. De la subiecte mondene, pana la subiecte care ii scarbesc pe toti (facultatea) ea stie tot. Care cu care mai iese, care s-a mai intalnit cu nu stiu cine, care ce mai poarta si ce nashpa s-a imbrcat si multe altele.
Daca tot am ajuns si la capitolul mondenitati, trebuie sa spun ca EA are si o feblete aici in camin: se numeste Romtelefon. O tipa draguta, micuta ca un bob, finuta si vorbareata foc, pe care EA nu o suporta. Tipa aia are si ea un mic defect: face in asa fel incat atunci cand incepe sesiunea, tot caminul afla asta. De la subiecte legate de cat este ea de buna si pana la cat de nashpa sunt unii profesori, ea spune tot la toti. Are frate fata asta un debit verbal si o tonalitate, mamaaaa....

Dar revenind la Roxxxane... fata venita din Moldova Romaniei in capitala aceleiasi tari, trebuie sa amintesc ca ea nu face parte din nicio categorie care noi sa o cunoastem. Spun asta pentru ca este in acelasi timp si boema, cocheta, fitoasa cat si de gascha, de treaba si uneori aiurita rau. Chestia asta cu aiureala se intampla cand este bolnava (sau cand mai raceste la ovare)(prietenii stiu de ce).

Niciodata nu ai sa o vezi pe EA sa nu aiba grija de propria imagine... tine foarte mult la eticheta: are tot ce e mai bun, isi cumpara tot ce e mai in tendinte. (sa te fereasca Dumnezeu sa mergi cu EA la cumparaturi... mamaaaaaaaaaaaaaaaaa... mamaaaaaaaaaaaaaa ). E o tipa glamour si cand e gata de iesit in oras e foarte botylicious. Mereu va fi gata sa accepte noi provocari, inclusiv sa se prajeasca la solar pana nu mai poate... chiar ma gandeam si eu o data sa ma duc cu ea la solar (poate asa ma bronzez si eu inainte de termen :)) ).

Un caracter dintre cele mai puternice, gata mereu sa te dea jos de oriunde ai urcat, sau gata oricand sa te trezeasca cand somnul iti este mai dulce si credeti-ma ca nu se da inapoi. E o persoana care a trecut prin multe greutati in viata pana sa ajunga ce este acum. De mica a invatat sa se descurce in viata, asa ca la capitolul "Scoala Vietii", EA mereu va fi AS si va fi ca un upgrade pentru cei din jurul ei.

O discutie in miez de noapte cu EA iti va dezvalui si fetele nevazute ale sale, acele fete pe care eu nu le voi expune aici pentru ca nu am acordul ei. O astfel de discutie m-a determinat intr-o proportie destul de mare sa scriu despre ea. Si tot acea discutie m-a determinat sa discut si despre toti ceilalti din "Viata de camin", pentru ca fiecare are ceva special in el. EA are acea stralucire si acea parte glamour a vietii.

Si ca si toti ceilalti are ceva care atrage, ceva care respinge, ceva care iubesti sau ceva care urasti.

C.I.

Sa vorbim...

2008-04-22T02:13:00.006+03:00

Nici nu stim cat este de importanta valoarea cuvantului. Aceasta simpla aglomerare de litere face uneori minuni... Si astazi, ca de multe alte ori, mi-am dat seama ca atunci cand simti nevoia este foarte important sa deschizi gura. Pe bune...

O problema, cat ar fi ea de complicata, cu o foarte simpla discutie se poate rezolva... mai usor decat iti inchipui. Este de luat in calcul asta. Cat de greu ti-ar fi, trebuie sa vorbesti. Tacerea este si ea un raspuns, dar un raspuns prea dur uneori... daca se acumuleaza tacerea in tine risti sa nu mai poti iesi din impas... pentru ca se aduna... si se aduna mult mult mult.

Cu mult timp in urma mi-am spus de cateva ori ca atunci cand simt nevoia sa discut cu cineva, ceva trebuie sa o fac... dar cum niciodata socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, ajungi de multe ori sa nu discuti tocmai e te doare... Nu cred ca nu vi s-a intamplat in viata sa nu aveti astfel de probleme.

Cand te macina asa ceva, greu mai ai liniste... cel putin asa se intampla in cazul meu. Nimic nu ma poate face sa imi iau gandul de la ce ma macina. Asta se intampla in cazul in care am de spus ceva.

Dar cand mi se intampla de multe ori ceva, astept si iar astept. Dar cand se aduna, se aduna. Si cand se umple paharul, nimic nu mai poate da inapoi. Inghit foarte multe, dar si cand ma satur, totul se termina. Definitiv. Nu stiu ce m-a apucat sa zic asta... Poate tot ce mi se intampla???

Revenind la vorbe si discutii, chiar zilele urmatoare trebuie sa am o discutie cu cineva. Banuiesc despre ce se vrea a se discuta, dar cum am spus si mai devreme: cu cat discuti mai mult, cu atat e mai bine. Deci decat sa banuiesc, mai bine as astepta sa vad despre ce este vorba. Ca e mai bine asa...

C.I.

DEZMINTIRE!!! !!! !!!

2008-04-22T02:04:00.004+03:00

Deci fratilor, nu stiu de unde ati ajuns la concluzia asta, dar va spun eu sincer si in deplinatatea facultatilor mintale ca: NU IMI PLACE DE BLONDA! (prietenii mei, nebunii, stiu de ce). Dumnezeule Mare, de la ce v-ati luat oameni buni???

C.I.

:((... :((... :((

2008-04-21T01:32:00.006+03:00

Ma simt din ce in ce mai singur... Nu as vrea nimeni, niciodata sa traiasca senzatia asta. Este groaznica. Tot ce mi s-a intamplat in ultima vreme simt ca imi este din ce in ce mai potrivnic.

Cred ca este inceputul sfarsitului a ceva foarte frumos care a fost... si nu mai vrea sa fie. E de rau... cand cineva iti este aproape si apoi, gata, nu mai vrea sa fie. Se satura sa te auda mereu, se satura sa te mai vada, se satura sa mai stea cu tine sau cu cei cu care stai tu... pur si simplu se satura.

Este foarte important pe cine ai langa tine ca sa te ajute atunci cand ai nevoie. Si cand o face te simti mult mai apropiat de persoana respectiva decat toti ceilalti din jur. Asta se intampla pentru ca a trait alaturi de tine (sau cel putin asa ai simtit tu) clipe care ti-au fost foarte grele.

Cel mai rau te simti atunci cand nu iti spune nimic si daca vorbesti cu el/ea spune ca nu are nimic. Dar nu, acest nimic intotdeauna ascunde ceva care nu iti este tocmai favorabil.

Te doare sa se rupa totul si sa revii la ce a fost inainte, asa, deodata. Dar cel mai mult te doare cand nu iti spune ca nu mai vrea... cand te lasa sa astepti sa vezi ce se mai intampla, daca totul continua asa sau este ce a fost si pana acum. Mult mai usor mi-ar fi sa spuna si sa termine totul repede, sa incerc si eu sa trec peste.

Dar mai am inca o speranta de care ma leg si sper ca totul sa fie doar in imaginatia mea... desi odata cu trecerea timpului este din ce in ce mai greu sa ma leg de speranta. Cine stie... ... ...

C.I.

Resemnare...si poate si putina frica

2008-04-19T01:43:00.006+03:00

O zi foarte frumoasa tocmai s-a incheiat. O zi in care m-am hotarat si mi-am si dat seama ca e mai bine asa cum este... fiecare are viata lui/ei si nu are rost de a incerca sa intorci pe cineva din drum atata timp cat considera ca asta e cel mai bine pentru el/ea.

Atata timp cat esti doar pentru tine, totul decurge perfect. Chiar daca cineva iti cere ajutorul, e bine sa il dai dar doar cu titlu informativ, pentru ca tot ce vrea el/ea face. Si problema cea mai mare s-ar putea sa apara atunci cand zici ca totul s-a incheiat: poti chiar sa devi un "mic" inamic. Si nu e bine... (prietenii stiu de ce).

Acum altceva ma macina....si nu stiu cum sa fac ca sa ma conving ca nu am dreptate. Imi este frica de tradare chiar din partea celui care imi stie cele mai multe din "povesti". Este o senzatie de frica cumplita. Te simti asa... fara nimic.

Pentru ca el ti-a fost alaturi atunci cand ai avut cel mai mult nevoie, acum frica de tradare este groaznica. Sper ca totul sa se intample doar in capul meu... sper... sper... Poate e doar o senzatie de moment... senzatii care le-am mai avut si cu altii, dar nu erau asa de apropiati de mine...

Stau si ma intreb ce rost ar avea sa fie asa cum cred eu si ma incurajez singur. Poate e doar in mintea mea...si atat.

C.I.

Cand nu se merita, pai chiar nu se merita...

2008-04-18T00:41:00.006+03:00

Astazi am ajuns si eu la o concluzie la care cred ca trebuia sa ajung de mult timp: cand nu se merita, chiar nu se merita.

Dar concluzia asta oricum deriva din "roata vietii este rotunda". Perfect rotunda. Si se invarte exact cand trebuie. Cine a spus pentru prima data asta nu a fost om nebun. Cand ai parte de ce ceva care nu este pentru tine, mai devreme sau mai tarziu va "iesi" din viata ta. Asta se intampla cu siguranta. Problema este sa nu iasa cand este putin prea tarziu si sa nu iti provoace niste rani care se vindeca greu. Ca fiind "rotunda roata vietii" iti trec, dar foarte greu si cu multa suferinta uneori.

Dar gata pentru moment ca iar ma apuca ora 5 dimineata si nu mai vreau sa dorm pana dupa-amiaza.

A, si am uitat sa spun: in cateva zile voi reveni cu noi episoade din "Viata de camin".

C.I.

Ce prosti "poate" fi unii oameni...

2008-04-17T00:58:00.003+03:00

Nu stiu ce va imaginati cand cititi titlul dar eu ma gandesc la multe care s-au intamplat in ultima zi...

Revenind la intamplarile noastre de pe planeta Marte, as comenta o noua intamplare ce a avut loc acolo, sus...

Oare si pe Marte, oamenii sunt iubitori de chin??? De ce frate atunci cand cineva te chinuie o data, de doua ori, de trei ori tu fara nicio problema accepti orice ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat???

Sau iubirea este un motiv suficient de puternic pentru a sterge cu buretele ORICE ti se intampla? Voi incerca sa aflu daca si pe Marte tot asa evolueaza lucrurile in asemenea situatii. Cert este ca eu probabil nu voi reusi sa inteleg anumite lucruri... desi nu cred ca voi putea vreodata accepta ceea ce se intampla cu unii semeni de-ai mei.

As fi in stare sa pun pariu ca daca eu as fi implicat in vreo situatie asemanatoare cu cele din ultima vreme, as fi considerat un nimic... sau aproape de nimic. Sunt 100% convins de asta.

Ce lumeee... ce lumeee...

C.I.

Lumea ciudata in care traim... As putea spune al naibii de ciudata

2008-04-15T03:43:00.006+03:00

Cred ca multi si-au dat seama ca lumea in care traiesc este una al naibii de ciudata... Nu stiu cum face Intamplarea asta si desface ca, uneori, nu o nimereste deloc... Aici fac referire la intamplari de genul: omul nepotrivit la locul nepotrivit, cei buni la suflet au parte de cele mai negre intamplari, omului sarac nici boii nu-i trag, omul si le face singur cu mana lui, prietenul adevarat la nevoie se cunoaste... si multe, multe altele... le mai stiti si voi.

Exista o lege care guverneaza lumea asta si care nu ni s-a dezvaluit in intregime... Nu ii stim toate "articolele" pentru a putea stii cum functioneaza in intregime si pentru a o putea combate. Cred ca daca ar fi sa cunoastem toate aceste "articole" am jongla prea mult cu aceasta lege. Ar fi ca in viata reala: cu cat cunosti mai bine legea si articolele ei, cu mult mai mare usurinta poti sa "te strecori" pe langa ea: si cum totul lucreaza pe baza compensatiei s-ar crea mult prea multe "datorii".

Multi ati auzit de faptul ca "roata vietii este rotunda". Nici nu va inchipuiti cat este de adevarata. Asta merge mana in mana cu aceasta lege pe care nu reusim sa o intelegem pentru a ne "strecura' pe langa ea. Adevarul este ca daca nu ar fi cineva, ceva, care sa ne determine sa "platim" pentru ceea ce facem, nu cred ca ar fi cineva, sau ar fi extrem de putini, cei care sa spuna ca au gresit si sa incerce sa compenseze greseala pe care au facut-o. Asta este valabil atat in cazul greselilor cat si in cazul lucrurilor bune care pe le infaptuim.

Poate ca multi se intreaba de ce dupa articole de genul "Direction Sky" sau "Blonda noastra... Confuza" imi veni sa scriu despre viata... pentru ca sablonul "omul nepotrivit la locul nepotrivit" imi este dat sa il traiesc zilele astea... Si nici nu va inchipuiti ce efecte poate sa aiba... ... ...

Cand veti citi urmatoarele randuri veti spune ca il plagiez pe Mircea Badea (mare om, mare caracter) dar recunosc ca fac asta, deci nimeni nu ma poate trage la raspundere ca nu respect "legea".

Si atunci vin si spun: oare si pe planeta Marte se aplica aceleasi legi ale firii?

Cei care isi doresc faima si poate o obtin mai mult sau mai putin trebuie sa plateasca cumva un pret prea mare??? ??? ???

Sau cei care iau putin viata la misto fara sa le cam pese uneori de consecintele "legii" (pentru ca nu realizeaza cat de crunte pot fi)sunt la fel de aspru "treziti" la realitate sau li se trage mai inatai un semnal de alarma??? ??? ??? Ca nu toti ne nastem invatati si este prea greu ca sa invatam din greseli... pentru ca uneori repercusiunile iti pot schimba dramatic viata... Ar trebui sa ni se "intample" mai intai lucruri si situatii asupra carora DOAR sa putem vedea ce repercusiuni au... ... ...

Sau celor care sunt directi si spun lucrurilor pe nume li se incearca scoaterea din "scena" si de ce??? ??? ???

Sau doar trebuie sa gandim PUTIN inainte de a "pasi" spre o alta secunda a vietii noastre??? ??? ???

Intrebarile astea apar tocmai pentru ca "lipsesc" acele cateva articole din "lege" care sa ne faca sa intelegem si sa ne conduca spre o lume mai buna, mai corecta... sau una plina de inegalitati... sau nuuu... ... ...

C.I.

Blonda noastra... Confuza

2008-04-12T02:39:00.003+03:00

O sa se intrebe toata lumea care citeste, cine este Blonda?...

Ma, Blonda, in primul rand, e o blonda ca toate celelalte pe care le cunoasteti. Si acum ca am zis asta trebuie sa neg mai multe chestii:

1. Nu face parte din bancurile cu blonde! Chiar daca toti ar spune ca toate blondele se gasesc in bancuri, ei bine, ea nu face parte din niciun banc... Ea este unica...

2. Vocabularul blondei este unul nemaintalnit... asta o spun gandindu-ma la o fraza celebra de-a ei: "Anu' intaiiiiiii?" (prietenii stiu de ce)!

3. Totul nu se rezuma la sex... ci ABSOLUT TOTUL se rezuma la sex! ( e adevarat ... orice impacare si chestii de genu... tot prin sex se rezolva )!

Am hotarat ca pe acest blog sa incep o noua "Viata de camin". Asta va fi ca un roman cu personaje "absolut fictive" dar care, poate, au respondenti in viata reala.

M-am gandit sa ii dedic acest articol pentru ca ea are nevoie de ajutor. Nu stiu la ce ajutor va ganditi voi cititorii, dar eu o sa va edific: ea iubeste un anumit baiat pe care il vom numi in continuarea acestui articol Anonimus.

Cand deschid acest subiect deja imi vine sa o iau razna gandindu-ma la ce fel de relatie au avut cei doi pana acum. Spun ca au avut o relatie pentru ca cei doi, momentan, sunt despartiti. Chiar daca acest lucru a survenit NU din cauza ei, ca de multe alte ori, ea nu ar avea nimic impotriva pentru a se impaca.

Acum ca tot am spus clar si concis problema Blondei noastre, as vrea sa ii descriu imaginea pentru a va da seama cine este.

Cred ca v-ati dat cu totii seama cine este Blonda noastra. Orice asemanare cu personajul din imagine este pur intamplatoare......... dar si adevarata.
Voi incepe aceasta caracterizare ca un fel de povestioara in care normal personajul principal este Blonda. Totul a inceput cand l`a cunoscut pe acest baiat ... cu care la inceput s`a inteles foarte bine din spusele ei. Toate bune si frumoase pana cand acesta a inceput sa se poarte aiurea cu ea , sa fie rece, sa o jigneasca... etc... cu toate aceastea ea s`a apropiat printr`un mod ciudat de el , chiar ajungand dupa cum spune ea in prezent - sa il iubeasca (multi o sa zica ca e ceva de moment... sincer asta e si parerea mea). La varsta asta se ajunge foarte usor la cuvantu asta: "te iubesc"... dar multi nici nu au habar ceea ce inseamna. O definitie data de majoritatea tinerilor din ziua de azi ar fi : " Iubesc atunci cand ma gandesc la cealalta persoana, simt nevoia sa o/il vad mereu , sa stau mereu langa el/ea, mai pe scurt sa facem absolut totu` impreuna ". FALS, TOTAL FALS - daca se intampla asa dupa maxim 1-2 luni ti se ia de tot... vezi o fata/un baiat in club... muzica... ceva alcool... pun pariu ca nu te mai gandesti tu nici la naiba. Intradevar exista si exceptii... dar foarte foarte putine... si nu cred ca aceste exceptii se gasesc in povestioara noastra.
Sa revenim la povestea noastra... au continuat ei povestea asta a lor... pentru Blonda cel putin toate bune si frumoase. Pana la urma acest baiat s`a plictisit de asa zisa relatie... si i`a pus capat. Blonda normal ca a continuat sa il caute... pana cand si`a dat seama ca nu mai are rost... a incercat sa uite povestea asta... dar normal ca nu a reusit... dovada ca dupa o perioada de timp aceasta a sunat`o, iar Blonda noastra normal ca fara nicio ezitare si nu stiu din ce motiv a acceptat sa se impace cu el , motiv care pentru unii este un mister. La fel a descurs relatia... toate bune si frumoase, dar normal ca ceea ce e frumos nu tine mult... si dupa cum cred ca va`ti gandit el s'a plictisit iar de ea si s`au certat. Numai ca de data asta printr`o faza injositoare. Mult prea injositoare pentru o fata as spune. Nu asta conteza foarte mult... conteaza in special ca Blonda crede ca inca il "iubeste" pe acest baiat.
Noi incercam, un mic cerc de prieteni, sa ii deschidem ochii Blondei, sa vada si ea ca viata nu se rezuma la un singur baiat... mai ales la varsta asta. Nu vreau sa incep cu sfaturile, pentru ca as incepe sa insirui multe porcarii pe care sigur le`a mai auzit. Oricum ea stie ca orice ar face si orice decizie ar lua, noi suntem alaturi de ea... Desi baieti ca acest Anonimus, nu merita fete ca Blonda, care sunt la locul lor.
In prezent aceasta relatie s`a terminat... dar nu pot sa bag mana in foc ca daca maine Blonda ar primi un telefon... nu ar accepta sa se reimpace. Ar face mare greseala daca ar face asta... dovada ca acest baiat a facut 2 mari greseli :
1. A incercat sa o indeparteze de prietenii ei... si aici nu vorbesc de baieti (ca poate ar fi cat de cat PUTIN normal)... ci si de cea mai buna printena a sa. Mi se pare cel mai banal sa ii ceri prietenei tale sa nu mai vb cu X si cu Y pe care ea ii cunoaste cu mult timp inainte sa te cunoasca pe tine. O alta chestie care ar fi... daca tu ca baiat o indepartezi pe ea de prietenii ei si sa zicem ca reusesti, ea ce face atunci cand se desparte de prieten??... normal regreta tot... si incearca sa revina la vechile amintiri, dar normal ca nu va mai fii totul ca inainte.

2. Acest baiat a reusit sa ii gaseasca intr`un fel "punctul slab" al Blondei... si normal ca face ceea ce vrea din aceasta fata. Aici multi o sa ma contrazica... dar sa fim seriosi... un baiat nu are o fata sub proprietatea lui (nici casatoriti) si nu poate sa ii ceara fetei "sa danseze" dupa cum ii canta el in Romania anului 2008. Intradevar nu sunt io in stare sa judec pe cineva... dar nu se poate ca o persoana sa nu aiba demnitate... si mai ales o fata... dupa cum stim ca in multe dintre situatii fetele sunt mai orgolioase decat baietii. Dar Blonda din pacate isi arata demnitatea cu cine nu trebuie, exemplul cel mai bun fiind ca, atunci cand suntem intre prieteni se fac mici glume si totul degenereaza in alte certuri si suparari fara rost.

Nu stiu ce credeti voi... dar aceasta povestioara trebuie sa ne dea mai multe de gandit... ca de aia avem o viata in fata, sa invatam din greseli, ale noastre cat si mai mult din ale celor din jur. Dar cand vedem ca in jurul nostru se intampla astfel de nedreptati, stam si ne putem o intrebare: "De ce frate unele fete sunt asa de naive si de ce nu se gandesc si ele ca multi baieti - are balta peste"! Nu zic sa umbli din floare in floare... dar nici asa... sa te opresti la primul baiat pe care nici macar nu stii sigur daca il iubesti si mai si stai si inghiti multe ca, vezi Doamne il iubesti. O alta nedreptate pe care am dedus-o io cu prietenii tot din aceasta povestioare este: "De ce oare baieti, ca Anonimus din povestea noastra, sunt asa norocosi si au parte de astfel de fete ca Blonda, o fata la locul ei"??? ... asta o sa fie o intrebare cu care vom ramane toata viata. Si cred ca atunci cand Blonda o sa gaseasca un baiat care o merita cu adevarat nu o sa isi dea seama, si o sa se poarte foarte rece cu el ( datorita fostei relatii ) si nu o sa stie sa il pastreze langa ea...

Si uite asa tragem o concluzie din toata povestea noastra... nedreptatea intr`o relatie are prioritate. Foarte rar ai sa intalnesti ca ambii parteneri sa simta aceleasi sentimente intr`o relatie (chestia asta e dovedita, ca nici intr`o casnicie nu se intampla asa mereu)... si asta este si adevarul... nu poti cunoaste persoana de langa tine. Traiesti o viata langa un om si nu iti dai seama ce fel de om este. Dar sa nu deviem prea mult de la subiect... un lucru trebuie sa tinem minte... sa ne traim viata... ca de aceea se spune ca avem una singura si trebuie sa exploatam fiecare minut din ea.
Asa ca de ce sa nu punem mana pe o bere , 2 , 3 si sa vedem altfel persoanele :) (stiti ca asa se zice... ca vezi altfel lucrurile cand bei alcool).

Iar in final as vrea sa inchei cu un citat pe care nu o sa spun carui autor ii apartine... dar o sa fie inclusiv DEDICAT BLONDEI NOASTRE CONFUZE:
" Fiecare lucru are frumuseţea lui, dar nu oricine o vede."

C.I. & D.C.F.

Direction Sky

2008-04-11T16:28:00.003+03:00

Cred ca incepand cu acest articol, o sa incep sa vorbesc despre o pasiune mai veche de a mea: aviatia. Nu stiu cati vor fi interesati de acest subiect dar cu siguranta prietenii mei care mai citesc acest blog vor fi exasperati de subiect :D.

Toate acestea vin in urma unui job extraordinar de stresant: agent de check-in in aeroport...in unul dintre cele mai aglomerate aeroporturi din Romania. Pana acum un an habar nu aveam cu ce se mananca toata treaba asta cu aviatia, dar dupa un an de munca in domeniu pot sa spun ca este un domeniu fascinant. Un domeniu extrem de complex in care nu exista loc de eroare, fie ea cat de mica. Asta este partea frumoasa a job-ului, dar ca orice domeniu are si partea lui urata, poate chiar oribila care intrun fel m-au determinat sa renunt pentru moment la job.

Dar daca am renuntat la job nu inseamna ca a murit si pasiunea mea pentru aviatie, asa ca pentru vara 2008 am ales ca loc de munca unul care are stransa legatura cu aeroportul. :D

Dar acum ca tot au venit prietenii mei din camin la mine, o sa ies si eu pe afara ca tot e vremea foarte tare si merge de o pimbare...

Daca sunt oameni care au ca pasiunea aviatia si zborul cu avionul, apasati aici si o sa va placa.

C.I.

Avand spiritul de turma si urmand exemplul Blondei, mi-am facut si eu blog

2008-04-11T03:33:00.003+03:00

E ora 03:40 dimineatza, pe 11 aprilie 2008. Mi-am facut si eu blog, dar incepe sa ma ajunga oboseala, asa ca pentru moment nu voi mai scrie nimic.

C.I.