M-am mutat...

De mai bine de jumatate de an mi-am mutat blogsorul de pe aceasta platforma (blogspot) pe wordpress.com si mi-am schimbat si numele :D

Cei care mai intrati si vreti sa cititi ce mai aberez io intrati pe noul blog: www.ionutzcris.wordpress.com

Multam

C.I.

London... Partea II si ultima...

Deschid acest post cu ultima fraza din ultimul post: "Si inca nu am vorbit de ceea ce inseamna infrastructura si chestii de genul asta pentru ca mi-e ca evidentiez prea mult, cat rahat exista in tara noastra. Asta nu inseamna ca nu o voi face in curand."

Coborand din distinsul mijloc de transport pana la Londra, ajung in aeroport. Din aeroport, trebuie sa ma deplasez catre casa in care aveam sa locuiesc pentru urmatoarele 3 zile. Astia au autostrazi si in canale (ma gandesc eu). autostrazi cat vezi cu ochii, una peste alta, intersectii uriase si alte alea. Lateeee, cat vezi cu ochii si fara gropi. Ce m-a surprins foarte tare, era iarba tunsa de pe marginea autostrazii. La noi nu se tunde nici unde trebuie, nu mai vorbesc de iarba tunsa de pe marginea soselelor (ca la noi termenul de autostrada e aproape inexistent).

Asta se gaseste pe marginea autostrazilor. In oras, vine iarasi surprinderea. Strazi destul de inguste, asta e adevarat. Insa un trafic fluent de nu iti vine sa crezi. E o diferenta intre capitala europeana Bucuresti si capitala europeana Londra de iti smulgi parul din cap. Fluidizarea vine insa alaturi de un trafic muuuuult mai intens decat ceea ce exista in Bucuresti. Atunci am realizat ca acei 80 de ani prognozati de Silviu Brucan pentru a ajunge la nivelul civilizatiei din vest sunt putini, foarte putini. Extrem de putini.

Atata timp cat la europarlamentare se duc dudui ca Eba (numele ei ma duce cu gandul la Ebola) si Gigi Becali, cum naiba sa ajungi macar la jumatatea nivelului celor din vest.

Astea sunt ultimele cuvinte despre Londra, pentru ca am ajuns la concluzia ca nu mai conteaza.
Ma rog lui Dumnezeu sa apuc ziua cand voi pleca spre acolo fara sa ma privesc inapoi. Nimic nu ma mai tine aici, nimeni din cei care sunt pe langa mine nu ma mai tine aici. Cei de suflet vor fi cu mine acolo, asa ca pentru aici urez numai bine si sanatate!

Civilizatia este procesul de eliberare a omului de oameni.

C.I.

Uite ca mai apar si eu... London Part I

Iaca dupa o lunga perioada de timp am decis sa revin si eu pe micile bloguri.
Dupa ce am postat un articol in care vorbeam despre pitipongeala din jurul meu, adica caminele Moxa, am intrat intr-o pauza. Pauza in toate: in activitate, in viata, in socializare, in tot...
Dar as putea spune ca e o pauza binemeritata. Am trait muuulte si am vazut tot la fel.
De curand am mai si plecat din tarisoara asta si mi-am trasat niste directii de viitor de la care nu prea as vrea sa ma abat :D Despre astea voi mai povesti pe parcurs...
Revenind la viata de zi cu zi, observ pe zi ce trece cat de inapoiati suntem ca si natie si cat de mult suntem in urma cozii Europei Mama. Distanta de la Soare la Pamant si inapoi e muuult prea mica fata de diferenta dintre noi si statele civilizate.
Nu sunt eu primul care observa asta si nici nu vreau sa reinventez mersul pe jos, insa cand vezi cu ochii tai nu te poti abtine sa nu vorbesti. Repet: nu sunt cel care spune si observa pentru prima data toate acestea, insa acum am mai vazut si eu cu ochii mei si doar intaresc ideea general creata.

Londra: ploaie, vant puternic, coafura rezista! Si rezista tata toate prin zona aia, ca daca nu ar rezista nu ar mai fi Londra. Frumos oras, imens, urias si alte cateva calificative din aceasta sfera, dar si curat, ordonat si plin de viata. Aglomerat dar si fluidizat in acelasi timp, civilizat, modern si clasic, plin si totusi nu prea.
Spiritul britanic isi face simtita prezenta pana in cele mai ascunse zone ale comportamentului si atitudinii. E un conglomerat de calificative, un oras care si-a lasat amprenta asupra psihicului meu.
Trecand peste drumul cu avionul care a fost un continuu roller coaster (si nu exagerez), e orasul imbinarilor perfecte. De cand am ajuns in aeroport si pana am decolat inapoi spre amaratul bucuresti, am trait in alta lume, o lume civilizata, bine pusa la punct si automatizata.
Trecand la partea de plimbare, de vizitare si de pierdut vremea prin Londra, adaug ca am fost si eu ca tot omul si ca sa nu mor asa cum am fost pana acum, la obiectivele principale si cele mai cunoscute ale orasului: London Bridge, Tower Bridge, London Eye, Big Ben, Westminster Abbey, Palatul Buckingham, Hyde Park, Trafalgar Square, Piccadilly Circus, Oxford Street, Madame Tussauds si metroul londonez :D
Nu am avut posibilitatea fizica sa vad mai multe pentru ca timpul nu mi-a permis. Insa multumesc lui Dumnezeu ca si astea mi-a dat posibilitatea sa le vad. M-a fugarit Dorian ca nebunul pentru ca e imens orasul asta si ca sa ajungem la cat mai multe obiective "strategice" a trebuit sa mergem ca nebuniiiii.
Pe langa alte multe chestii si Londra mi-a confirmat un lucru pe care l-am mai intalnit si pana acum pe unde am mai umblat: toooooaaaaaate natiile, IN AFARA DE ROMANI, stiu foarte bine sa isi promoveze obiectivele turistice si din pamant, din iarba verde scot locatii de vizitat si de produs bani. Noi care de exemplu avem Casa Poporului, a doua cladire in lume dupa Pentagon, nu stim nici cat e de mare cu adevarat. Nu mai incape vorba de stabilire ca si obiectiv turistic. Si in Londra si nu numai, scot tot felul de suveniruri spre vanzare care mai reprezinta o piatra, vreun fir de nisip care cine stie cand a fost descoperit sau vero zona de cativa metrii patrati pe care a calcat nu stiu cine. Bravo lor, si rusine maaaaaaaaaaaaaaare noua romanasilor.
Suntem atat de mici si de vai de noi... Si ma astept sa primesc replici de genul: "Bine ca ai vazut nu stiu ce zona a lumii sau nu stiu ce tara si te-ai gasit tu sa zici ca tara noastra e aiurea si e de rahat". Asa cum ma astept la astea, asa le si raspund: " Oricat de mult s-ar prostii unii sau altii sa spuna ca si Romania noastra e buna de ceva, nu vom ajunge nici intr-o mie de ani ca cei din vestul Europei. Si asta nu pentru ca nu avem ce arata, ci pentru ca nu are cine sa arate si nici cine sa puna tara asta la punct." Aici ma refer putin si la distinsa doamna udrea =))
Si inca nu am vorbit de ceea ce inseamna infrastructura si chestii de genul asta pentru ca mi-e ca evidentiez prea mult, cat rahat exista in tara noastra. Asta nu inseamna ca nu o voi face in curand :D

Civilizatia este procesul de eliberare a omului de oameni.

C.I.

Prin club...

Cum ieri blogul meu a implinit un an si cum noi prin camin muream de plictiseala, ne-am hotarat o gashca destul de mare de oameni sa o ardem ca nebunii printr-un club.

Zis si facut: plecaram toti dupa o destul de lunga perioada de luare de decizii in clubul "The Gate" de prin zona Agronomie. Tin sa mentionez faptul ca vreo cativa dintre noi (eu si prietenii apropiati) am plecat in club pe baza de imprumut.

Dupa ce ne-am adunat cu totii in fata clubului si am intrat, pe mine si vreo cativa ne-a cam pocnit uimirea. Daca pana acum, cand mai ieseam si noi din Pasti in Craciun, mergeam prin cluburase inghesuite si micute facute in vreo pivnita de casa veche, acum am nimerit intr-unul destul de mare, inalt si bine aerisit. Prima impresie: foarte placuta.

Din toti cativa 20 de oameni cati am fost, nu cunosteam decat pe vreo 4. Dar la mine nu e problema foarte mare, ca eu ma distrez in orice conditii. Am intrat noi, ne-am facut comozi (cam inghesuiti 20 oameni la 2 mese de cate 3 locuri fiecare... dar suntem studenti si nu ne dau banii afara din casa deloc) si am inceput sa comentam locatia. Parerei bune pe general si din partea celorlalti membrii. Noi 4, eu, bubu, botez si andreutza (o veche si buna prietena) cunoasteam doar o singura fata din cealalta gashca mare: andreea. Ea era punctul de legatura dintre cele doua grupuri. Si doar atat a ramas... punct de legatura, fara a reusi sa faca comuniunea celor doua grupuri.

Pe la un 12 noaptea, s-a incins atmosfera in club. Distractie, muzica buna, agitatie, nebuneala, voie buna, bautura, fete, baieti si... fitzeeeeee. Ca la mama lor erau acolo. In celalalt grup, destul de separat de noi pe tot parcursul iesirii, erau tatii doua specimene in afara de oameni: pitzipoance si cocalari. Cum le-am recunoscut: pai era simplu... fitze, basini, haine mulate, poshetutze (nu erau Vuitton), par intins la maxim (de preferat blond, dar erau si brunete), rozul la putere, machiaj masiv, si bineinteles buzele tzuguiate si sclipicioase excesiv (o conditie sine qua non... fara ele nu intrii in categorie).
Ma, daca ar fi stat in bancuta lor ar fi fost intelepte. Dar cum pitzipoanca nu e pitzipoanca 100% fara poze, au trecut la actiune. Nu am poze de la evenimentul respectiv, dar tot am ales una de pe net care sa exemplifice momentul respectiv: Uitati-va la astea si mai adaugati una. Ca la noi erau 3, ca sa fie treaba treaba. Bineinteles ca show-ul a continuat toata seara (cel putin pana cand am plecat noi si nu le-am mai vazut).
Bai tata, au astea un stil de a turna machiaj pe ele de nu-i adevarat. E adevarat ca le face fata perfecta, dar stau si incerc sa ghicesc ce se afla pe dedesubt daca ele toarna in halul asta. In cautarile mele de poze sugestive pe net, am gasit si o varianta de pitzipoanca trecuta de prima tinerete. Feteleor, aveti grija sa nu o intreceti:
Ma gandeam cine le poate tine companie si imediat si-au facut aparitia 2 baieti cool. Tricou mulat, marca "No Stress", mers cu batul in fund, smecherie, miscari semi-techno, plini de fitze si vraja marii. Respectivii au zis ca aseara vor da lovitura vietii fara doar si poate. A inceput degringolada dintre cele doua categorii: unul se da la una, celalalt se da la alta... nu le iese, fac schimb (ca bunurile trebuiesc impartie). Nici asa nu le iese, se mai ia o gura de votca, sau una de whisky si treaba se repeta... la nesfarsit a fost aseara ca nu a picat nimic pentru nici unul dintre ei. Pacat, mare pacat, ca asa eram sigur ca nici unul din cele doua categorii nu nenoroceau pe cineva din rasa umana.

Aaaa, mi-am adus aminte... unul dintre ei a incercat ceva si in grupul nostru, dar nici de data nu i-a mers. Flitul e la putere.

In concluzie: distractie, muzica buna, agitatie, fitze, machiaj excesiv, buze tzuguiate sclipicioase, basini, mers cu batul in fund, vraja marii si alte alea. Mai pe larg, intalnire intre doua categorii similare, care a iesit bineinteles cu multe poze de hai faiv (ca fata, de mult nu au mai primit comenturi pe acolo).
Fetelor si baietilor, sa traiti tata de acum si pana peste 1000 de ani (in poze). Ca la cata publicitate va faceti e imposibil sa nu fie asa. Sa va traiasca neamul ca multi mai sunteti.

Precizari: tinand cont ca nimeni din cele doua categorii nu a fost mentionat cu numele sau ID de mess, nu vad de ce s-ar supara cineva. Pozele de pe acest post sunt cu titlu exemplificativ pentru a pune si putina culoare (ca eu am vazut aseara destula). Fata le este blurata tocmai pentru a nu supara pe nimeni. Articolul este creat cu scopul de a evidentia unele specii care cica s-ar lega de neamul omenesc. Persoanele carora li s-a mentionat numele nu fac parte din nici una din categorii.

Unele fiinte umane sunt capabile sa se comporte irational in numele frumosului. Nu mereu le iese.

C.I.

Un an...

Astazi, 11 aprilie 2009, se implineste un an de zile de cand am zis sa ma apuc si eu de blogarit.

Cu aceasta ocazie, tin sa-i urez blogului un sincer si calduros "LA MULTI ANI!!!"

Tot cu aceasta ocazie, tin sa multumesc acelor catorva cititori fideli, care imi accepta mass-urile sau care citesc blogul si fara mass-uri.

Cu bloguletul asta (cu varsta de sugar) am reusit sa ma cert cu lumea, m-am impacat cu ea, am ras de unii de altii, am expus parti mai frumoase sau mai putin frumoase ale acestei lumi, insa sunt multumit de ceea ce am scris.

In cercul nostru de prieteni am facut vedete, sau le-am sustinut pe cele deja existente =)), am creat intrigi sau adevarate certuri. Cert este ca blogul a pus pe tapet diferite caractere umane, si a incercat sa schimbe macar cateva idei preconcepute prost din capul unora. Unele articole au fost de caterinca, altele au fost cat se poate de pragmatice si serioase. A expus o viata de zi cu zi, plina de mondenitati sau lucruri cu adevarat serioase.

Unele articole mi-au expus o particica din viata insa sub masca unor cuvinte intelese doar de unii intr-un anumit sens (in special amanuntele), si intelese de catre toti in sensul larg si general.

Deci pe general, un blog din asta, dupa parerea mea, este benefic. Iti mai arata si o altfel de fata, sau latura, a oamenilor, inclusiv a mea.

Buna intelegere dureaza atata timp cat iti tii limba.

C.I.

Blogurile... si cresterea de trafic...

Uite ca am stat eu asa si m-am gandit mai bine si am ajuns la urmatoarea concluzie: blogul meu este citit doar de cateva persoane apropiate sau care doar asa mai tin legatura cu mine.

Drept urmare, vreau sa il fac cunoscut catre cat mai multe persoane. Si cautand eu idei asa pe alte bloguri mai cunoscute decat al meu, am gasit o carte destul de interesanta despre optimizarea site-urilor web. Pe langa cartea asta, am mai gasit multe alte idei si sfaturi, care garanteaza un trafic mult mai mare decat am eu acum si drept urmare, mai multi cititori ai ideilor mele.

O alta idee interesanta este cea referitoare la link-exchange. Pana acum nu am facut schimb productiv de link decat cu un singur om. O sa vad de acum incolo ce voi reusi sa fac.

Asadar, in urmatoarea saptamana voi pune la punct mai multe strategii de imbunatatire a traficului si apoi voi astepta... ziua urmatoare.

C.I.

Repetitia, mama invataturii...

De trei luni incoace, eu nu mai am pace...
Si m-am apucat, de photoshopat...
Cu putina invatatura, munca, repetitii peste repetitii, a iesit asta:

Catorva nu le place poza asta deloc. Spun ca e groaznica. Groaznica ar fi doar daca te gandesti ca eu, personal, as fi acolo. Insa refuza sa vada chinul si munca depuse ca sa se ajunga la asa ceva. Insa mie imi place si sunt foarte mandru de ceea ce am realizat.

Munca este victorie!

C.I.

Se intampla in Romania anului 2009... Ce dragutz...

Locatie: Bucuresti;

Anul: 2009;

O dimineata obisnuita de facultate, cu trezitul la ora 7 fara ceva... Pana aici, bineinteles nimic ciudat.

Iata insa ca vine momentul plecarii spre facultate atat pentru mine cat si pentru toti ceilalti colegi de-ai mei.

Eu si cu inca 11 colegi suntem norocosi sa avem parte de un drum linistit catre facultate, insa o colega de-a mea a intalnit peripetii pe drum: o familie, respectabila probabil, isi transporta o ruda cu metroul. Problema care incurca acum vine: ruda era moarta. :D Poate va vine sa radeti, asa cum mi-a venit si mie cand am auzit povestea pentru ca am trecut de mult de faza in care sa vad ca in Romania chiar se poate orice.

Da, la ora 8 dimineata, in sttatia Obor, o familie isi transporta o ruda decedata (de sex feminin) cu metroul. Transportul se realiza intr-un scaun obisnuit de bucatarie, inconjurat de rudele imbracate in haine potrivite pentru aceasta ocazie si anume negre. Probabil ca probleme prea mari nu au intampinat cand au trecut de garda de la metrou, pentru ca toti slabanogii aia sau toate femeile trecute de vreo 50 ani care reprezinta o anumita autoritate, nu s-au sinchisit sa faca ceva. Bine ca autoritatile, in general, isi arata coltii si puterea in cu totul alte cazuri. Dar asta e alta poveste pe care nu o suport, dar care am mai tratat-o in acest blog. Si daca probleme nu au intampinat din partea gardienilor, uite ca au intampinat din partea tehnicii moderne, care presupune ca trebuie sa fii viu ca sa o folosesti: coarnele de acces la / in metrou le-au dat rudelor raposatei cel mai mult de furca. Scaunul trebuia ridicat prin aer cu tot cu raposata in el. Nu-i asa ca e interesant ce se intampla la noi??? Nu va place???

Iata ca UE ne interzicea acum ceva vreme sa sacrificam porcii de Craciun prin injunghiere, dar nu se uita nimeni ca am ajuns sa transportam mortii cu metroul. Intelegem ca e pe sub pamant si ca ar fi un ultim antrenament pentru vecie, dar totusi... sa nu exageram chiar pana aici.

Intamplarea de fata a fost patita de o colega de grupa de la facultate, care a ajuns la cursuri stupefiata si i-a luat ceva pana sa ne povesteasca ce minunatii a intalnit ea in timp ce consuma serviciile Metrorex.

Moartea e savoarea existentei!

C.I.

Cu intarziere... dar cu aceeasi scarba

Stiu ca asta s-a intamplat cu ceva zile in urma, insa acum am avut ocazia sa vorbesc despre...

Se face ca la noi in Romanica, s-au gandit niste scelerati mintali in adevaratul sens al cuvantului, sa faca mici modificari la Codul Civil si anume:

Agenţia de Monitorizare a Presei (AMP) a atras marţi atenţia asupra unei prevederi din proiectul noului Cod civil, care, în opinia acestei ONG, ar împiedica difuzarea emisiunilor de pamflet politic. „O altă atingere adusă vieţii private este considerată: utilizarea numelui, imaginii, vocii sau asemănării cu o altă persoană în alt scop decât informarea legitimă a publicului” (art. 80 litera i). Din această prevedere înţelegem că o emisiune de tip pamflet politic şi social cum ar fi „Divertis Show”, „Cronica cârcotaşilor”, „Mondenii” nu mai pot avea loc pentru că folosirea asemănării cu un prim-ministru sau preşedinte nu mai sunt posibile”, consideră AMP într-un comunicat difuzat marţi.

Citat Cotidianul, 18 martie 2009.

Daaa... deci intr-o tara libera, moderna, EUropeana, civilizata, asa ceva este posibil. Ba, deci astia nu sunt zdraveni deloc. Cum nu le convine cand mai rade unul sau altul de ei, cum intervin la latura legislativa. Este adevarat ca ei au puterea asta, dar, fir-ar ea a dracului de putere, nu noi le-am dat-o? Cand au vazut si ei ca asta ne mai bucura si pe noi romanii, s-au hotarat sa ne taie si macaroana asta. Cum sa faci asa intr-o tara EUropeana??? Cine dracu' sunt ei ca sa te ingradeasca in halul asta? Sunt Dumnezeu pe pamant??? Fi-le-ar puterea de cap sa le fie ca tot noi le-am dat-o... Aici intr-un fel sau altul ne-o platesc, insa nu cu aceeasi moneda cu care i-am investit noi in putere.

A inceput de mult timp sa mi se faca scarba de ceea ce vad in jurul meu, insa vad ca astia tin mortis sa ni se ia de tot de tara asta... Cat o sa mai furati ma din ea??? Cat o sa mai faceti ce vreti voi din ea??? Cat a facut si Ceausescu, doar pana ce a murit. Inca nu i s-a luat romanului chiar de tot, dar nu mai e mult pana atunci... tare va mai meritati soarta lui Ceausescu... TOTI, TOTI, TOTI. Va puteti numi orice, numai oameni nu. Animale, scarbe, jigodii, lepre si lista poate continua la nesfarsit. Nu mai e mult si pana si amaratele astea de idei liber exprimate pe o pagina de internet vor deveni istorie. De ce? Pentru ca atenteaza la imaginea bravilor nostrii conducatori, pentru ca asta sunteti: o imagine, fara fond. In spatele imaginii pute de iti stramba nasul. Sa va fie rusineeeeeeeeee... o sa ajungem o tara in care sa ne fie frica sa mai deschidem ochii dimineata pentru ca si asta va fi ilegal. Nu mai vorbesc aici despre legea lu' "Big Brother", ca scarba imi va provoca voma... si mi-e mila de laptopul asta.

Romanului ii este scarba si de umbra lui.

C.I.

De atat de mult timp...

De atat de mult timp nu am mai scris pe blogul asta... nu am mai avut nici timp, nici chef, nici inspiratie... viata e mai monotona decat mi-as fi inchipuit.

Si cu toate acestea, tot mai am ocazia din cand in cand sa mai ies cu colegii, prietenii, la cate o cafea, un suc, o bere...

In seara asta, o duminica linistita si plina de aceeasi plictiseala caracteristica vietii mele, iesiram si noi intr-o cafenea, bar... nici nu stiu cum sa ii spun: Aromaroma. Un loc foarte tare. Un loc extraordinar de linistiti atat ca si locatie cat si ca atmosfera. Situat pe vechile stradute ale batranei capitale, intr-o curte veche, cu usi grele care te introduc intr-o anumita stare inca de cand incerci sa intrii. Lumina obscura, muzica in surdina, ritmuri orientale, muzica de linistire. Chiar daca totul mi se parea plictisitor la inceput, dupa un vin fiert, o prajitura si o alta portie de vin fiert, totul se leaga. Te calmeaza si te smulge cu totul din lumea monotona in care esti nevoit sa iti duci viata oricum grea.

Am mai iesit eu printr-un clubulet, printr-una, printr-alta... dar aici e printre acele locuri in care simti o diferenta. Mi-a placut foarte mult....

Dupa un pahar de vin fiert, ai impresia ca iti vine sa dai afara din sentimente si din ceea ce simti ca vrei sa faci... dar daca nu continui...

Scriind asta, mi-a venit in cap un cuvant dureros pentru cei care nu inteleg anumite situatii: ipocrizia...

Nadejdea este al doilea suflet al nefericitului.

C.I.